Cat eram la Londra, am ratat probabil singura ocazie de a ma imbraca in smoking si a urca pe scena pentru a “multumi Academiei”. Filmuletul in care am jucat alaturi de colegii de la Erudio Alumni in cadrul Teacher’s Film Festival a luat marele premiu (plus premiul pentru cea mai buna interpretare masculina, dar asta e integral meritul lui Mircea Tiplea).
Teacher’s Film Festival a adunat echipe de amatori din mai multe companii, carora li s-a cerut sa parodieze/reinterpreteze filme celebre. Noi am ales Forrest Gump, pe care l-am reinventat sub forma de balada corporatista.
Noi, adica absolventii primei promotii ai Erisma, programul de leadership creativ oferit de Asociatia Erudio. E vorba de o initiativa singulara in Romania, un program de trei luni in cadrul caruia managerilor de top, trecuti si ras-trecuti prin toate trainingurile posibile, li se ofera sansa de a-si cultiva zonele mai putin explorate in lumea bussiness-ului: scriere creativa, tehnici teatrale, maniere elegante, logica si argumentare, oratorie, autocunoastere, influentare si persuasiune.
Pentru ca se adreseaza liderilor, Erudio a ales pentru fiecare modul traineri care sunt considerati la crème de la crème in domeniile in care profeseaza: Gabriel Liiceanu, Horia Patapievici, Oana Pellea, Mircea Cartarescu, Robert Turcescu si multi altii.
Dupa absolvire, primii cursanti au fondat o organizatie de alumni si primul proiect dus la bun sfarsit a fost participarea la
Teacher’s Film Festival. Nu-mi dau seama cat de graitor e filmuletul pentru cineva care nu stie cu ce se mananca delicatesele corporatismului, dar in spatele filmului exista o poveste mult mai frumoasa: 18 oameni super-ocupati, super-importanti (nu exagerez, priviti aici cu ce se ocupa fiecare), obisnuiti sa faca saptamanal naveta prin Europa sau aiurea, s-au adunat timp de mai multe weekend-uri ca sa traga dubla dupa dubla cu entuziasmul si seriozitatea unor actori profesionisti. Dincolo de ceea ce se vede pe ecran, making-of-ul spune povestea unui altoi mai viu si mai roditor pe care lumea de sticla si hartie a corporatiilor din Romania l-a primit prin Erudio.
Bun, si ce caut eu in toata povestea asta? Pe langa locurile platite, Erudio ofera, in fiecare promotie, cateva burse cursantilor care provin din mediul academic sau neguvernamental. Lucky me, m-am bucurat si eu in primavara de generozitatea creatorilor Erudio (Liviu Papadima, Mihaela Ginju, Adrian Stanciu, Georgiana Dragomir, Cosmin Alexandru).
Daca ar fi sa spun cu un singur cuvant ce poti obtine in urma unui program de leadership, as spune ca te re-centreaza, ceea ce, intr-o societate al carui singur centru pare a fi consumul, nu e putin lucru. Mie, de exemplu, Erudio mi-a dat gandul bun sa ma reapuc de scoala. Daca ar fi numai asta, si tot nu cred ca le voi putea multumi indeajuns vreodata. Dar n-a fost numai asta, au mai fost si oamenii extraordinari pe care i-am avut colegi sau profesori timp de trei luni si nenumaratele lectii frumoase de viata pe care 14 ani de invatamant de stat n-au reusit sa mi le predea.
Daca as fi ajuns la Gala Teacher’s, asta as fi vrut sa spun: I want to thank Erudio, my personal Academy. Si Danei Untescu, lui Adi Pop si lui Marian Popescu, producatoarea si cei doi regizori ai filmului, fara de care entuziasmul s-ar fi pierdut pe drum si nu si-ar mai fi gasit trofeul la capatul covorului rosu.
:: Daca intrati aici, gasiti o declaratie savuroasa a actorului principal, care n-a putut ajunge nici el la Gala. Merita vizionata 🙂
Nu stiam ca esti si actor!
Am ras copios si apoi m-am dansit ca Erisma e un proiect extraordinar. Felicitari pentru film – tie si celor care au castigat, dar si celor care au gandit Erisma.
dansit = gandit 🙂
esti leapsa.
http://www.justfingerprints.blogspot.com
Salut!
Felicitari pentru Evenimentul Zilei. Am facut si o stire cu tine pe blogul meu.
Cristi Roman – Gazeta Sporturilor
Eu as vrea sa spun o treaba …care n-are legatura cu subiectul.Sigur, inteleg ca pt primul mesaj as putea sa fac un efort sa fiu ontopic dar…
Anyway..ma mai uit la emisiunea ta pe tvr…si in ultima(aia cu scenaristii) nu mi-a placut ca l-ati adus pe proful ala (ala cam expirat).Ma macina 🙂 2 sentimente contradictorii :
1)pe de-o parte daca l-ai adus trebuia pana la capat sa te faci ca-i dai atentie.Asha mi se pare respectuos.
2)pe de alta parte cum de nu ti-ai dat seama ca e expirat si ca nu merita sa fie auzit inainte de emisiune.
Zic ca sunt contradictorii (aparent) …pt ca eu cred
ca mosul ala care nu merita tratat cu respect (in mod normal) ar fi trebuit sa-i fi fost acordat mai mult respect in emisiunea ta.Pe scurt,daca ai facut greseala sa-l inviti…e vina ta , nu e vina lui.Pana una , alta ..tu ar fi trebuit sa te respecti (lol) si sa fii o gazda buna.
Mai am o singura treaba care ma apasa .Eu inteleg ca nu vrei sa fii catalogat ca elitist si ca vrei sa pari un tanar din generatia asta
care stie ce e cu treaba cu emailuri si blog-uri.Si recunosc esti “down”.Dar daca vrei sa fii mai “down”…trage-ti si tu un AMD sau maxim un Intel…mai elitist decat MAC-ul ala nu cred ca e nici cercelul de aur din buricul lui Botezatu.Sau macar acopera marul discordiei ca ma enerveaza.
Scuza-mi ultima comparatie…ma simt oleaca mai artist pe blogul asta.
ok, vazusi filmul.Kind of cool.Parca ati fi fost toti fani Seinfeld.
Seamana cu episoadele alea cand George era angajat la New York Yankees si un sef prea mare intreba ceva …si dintre toti Giorgi spunea o tampenie originala care chiar ajungea sa se puna in aplicare.V-ati gandit cumva la Seinfeld sau treaba asta cu facutul misto de modul de lucru in corporatii e o idee prea raspandita
ca sa mai poti sa localizezi de unde a pornit la voi?
A fost ok…dar jocul actoricesc nu e chiar ce trebuie…scuze ca zic asta , probabil ca stiti si voi.
Muzica de la sfarshit mi-a placut are simplitatea aia care o regasesti si-n muzicile din forest gump.Eu nu stiu de ce ati bagat scrisurile alea de film mut (poate la contrast v-ati gandit,sau poate la simplitatea lui Forest) …dar era poate mai bine sa scrieti cu niste fonturi mai aproape de zilele noastre.Eu as fi sugerat un font din ala pe care il folosesc programatorii cand dau un copy paste dintr-o bucata de cod.Anyway ceva mai corporatist.Ma rog …scuze ,am facut si eu o sugestie ..mie mi-a placut si asha.
Dar ar fi fost mai cool daca aparea fontul ala mai aproape de stilul generatiei corporatiste.Eventual puteati sa faceti sa apara literele pe rand si din cand in un typo care sa fie imediat remediat ,exact cum scrii la computer.Mai scoteati si de aici un efect comic …alegeati niste cuvinte pe care le greseati intentionat, sau incepeati mesajul cu un stil personal …dupa care stergeati si reformulati in stilul limbii de lemn din corporatii.Ce zici …ar fi mers ?Ati mai fi adaugat ceva pe langa cele 2 poante mari din filmul vostru: aia cu lipsa de comunicare folosind mijloace moderne de comunicare(care e o tema cunoscuta) si cea de-a doua (specifica forest gumpului) cu maretia simplitatii privita prin complexitatea obisnuitului(gee ..ce am mai formulat-o … copyright , copyright ..trademark el_peco ) .
el_peco,
iata ca ne vedem si aici. in urma link-ului meu?
aha , daca nu puneai linkul n-as fi stiut de blogul asta.Am trecut pe aici
si datorita ultimei emisiuni a lui Dragos Bucurenci.
Foarte emotionant.M-a miscat pina la lacrimi initiativa Erudio Alumni.Sa salvezi niste amariti de “manageri de top”din infernul “navetei prin Europa”,oferindu-le “sansa enorma” de a se mintui prin retorica,scriere creativa si Patapievici,asta chiar merita atoata admiratia!Ca sa nu mai vorbim de disponibilitatea generoasa a acelor “oameni superimportanti si superocupati” de a se lasa salvati,basca rivna cu care se mobilizau pt niste “duble” non-profit si serviciul urias pe care-l aduc culturii,incluzind-o pt 3 luni in sfera lor (elevata si ocupata) de interes.Ar fi pacat ca Erudio Alumni sa se opreasca aici.De pilda, ar putea incerca sa extirpe cu totul fiintele acelea magnifice din tentaculele praxisului managerial, pt a le arunca definitiv in bratele muzelor.Pina atunci sper sa scap de greata persistenta provocata de “edulc-oratia” fetis-manageriala a d-lui D. Bucurenci.Mi-am pus si eu ca si Dragos intrebarea legitima:ce cauta Bucurenci in acest proiect?Dar, spre deosebire de Dragos ,eu am gasit un raspuns-speraclu care se potriveste si intrebarilor:ce cauta Bucurenci la “Mari Romani”? sau ce cauta, in general,Bucurenci in zonele cu densitate sapientiala si “iesire” la tubul catodic sau alte suporturi mediatice?Dincolo de hrana spirituala,Dragos cauta sa devina un rentier al propriei imagini,cauta sa ne subjuge inconstientul cu figura lui de efeb intelept pentru a ne impiedica sa sesizam ceea ce este el,de fapt:un fel de sarcina extrauterina a culturii de tranzitie,un”tert inclus” si ratacit in subtitrajul reprezentatiilor mediatico-culturale,un supliment gratuit,un brand autopoietic care-si ostoieste pruritul egolatric, frecindu-se insistent de toate brandurile,evenimentele si personalitatile semnificative pe care le-ntilneste!Prin acest procedeu spera, probabil, sa dobindeasca o patina de autenticitate, o garantie de perenitate si aptitudinea magica de-a “brandui”,la rindul lui,din cel mult doua atingeri.In consecinta, la intrebarea:”La ce foloseste Bucurenci?” raspunsul nu poate fi decit:la propria lui promovare!Si trebuie sa recunosc ca de asta data brandul Bucurenci este intr-un acord desavirsit cu sine insusi.El se intoarce practic “acasa”,printre ai lui,in momentul in care secreta saga impanata de bovarism a semizeilor managementului care se dau jos din Olimp,pentru a furniza muritorilor de rind modelul exemplar al “recentrarii”.”Numai ca atunci cind bacanul imbraca haina poetului sau a profetului(scrie Pascal Bruckner)poezia si profetia sint coborite la nivelul bacaniei.”Iar cind poezia de bacanie e fetisizata de un prezentator de emisiuni culturale, riscam ca din Patapievici sa nu ramina decit “figura de pisoias intelept…costumul de la Mamaia,camasa roz” si cu ceva noroc…papionul!
iti place K-ul?
@codrut
chapeau :).
fiinta si timp, seria de praline :)) realk, editia ciocolata cu iarba.. de ce sa nu fie si actor? doara ne multilateral dezvoltam.. well, buna treaba..
@codrut: Stunning! It took you a paragraph to say what I’ve tried to convey over several pages in my blog. That’s talent. Chapeau indeed!
si Codrut cine era?
Ouuuuchhhh am dat pe “ce fac cand n-am ce face” si am crezut c-aud voci, muzici, tot felul de chestii, deci de la filmuletul asta care intra direct in play, aham…..
@Codrut: Foarte tare, frate!! Chapeau, again 🙂
(Niciodata nu-i prea tarziu si pt comentariul meu 😀 )