Joi la facultate. Portăreasa, doi profesori şi directorul administrativ m-au confundat cu o cârpă de şters pe jos. Pe durata incidentului, nu s-u înregistrat evenimente deosebite.
Joi, ora 10. Intru cu bicicleta în hol. Portăreasa, o femeie nu tocmai amabilă, îmbrăcată mereu în negru, începe să ţipe. Nu reacţionez bine când se strigă la mine. În loc să ies cu bicicleta, îi spun că am de gând s-o leg unde o mai legasem şi altă dată, iar apoi am să merg să vorbesc cu directorul administrativ despre noua decizie de a nu mai permite accesul bicicletelor în facultate.
Leg bicicleta în ţipetele ei isterice. Văduva neagră are ceva din disperarea unei mame căreia i s-a furat copilul. Eu fiind monstrul pe cale să comită un infanticid. O ignor. Apare un profesor. Scund. Amănuntul e important, pentru că e singurul care explică ce-a urmat. De la a doua frază, ridică şi el tonul.
“Ca student, ar fi firesc să am un loc unde să-mi las bicicleta în siguranţă. Pentru că locul nu există, o leg aici, unde nu încurcă pe nimeni. De ce aveţi ceva împotrivă?”
“Măi, da tu nu-nţelegi că poate eu n-am chef să-ţi văd mizeria de bicicletă când intru în şcoală?”
“Vă rog să nu mă tutuiţi şi să vă controlaţi limbajul!”
“Bă, ia termină tu cu obrăzniciile astea, unde te crezi, mă?”
La tutuială am văzut negru, la aia cu “mizeria de bicicletă” am văzut roşu. Dar am răbdat.
Ghandi spune: You must not lose faith in humanity. Humanity is an ocean; if a few drops of the ocean are dirty, the ocean does not become dirty.
În vremea asta Harry Potter ţopăia grotesc în faţa mea, scuipându-şi nervii pe viaţă, pe lume şi pe “mizeria mea de bicicletă”.
L-am lăsat să-şi termine circul şi am urcat la seminar să-mi cer scuze că mai întârzii, iar apoi am căutat biroul directorului administrativ. Văduva neagră era deja acolo:
“Uita-ţi-l! Poftim, spune-i şi domnului director ce mi-ai spus mie!”
şi întoarce spre mine un rânjet satisfăcut de parcă ar fi ştiut că va urma o şedinţă sănătoasă de spanking sau poate o formă şi mai desfrânată de disciplinare. Exit văduva neagră.
“Bună ziua, mă numesc etc. am înţeles că etc aş vrea să vă rog etc.”
“Hai, lasă şmecheriile astea că nu ţin…”
“?!?”
“Ce nu-nţelegi? E singura ieşire de incendiu din clădire, ia imaginează-ţi puţin, dacă nu-i un efort prea mare pentru tine, ce s-ar întâmpla dacă lumea ar ieşi şi ar da peste bicicleta ta legată acolo?”
“Înţeleg asta, eu vreau să ştiu când aveţi de gând să creaţi un spaţiu păzit pentru biciclete?”
“Asta nu e problema mea, asta e problema ta!”
“Vă rog să nu mă mai tutuiţi. E şi problema dvs, pentru că maşina mea poluează şi aerul pe care-l respiraţi dvs. Ţine de managementul universităţii să vă gândiţi şi la studenţii care aleg să meargă cu bicicleta.”
“Auzi, tu să mă laşi cu şmecheriile astea, ţi-am mai zis o dată să te potoleşti, că nu-ţi merge cu mine. Ce, ne facem că strângem câteva sticle şi gata, credem că ne pricepem la management?”
Ies şi de la directorul administrativ. Deja cred că aveam câteva vene umflate şi pupilele injectate. Pe scară, n-am noroc şi dau iar peste Harry Potter. Evident, începe iar circul. Stă tot pe o treaptă mai jos de mine, aşa că iar ţopăie. Câteva trepte mai sus, îi ţine hangul alt cadru didactic, o doamnă de data asta.
“Vă atrag atenţia că vorbiţi cu un student care vă plăteşte salariul.”, încerc să-l calmez pe piticot, care mai avea un pic şi sărea la bătaie.
“Măi, mi se adresează doamna deferent, sărind galant în apărarea colegului, vorbeşte civilizat!”
“Cum vine asta, civilizat? Dumneavoastră îmi vorbiţi cu ‘măi’ şi mă tutuiţi?”
“Lasă că te reclam eu şi cer să fii exmatriculat”, urlă piticotul în urma mea.
În fine, ajung în biroul rectorului. Asistenta d-neaei, amabilă şi politicoasă, ascultă mirată relatarea şi-mi propune să vin a doua zi de dimineaţă, când o pot găsi pe d-na rector.
Vineri, la 8 dimineaţa, fac anticameră. D-na rector nu mai ajunge, dar pot vorbi cu ea la telefon. Îmi spune că nici ea nu poate fi de acord cu staţionarea bicicletei în hol şi că o să se gândească la un loc pentru biciclete în curtea interioară. “Nu asta-i problema, problema e cum s-au comportat colegii d-voastră.” “Da, ştiu, dar mă tem că nu pot face mare lucru în privinţa asta.” “Încercaţi, totuşi, sunt convins că există un Regulament universitar…”
Probabil că Harry Potter o să-şi controleze mai bine comportamentul data viitoare când o să ne vedem, dar sunt convins că el şi atâţia alţii ca el îşi vor şterge şi pe viitor orgoliul, răutăţile şi neîmplinirile de preşul uman oferit de miile de studenţi gata oricând să se lase călcaţi în picioare. Şi pesemne că nici decanul, nici rectorul, nici ministrul nu pot face mare lucru în privinţa asta. E nevoie de o grefă de demnitate, în locul blăniţei de iepure pe care cei 12 ani de şcoală au cultivat-o pe spatele viitorilor studenţi.
Până una alta, mi-am făcut autocritica în oglindă şi mi-am dat singur una după ceafă: cum vine asta, bre, să înghiţi aşa o mizerie pe banii tăi? Adică să rămâi şi cu gura plină şi cu banii luaţi… 1000 de euro te costă distracţia asta pe an. Încă n-am găsit un răspuns…
Cel mai greu mi-a fost s-o împac pe The Black Magic Woman. Ca s-o fac să râdă, i-am luat un claxon în formă de broască ţestoasă. Oricum, sunt convins că mai mult a făcut-o pe supărata şi că, de fapt, a înţeles totul de la bun început.
Ghandi spune: The weak can never forgive. Forgiveness is the attribute of the strong.
Black Magic Woman agrees.
Ştii care-i partea frumoasă la povestea asta…?
Că “ai avut noroc” cu d-na rector. Unii n-au parte de aşa ceva.
Ce nu înţeleg eu e nu cum, ci de ce se propagă un comportament de gen. Cum vine asta.. ca un rector să nu aibă ce face în privinţa subalternilor? Adică dacă nişte cadre vor să exmatriculeze un student, se poate. Dar dacă nişte studenţi nu sunt de acord cu atitudinea afişată de un cadru didactic.. nu se prea poate face nimic.
Vezi.. cred că aici e graniţa unde se opreşte norocul. Chiar dacă conducerea e cu capul pe umeri (a se inţelege că e în măsură să distingă binele de rău,etc) nu e în măsură să ţină piept “mulţimii”. La noi cred că doar un tipar social poate concedia/lua măsuri/etc: tupeistul!
… sau mai degraba tirania notei pentru studentul roman si consecintele ei
Nu vreau sa te enervez mai rau,dar trebuie sa te obisnuiesti cu astfel de intamplari.Nesimtirea face parte din fiinta nostra.Pana nu gasim un leac minune,slabe sperante.Voi,tinerii ,cam tupeisti uneori,veti reusi ceea ce noi de atatia ani nu am reusit,veti gasi leacul minune care ne va vindeca de nesimtire (si celelalte).
Pleaca!
Dragos,
Doamna Andronescu nu are cum sa isi disciplineze public subalternii, mai ales din cauza unui student. Mai mult, cred ca daca ai fi fost un student oarecare si nu brandul Bucurenci, nici n-ai fi vorbit cu ea la telefon.
Problema cu standurile pentru biciclete e veche si dureroasa. Intr-o cultura a SUV-ului, greu vor intelege cei de la care astepti rezolvarea ca exista si alte mijloace de locomotie. Cat despre faptul ca banii tai le platesc lor salariile… tine minte ca sunt aceeasi oameni care s-au obisnuit ca salariile lor vin de la Stat, acea entitate impersonala si atotputernica. Nu incerca sa le explici ca Statul are buget facut tot din taxele tale si ale parintilor. Argumentul ca taxa ta de scolarizare se duce direct la bugetul universitatii e prea simplu pentru a fi asimilat de ei.
Pedalare placuta!
Dragos,
nu neaparat ca sa te consolez, ci mai mult ca sa mai imi vars si eu naduful, te anunt ca se intampla si la case mai mari. adica: am facut facultatea de psihologie la Maiorescu. totul bine si frumos. eu, studenta eminenta, sef de an, mai mult decat tolerata prin decanat. concurez pentru o bursa si o si iau. ma intorc dupa un an cu rezultate bune si cu faima pentru universitatea de provenienta. si aici, incepe circul. nu au spalat cu noi (eu si inca cateva colege bursiere) pe jos portareasa si administratorul, ci insusi decanatul. desi ne introrsesem cu peste 60 de credite, cate ar fi fost necesare pt un an, ne-au obligat sa dam in sesiunea din toamna toate examenele de an si, mai mult, ne-au trimis sa vorbim noi cu profesrii, sa-i convingem ca era cam greu sa ne teleportam din tarile pe unde eram ca sa fim prezenti la orele lor pentru a ne baga totusi in examen chiar si fara prezenta. si toate astea pentru ca domnii decai “nu au ce sa faca!” bine, povestea e mult mai lunga si se continua in episodul urmator, cel legat de licenta, dar nu vreau sa te plictisesc.
Ce se intelege de aici?
Ca toti mancatorii astia de rahat (produsul turcesc) ce se bat in piept cu caramida pe la tv ca vor sa nu mai fie poluare nu inteleg nimic sau o fac doar de gura europei. Ma refer la cei ce ne conduc. Tu esti un curajos ca vrei sa circuli cu bicicleta. Au trasat pistele acelea pe unde nu poti circula 500 m fara sa intalnesti un obstacol: masina parcata, bordura de juma de metru inaltime, stalp sau copac in mijlocul pistei sau terminarea ei brusca. Ce te faci daca ai accident circuland paralel cu pista necirculabila? Nu esti vinovat ca ai mers pe traseul automobilelor?
Salut,
Din pacate asta e atitudinea profesorilor, rigida, greu de inteles de ce nu vor sa schimbe ceva. Eu te sfatuiesc sa nu cedezi, sa nu te mai enervezi, cand esti umilit, stiu ca este greu, tine capul sus indiferent de ce s-ar intampla. Cred ca cer mai bine ar fi sa convingi si pe altii sa mearga cu bicicleta si sa protestati, poate rectorul sau decanatul va face ceva in cele din urma.
invatamantul din Romania este de tot rasul si de toata jena si asta numai datorita oamenilor care cica stau la catedra, oameni pentru care eu nu mai am niciun respect..dupa cum am scris mai demult.
sunt absurzi, tirani, nesimtiti si ramasi pe timpul comunismului…iar studentii nu fac front comun pentru a-i infrunta, din pacate… si din pacate cu o floare nu se face primavara, asa ca mai bine ai grija de nervii tai, eu la concluzia asta am ajuns, degeaba incerci sa te opui.
iti dai seama ce stiri aveam pe proteve daca hari poter tot topaind pe scari se dezechilibra si o lua la valea de-a dura?
Iti scriu din Statele Unite unde imi fac doctoratul si desi nu sunt de acord cu vreo 90% din ce faci tu trebuie sa spun ca astfel de momente te scarbesc cu adevarat. Ce ai facut tu tine de tupeul care te caracterizeaza dar si de faptul ca nu depinzi de ei in niciun fel, sau mai pe romaneste “ti se rupe” ca n-au ce sa-ti faca. Faptul ca toti profesorii sunt foarte mitocani tine de impresia si uneori realitatea ca depinzi de ei intr-un fel sau altul; e un santaj de cea mai joasa speta. Am avut si eu scene din astea. Acum imi amintesc de un profesor pe care l-am intalnit intr-o sala si caruia am avut “nesimtirea” sa-i spun “la revedere” cand am plecat ceea ce l-a infuriat groaznic, urmand logic si firesc un potop de invective din care n-au lipsit “post crescut, nesimtit, indolent, obraznic”; omul vroia un sarumana sincer urmat de o plecaciune…ce sa-i faci frate…astia sunt cu astia defilam. Nu o sa schimbi nimic Bucurenci, obisnuieste-te cu ideea.
Groaznic. Trist. Nu e nici prima nici ultima oara cand se intampla cacaturi d-astea care-ti fut filmul zilnic.
Bleah. Ma intristeaza la culme…
Plecati cu totii! E mai simplu decat pare. Si dupa ce o sa pice preturile imobiliarelor din Romania, o sa fie inca si mai simplu de plecat, ca nu te mai tine chiar nimic in Romania. Plecati!
In primul rand te felicit ca faci un lucru atat de crucial:circuli cu bicicleta.(Daca voi deveni primarul Oradei voi inchide o mare parte a orasului, deschizand strazile doar pt biciclete.Oamenii din Bruxelles, din Dublin au inteles problema poluarii si sanatatii, insa ai nostri nu prea.)
Da prea mult timp ne-am lasat calcati in picioare de porcine(vorba scripturala).E timpul sa facem trezire in grup.
nuuuu, nu plecaţi! mă lăsaţi singur cu dadatroll?
Sa pleci inseamna sa fugi. De ce sa fugi cand poti schimba?
ce sa schimbi? e bine ca esti idealist dar o sa te trezesti in curand, poate doar din teoria haosului sa mai iasa ceva in Romania in materie de schimbare in bine, ca ceva programat e putin probabil…e greu sa chemi inapoi oamenii de valoare plecati…ar trebui sa convingi macar jumate din ei sa se intoarca…daca vei convinge 2-3 e inutil….cu o floare nu se face primavara. In tara raman si oameni buni evident, pentru diverse motive, insa multi sunt galagiosi ca Bucurenci dar nu ofera solutii concrete decat discursuri demagogice fara finalitate. Eu sper zilnic sa am la ce ma intoarce dar ratiunea imi spune ca sansele sunt mici…
De ce sa schimbi cand poti sa fugi?
quote: de ce să fugi când poţi să mergi încet? am încheiat citatul (nu e din Gramo sau din Aristotel).
D’aia zic eu ca ma *** pe ea de tzara lu’ draq. Numai mizerii la tot pasul. Iar daca le iei gatul, tot tu esti infractorul.
Vorba cuiva de mai sus : e nevoie de un leac pentru nesimtirea romanilor, si cred ca singurul e moartea. Poate peste inca vreo 20-30 de ani sa intram si noi in normalitate si cand te adresezi frumos cuiva sa nu sara la beregata cu injurii si sa-ti raspunda cu nesimtire. Mai bine ai face public si numele “inaltei institutii de invatamant” care are in componenta astfel de specimene in speranta ca vor fi ocoliti de viitorii “studenti nesimtiti”.
Dragule, ai libertatea sa pleci din acea facultate si sa-ti faci studiile undeva unde iti ofera loc de “parcat” bicicleta.
Dar ei nu sunt obligati in nici un fel sa ofere unui student mofturos ce vrea. La o adica, sincer, cat crezi ca cotizezi tu cu “banii tai” la salariul vreunuia din ei?
Intr-o societate normala, pur capitalista, iti alegi institutia de invatamant ca oricare alt serviciu: in functie de beneficiile pe care ti le aduce. Faptul ca tu platesti pentru el (a propos, toti platim pentru el din taxele la stat) si ti se trezeste ca vrei ceva mai mult nu inseamna ca oamenii aia trebuie sa iti satisfaca orisice nazuri.
Ahh, dar am uitat, tie parca nu-ti placeau pietele libere si dreptul de a beneficia dupa bunul plac de proprietatea proprie…
Domnule Bucurenci, urmati-va chemarea, va respect mult pentru atitudinea cu care abordati sistemul! Un tanar, ca dumneavoastra, care nu renunta, in pofida a ce se simte in tara, la ora actuala, merita admirat!
Da, si?
Care-i ideea? Ne crizam pentru locuri de parcare acuma?
Ai uitat QED, Radule.
Adicălea bicicleta aia din poză este o mizerie?!?!?!?!
Dar ei ce bicicletă au avut când mergeau cu tricicleta, cu şa Guci?
Partea secunda
Luat în gură conducere şcoală, deloc bine.
Calea este aşa:
Domnule decan (sau care e mai mare pe acolo),
Subsemnatul Bucurenci vă rog să aprobaţi un loc în care să-mi parchez bicicleta… motive.
Aştept răspuns scris, conform legii, bla bla bla
Menţionez că în caz în care petiţia mea nu este rezolvată, mă văd nevoit să apelez la Comisia de Acreditare a Universităţilor (sau cum se numeşte) Ministerul Învăţământului colţ cu Ministerul Mediului. De ce? Pentru că legea îi obligă să aibă locuri de parcare şi condiţii(nu se specifică parcare pentru auto).
IMPORTANT! Discuţia cu o autoritate, mare sau mică, nu se poate face oral pe hol. NUMAI ÎN SCIRS. Actul scris şi semnat este probă în justiţie, nu-ţi poate scrie măi animalule pe un răspuns. Depunerea cererii, petiţei, se face NUMAI cu număr de înregistrare din registru secretariatului. Nu există nimeni care să rişte măgării în scris. Lecţia asta am învăţat-o şi eu după zeci de cerţi-păruială cu profesori şi alte autorităţi.
QED
Da, bibliotecarule,
dar Bucurenci vrea spectacol, tensiune, trajicomedie. Ceea ce iarasi lipseste in scris.
Ce am inteles eu din povestea asta:
1. Ca nu ai nici o rezerva in a-ti “parca” bicicleta in interiorul unei cladiri daca nu exista spatii special amenajate afara.
2. Ca vezi hibe/anomalii intr-un sistem numai cand interesul personal iti este afectat. Daca harry potter si portareasa nu se luau de tine, tu terminai linistit facultatea si ti se rupea de faptu’ ca alti colegi de ai tai, stundeti ca si tine nu au un loc unde sa isi parcheze bicicletele. Ma intreb ce s-ar fi intamplat daca rectorul universitatii iti dadea voie sa iti lasi bicicleta in continuare acolo. Sunt sigur ca ai fi zis: “mama ce de treaba-i doamna rector”.
3. (legat de 2) ca pentru tine solutia naturala (civilizata) de a face o cerere/petitie la administratia facultatii si de a le acorda timp sa ti-o analizeze, nu este o optiune. Nu te cunosc, dar banui ca toleranta nu este punctul tau forte.
4. Ca daca platesti taxe la facultate, nimeni de acolo nu mai are voie sa ti se adreseze cu “tu”. Toata lumea este obligata sa ti se adreseze cu Dumneavoastra.
5. ca nu ai fost niciodata la o scoala privata din vest (sorry dar invatamantul la distanta nu se pune).
Bucurenci nu a terminat nicio facultate si nici nu va termina vreuna. e teribilist, tupeist si egocentric. Resul sunt detalii si studii de caz.
“Uita-ţi-l! Poftim, spune-i şi domnului director ce mi-ai spus mie!”
E “Uitati-l!”, nu “Uita-ti-l!”, interesati-va, domnule Bucurenci. La ce sunteti student, sper ca nu la Litere?
nu, nu e student la litere… daca era student la litere, stia ca acolo vin profesorii cu bicicleta 🙂 si portareasa iti da pulovarul ei daca iti e frig (vorbesc din proprie experienta). sunt mandra de profesorii mei – desi cu secretariatul m-as lua nitel de gat – dar profesorilor n-am a le reprosa nimic-nimic.
Privesc în sus şi văd 32 de comentarii. 🙂
Dacă Bucurenci este chiar atât de “rău”, dacă “e teribilist, tupeist si egocentric. Resul sunt detalii si studii de caz.”, de ce oare o avea el 32 de comentarii la un singur post?
Vă întreb doamnelor, domnişoarelor şi domnilor, de ce citiţi, de ce urmăriţi ce face Bucurenci. Poate tocmai pentru că este aşa cum este, un om care are o plăcere nebună să spargă orice este tabu? Recunosc că eu nu l-am băgat în seamă decât îm momentul în care şi-a permis să fie “marxist” într-o Românie capitalistă. Căci România nu mai are un model, nu mai este de mult “nume-istă”, din comunistă-ceauşistă a trecut în capitalistă şi atât. Puţin îmi pasă de ce spune, dacă are logică sau nu, dar să aştepţi capitalismul ca să fi marxist, este o poezie pură în acest gest, nu pot să nu aplaud îndrăzneala inutilă.
esti culmea! parca esti nascut ieri. ce nu ti-e clar? pentru profesori studentii sunt ultimii oameni. respect pentru studenti? de unde ti-a venit si ideea asta?! parca traiesti pe alta planeta! e cazul sa-ti revii!
Stai sa inteleg si eu – deci platesti 1000 euro pe an ca sa urle aia la tine si sa te trateze ca pe un gunoi? Pleaca!
In plus ma mai macina o chestie: cam ce poti invata de la niste oameni care au asemenea lacune in educatie? Ia-te frumos si cara-te! Eu am facut-o cu ani in urma si nu o regret deloc, desi oficial sint muncitor necalificat. :))
@machiavellian
Omul a platit pentru niste servicii, calitatea lor nu l-a multumit, si prin urmare a protestat. Ce vroiai sa faca?
A, probabil ca vroiai ca in contractul semnat intre student si facultate sau in codul intern al facultatii sa se spuna explicit “studentii nu au voie sa parcheze bicicletele in holul institutiei”, dar cum banuiesc ca o asemenea mentiune nu este inclusa in nici unul dintre acte, Bucurenci a gandit ca noi restul “ceea ce nu este interzis este permis” si a actionat ca atare.
“Omul a platit pentru niste servicii, calitatea lor nu l-a multumit, si prin urmare a protestat. Ce vroiai sa faca?”
Omul a platit pentru servicii de invatamant, nu pentru loc de parcat bicicleta. Daca nu era multumit, isi lua traista si alegea un alt loc. Ar fi ca si cum m-as plange ca reteaua de cartier nu-mi ofera servicii de telefonie fixa sau TV.
“Bucurenci a gandit ca noi restul “ceea ce nu este interzis este permis” si a actionat ca atare.”
Superb, deci pentru ca nu e interzis in regulament sa dormi de-a curmezisul aulei este logic si normal s-o faci, nu?
Bucurenciule, povestea ta e induiosaoare, ai vreo 50% dreptate, cadrele didactice sint de prea multe ori o adunatura de mirlani spagari fara nici un merit stiintific sau de predare care-si dezonoreaza titlul si numele universitatii si care s-au urcat pe piedestale de unde contempleaza cu greata lumea inferioara de la picioare.
Nu pot insa sa nu remarc ca iesirea de incendiu e MULT mai importanta decit bicicleta ta in orice tara civilizata. In mod normal iti taie incuietoarea cu flexul si iti trage si o amenda usturatoare. Din pacate acest mic amanunt a sters toata semnificatia intimplarii pentru ca si tu esti EXACT CA EI. Nu esti cu nimic mai bun. Din pacate asa e toata Romania si poporul roman, o adunatura de oameni tensionati, cu nervii excitati, care-si sar in beregata unul altuia, o adunatura de oameni categorici care cred ca numai ei dreptate si nimeni altcineva.
Faptul ca nu ti se asigura un loc sigur cum vrei tu nu e o scuza, nici la Harvard u ti se permite sa bagi bicicleta inauntru. Bicicletele stau afara si punct. Da, uneori se fura si in USA. Asta-i viata. Si masina se mai fura dar nu o bagi in cladire.
Deci ba, nu te lasa: unii cucereau orase si apai intrau cu calu’ in beserica; finca vremile alea or trecut, io as zice sa il legi pe rectoritz de bidiviu’ matale, langa luminile din spate, si sa ii pui pe toti profii aia confi univi sa te aclame, inainte de a le infige capurile in tzepe construite special din oase de fomee de serviciu!
Tare faza, si nu te lasa, da-i dreq de imbuibati cu ochelari de cal (nu de bicicleta)
daca a facut o fapta buna nu trebuia sa se laude trebuia sa o faca daca a facuto din inima si sa taca din gura sa nu sa se mai laude asta e romanii sunt nesimtiti trecuti pa
Stiu exact ce simti in legatura cu institutia asta in care mi-am petrecut inutil aproape sase ani din viata. La cate nereguli sunt acolo, ar fi o chestie tare de tot sa faca si o parcare… Cat despre nesimtirea personalului administrativ, pot sa spun din experienta ca sunt greu de imaginat tupeul si suficienta cu care trateaza ei partea din fata biroului. Sunt genul de oameni care cred ca nu si-au citit niciodata fisa postului, ce sa mai zicem de legea invatamantului, codul bunelor maniere sau codul civil. Cred ca, din pacate, sunt unici pentru incompetenta si tipul de atitudine la un asemenea nivel. Imi pare rau ca pot sa afirm asta, nu mi se pare firesc si nici macar corect sa ajungi ca student la asemenea concluzii.