Dacă drumul spre Infern ar trece prin Bucureşti, păcătoşii ar putea să respire uşuraţi, pentru că n-ar mai ajunge niciodată la destinaţie.
Ştiu că nu spun nici o noutate, dar o spun aici cu speranţa că cineva la Primăria Bucureştiului citeşte ziarele. Nu mă aştept ca Adriean Videanu să reacţioneze în vreun fel, pentru că am ajuns să mă îndoiesc că Adriean Videanu există cu adevărat. Bănuiesc că cineva se joacă cu nervii noştri sub acest nume şi că adevăratul Adriean Videanu zace prin vreun depozit al Primăriei, cu bateriile scoase, cu circuitele ruginite, aşteptând alegerile.
Orice om care merge zilnic la serviciu observă că traficul din Bucureşti a devenit un calvar. Şi nu de ieri, de azi, ci de acum aproape un an. Aproape 12 ore pe zi centrul Bucureştiului este pur şi simplu blocat, iar singurii care circulă liber sunt pietonii, bicicliştii şi înjurăturile. Dar pe Adriean Videanu nu pare să-l preocupe problema traficului.
Vizionarul primar are alte treburi: zgârie nori, reasfaltări şi borduri peste borduri. Nici o măsură, nici un program nu se referă la problema traficului. Nu există nici un program de informare publică în legătură cu ambuteiajele, nicăieri nu sunt semnalizate rute secundare, transportul în comun are abia câteva benzi rezervate, nimănui nu-i trece prin cap că e nevoie de o taxă de centru, ca în Londra, nimeni nu creează facilităţi pentru vehiculele cu mai mulţi pasageri, ca în multe alte ţări din Europa. Excepţie notabilă face Pasajul Basarab, care rezolvă o problemă punctuală, dar produce vremelnic o alta, şi mai gravă.
În schimb, se reasfaltează străzi perfect astfaltate, se vopsesc impracticabile piste pentru biciclişti şi se montează borduri supraînălţate, un fel de ruletă rusească pentru vehiculele pe două roţi şi pentru scaunele cu rotile. Iar totul se petrece toamna, după o binemeritată pauză pe timpul verii.
De vreo două luni, circulând prin Bucureşti, nu reuşesc să scap de senzaţia că Adriean Videanu ne ia de proşti. Totul se petrece într-un înnebunitor pas de tango, în care nici nu apucăm să facem doi paşi înainte, că ne trezim aduşi, cu buldozere şi picamere, înapoi de unde-am plecat.
M-am întrebat dacă Primarul merge cu maşina la serviciu. Cu bicicleta sigur nu merge, aş fi auzit. Iar girofar nu mai au decât Preşedintele şi Primul Ministru. Şi atunci ce-l împiedică pe Adriean Videanu să vadă proporţiile dezastrului? Oare să fi descoperit Primarul, ca un personaj de-ale lui Bulgakov, a cincea dimensiune? Te pomeni că da, altfel nu înţeleg cum se descurcă în traficul din Bucureşti. Sau poate doarme la Primărie?
Mai ştii…
Am eliminat pe rând toate ipotezele şi am ajuns la concluzia că Adriean Videanu a ajuns o contradicţie în termeni: un gospodar al urbei care, în loc să facă ceva ca să fluidizeze traficul, pare hotărât să-l aglomereze cu orice preţ, de dragul unui asfalt mai mult ca perfect şi al unor borduri mai mult ca nişte balustrade.
Dar aşa ceva n-are cum să existe, aşa că nu rămâne decât o singură explicaţie: Adriean Videanu nici n-a existat, dar pentru că nepăsarea edilitară trebuia să poarte un nume, bucureştenii i-au spus “Adriean Videanu”.
:: text: Evenimentul Zilei
Mie mi-a rămas în minte altceva.. că pe 8 Octombrie (sper să nu greşesc data) ar fi trebuit să se termine toate lucrările – citez “la nivel de carosabil” – la prima centură a Bucureştiului.
Şi probabil că la Ştefan cel Mare, la Circ.. nu e carosabil.. o fi spaţiu verde, mai ştii?
Unde pui că parcă nu s-ar fi putut lucra la şinele de tramvai în timp ce se turna asfalt.. din nou, mai ştii?
Cât despre taxă de zonă centrală.. cred că nu pricepi de unde porneşte logica. În zadar, timp de 10 ani, am încercat să-mi explic cum pot fi unii atât de proşti, cum de pot sfida bunul simţ al naturii. Că doar natura mai dă şi dintr-ăştia care sar gardul, dar nici atâtea elite, numai bune pentru Jocurile Olimpice. Adevărul este altul: nu sunt proşti dar interesul este altul decât cel aşteptat. Aşa că să nu-ţi mai treacă prin cap vreo taxă care să le stea în cap săracilor oameni cu SUVuri care trec prin centru. Sau poate nu-s aşa săraci.. mai ştii?
Dintr-atâta critică, un lucru e cert – peste încă ceva ani, vom avea o generaţie de primari. Îi vom exporta. Pentru că atâta nesimţire te face să simţi, şi dacă nu se gândeşte primaru’ la ceva, se gândeşte omul de rând, deseori numit “cârcotaşul” – involuntar, nu c-ar fi geniu, dar dacă tot stăruie atâta asupra aceluiaşi lucru.. vine şi cu idei.
Poate doar să se scoale un alt doritor la alegerile următoare. Un doritor aşa.. de 25 de ani, cu sau fără facultate, şi care să aibă o acoperire financiară – pt produs pamfleturi gen PSD pentru EuroParlamentare. Eu unul aş pune Votat. La urma urmei, chiar dacă nu e nici o diferenţă, măcar faci tu o diferenţă – ştii că banu se scurge la unu’ mai tânăr. Vrei, nu vrei, tot e mai în temă cu ce ar fi nevoie.
Voie bună
paradoxal e ca individul ăsta a câştigat postul de primar cu sloganul “Videanu. Care face.”
Echipa de campanie vroia să facă haz de Vanghelie – care este.
Data viitoare să completeze sloganul cu Videanu. Care face – promisiuni, face borduri, face pe şmecherul, ş.a.
Deci aia ii bine, ca nu mai ajungi in iad.
domni’e rau ii sa n-ai trenu tau..
asa era…
@ Andrie
E strategică lucrarea de pe linia de centură, este împotrivă unei anumite infracţionalităţi din zonă. De aia se pare că traficul de plăcere s-a mutat în Italia. Acolo linia de centură e nou-nouţă.