Comments on: Bucurenci + Bucureşti = LOVE

By: ramona

ramona — Tue, 29 Jul 2008 13:56:57 +0000

MIHAI: daca doar as fi citit articolul din THE ONE, fara sa-i vad poza, nu as fi intrat pe blogul lui DRAGOS…..dar in spatele “femeilor adevarate” l-am vazut pe DRAGOS…..si cum fiecare femeie a simtit ca total sau partial se regaseste in acel elogiu======> vezi concluzia…….cam perversa, dar depinde de sexualitatea fiecaruia!!!!:)

By: mihai

mihai — Mon, 28 Jan 2008 20:15:36 +0000

bai… e incredibil cate femei cad pe spate virtual prin preajma d-lui bucureci, si unele sunt sigur ca ar fi dispuse si real.

“articolul asta m-a emotionat”

“dragos, alatura-te noua sa salvam bucurestiul!”

Doamne, doamne… Apropo de doamne, doamnelor si domnisoarelor, chiar n-aveti ce face? vi se pare chiar porno sa va gudurati pe acest blog??

nu stiu… poate sunt eu nebun, dar… si voi pareti cam nfdm, sincer.

sorry pt obraznicie, si best regards
M.

By: Luminita

Luminita — Wed, 16 Jan 2008 19:06:42 +0000

Articolul lui Dragos l-am citit ca pe o poveste. O poveste frumoasa in care lucreaza imaginatia si simti ca te indragostesti, dar nu stii niciodata de cine: de scriitor, de personaje, de poveste, de ceea ce este sau de ceea ce ti-ai dori tu sa fie. Recunosc ca sunt innebunita dupa cuvinte, la fel cum recunosc ca de foarte mult timp nu mai sunt indragostita de acest Bucuresti vesnic gri, murdar, comunist, imbacsit. In mod cert, relatia mea cu Bucurestiul se metine din doua motive: obisnuinta si prietenii.Este o relatie care ar fi trebuit sa se termine in momentul in care am constatat ca exista locuri pe pamant in care presiunea societatii nu este atat de mare si locuri unde oamenii zambesc…sincer sau la cel mai pervers mod posibil, dar zambesc. Acelea sunt momentele in care eu simt ca traiesc cu adevarat si sunt EU.

By: marianaduma

marianaduma — Mon, 07 Jan 2008 22:42:27 +0000

dragos, te rog mult, vino alaturi de noi si ajuta-ne sa salvam Bucurestiul istoric http://www.salvatibucurestiul.wordpress.com

By: Cristina B.

Cristina B. — Sun, 06 Jan 2008 00:50:11 +0000

Ma recunosc!
M-am nascut in Bucuresti, am copilarit, am invatat, am iubit, am injurat, m-am revoltat, am plans si am oftat, m-am bucurat, am ras in hohote cu gura larg deschisa…in Bucuresti.
Calea Plevnei, “fix” in spatele Operei, foarte aproape de Casa Studentilor. O casa cu o arhitectura decenta, ce nu satisfacea functional nevoile unei tinere familii cu un copil mic si o bunica bolnava. Sobe de teracota, foc din lemne si carbuni, pivnitele cu igrasie si mansarda lu’ Madame Alexe (saraca femeie nebuna…mirosul de urina animala impregnat in peretii de caramida si planseele din lemn)…
Vecinii tuciunii si amestecul de mici “burghezi”, dramele intelectualilor adunati sa asculte Europa Libera, invatatoarea severa si “pusa pe capatuiala”, matematica invatata cu sila sub privirile Doamnei Mateescu (remarcabil pedagog), limba romana si tocurile Doamnei Neagu… Stazile cu case atat de diferite, Palatul cu fantome(Nuntiul Apostolic), amestecatura de oameni, mirosuri, Schitul Magureanu, Stirbei Voda, Berzei s.a.m.d.
Nu mi-am pus nicicand problema ca as putea pleca din orasul asta.Il port cu mine peste tot.Il am in sange intr-o mare masura.M-a suparat si m-a dezamagit in aceesi masura in care m-a bucurat si m-a surprins placut.Oras facut de oameni…atatea suflete, atatea emotii, senzatii, atat de multa incarcatura emotionala, atata energie.
Nu stiu cand sa ma opresc din simtit.Unde sa-mi pun barierele, limitele?!
Cu foarte mici pauze, traiesc o intensa poveste de dragoste cu Bucurestiul. Anul asta implinim 30 de ani de “concubinaj”…

By: aina

aina — Sat, 05 Jan 2008 11:38:46 +0000

Pentru un pur-sange dragostea pentru locul natal nu e optionala. Cu atat mai mult pentru unul asumat in efortul de a avea un sange pur.

Dragos, stii bine ca si eu iubesc Bucurestiul cu tot sangele meu de grecoaica-aromanca si ca am ales sa stau aici (in ultimii 18 ani a fost o optiune deliberata nu fortuita). Din pacate insa Bucurestiul isi pierde viata de “cetate” si devine o imensa parcare, in cel mai bun caz un drive-in. Si daca prin cetate inteleg comunicare, prin parcare inteleg juxtapunere de obiecte care nu relationeaza. Locuintele se izoleaza tot mai bine cu garduri inalte si tamplarie termopan in timp ce oamenii trec unii pe langa altii in fuga si in cel mai bun caz inlocuiesc cafeaua bauta in tihna cu un gest de comunicare virtuala. Si sa nu-mi spui ca asa e peste tot, caci stiu asta. Cand iubesti vrei ca obiectul iubirii tale sa fie altfel.

By: mihai

mihai — Thu, 27 Dec 2007 08:01:03 +0000

Buna incursiunea prin Rahova… m-a emotionat pe bune, e un fel de “this is for my people, my funky people…!”

De fapt, mi-a atenuat un pic mania (cu “a” de la Romania) si scarba (la fel, cu “a” de la Romania) vis-a-vis de introducerea burgheza pe care ai facut-o, cu Tineretului – vezi-Doamne – cea mai periferica zona centrala, sau ceva de genul… Bleahh!

Pacat ca te-ai translatat catre Piata Victoriei – dar, intr-un fel, pare normal, dat find faptul ca veneai din Tineretului, care e, oricum, destul de burghez, cum spuneam. Inteleg ca acum ti-e mai greu cu chiriile, cu bulinele rosii… ce sa-i faci, asta e centrul Bucurestiului, cu bune si rele, la dracu… Dar trebuie sa lupti, Dragos, chiar daca chiriile sunt mari, sau exista riscul ca, la un cutremur, sa se darame casa si a doua zi pur si simplu sa nu-ti mai gasesti blugii preferati, sau sandalele, hanoracul cu imprimeu etc… Tu esti un militant, Dragos, si poti lupta cu animalul puhav, care este Victoriei_Buzesti_Titulescu_etc_etc. Care este, da! Sa readucem normalitatea in centrul orasului! Sa lasam orasul sa respire! Stop vandalizarii zonelor centrale! Stop PUG_PUZ_PUD!

Dar, pana la urma, inteleg ca, una peste alta, te-ai descurcat, nu?

Prin Rahova-Salaj ai fi gasit mai usor chirie; nu stiu sa fie buline rosii pe blocuri, majoritatea sunt f. rezistente, se pare. Mai mult, era mai simplu cu locurile de parcare – e destul loc, o familie nu are 2-3 masini, unde mai pui si maidanele care ofera spatiu berechet, bun pentru a fi apropriat Pacat ca ai tradat Rahova.

Bahtalo!

By: forevergreen

forevergreen — Thu, 20 Dec 2007 19:37:40 +0000

E frumos Bucurestiul, are farmecul lui. Am vazut multe orase in viata mea, dar mereu m-am intors aici. In alta parte nu mi-as fi gasit locul.

By: George Gross

George Gross — Mon, 17 Dec 2007 15:55:23 +0000

Am părăsit Bucureţtiul cu peste 20 de ani în urmă. M-am reîntors în oraşul de cîmpie acu un an. M-am perindat pe străzile copilăriei şi adolescenţei încercînd să mă regăsesc. L-am părăsit în speranţa unei renaşteri şi a reîncadrării în Europa de azi, dar păstrîndu-şi aerului Micului Paris al tinereţii mele.

By: Goriulian

Goriulian — Mon, 17 Dec 2007 12:45:19 +0000

Da… un text bun, cu seva. Pacat ca eu reusesc sa simt foarte putin din aceasta iubire de care vorbesti. Poate tocmai pentru ca stau de vreo 20 de ani in 13 septembrie, chiar la inceputul cartierului Rahova. Inteleg fascinatia hidrei metropolitane continuu versatile, dar mai mult de atat… nu stiu ce sa zic. Orasul in sine arata mizerabil, dar, intr-adevar – totul se rezuma la oameni si dinamica lor.

Cred ca unul dintre putinele si elementarele motive pentru care ma simt acasa aici este ca am crescut aici si cu asta basta. Desi imi fac vise sa ma mut intr-un oras linistit si fain ca Sibiu, constientizez ca sunt slabe sanse sa parasesc capitala. Tu te-ai gandit vreodata sa te muti? Si daca da, unde? Si de ce? (desigur)