Am făcut-o şi pe-asta. Am jucat teatru. Ne-am adunat 11 oameni şi Oana ne-a învăţat să ne jucăm frumos. Am aflat că e mult mai mijto să joci teatru pe scenă decât în viaţă. A fost cel mai frumos cadou pe care mi l-am făcut în 2007. Pentru că merit 
Fragmente de amintiri
La antepenultima repetiţie, când spectacolul în sfârşit s-a legat, Oana ne-a arătat-o pe una dintre cabiniere care stătuse în sală. “Am văzut-o cum s-a stricat de râs o oră întreagă. Înseamnă că v-a ieşit!”
Scena e un drog. Când ieşi din culise nu mai simţi decât energie. Calmează orice durere şi descarcă cisterne de serotonină în creier. Eşti pur şi simplu natural high…
Gabi Stanciu joacă o scenetă în care vine Moartea să-l ia. În dimineaţa celei de-a doua reprezentaţii, a venit Salvarea să-l ia. Pe bune. Cu o viroză respiratorie foarte puternică. N-a putut să ia niciun medicament pentru că l-ar fi sedat. A jucat mai mult mort decât viu. Ieri zicea că nici nu-şi mai aduce aminte cum a fost. Ştie doar că a jucat.
La prima reprezentaţie, eu am sărit mult prea sus şi am căzut mult prea tare (aceeaşi săritură care mi-a stricat genunchiul la una dintre primele repetiţii). A doua zi dimineaţă eram la Urgenţă la Floreasca pentru că nu puteam păşi. M-a tratat Cristina Pătru, medic ortoped şi dansatoare de tango.
- Vă rog să mă înţelegeţi, eu diseară trebuie să joc, am spectacol…
- Vă înţeleg. Şi eu. La 7 jumate.
- ?
- Dansez la Odeon în “Un tango mas”.
-
Am stat toată ziua cu piciorul la orizontală şi seara am jucat. Înainte de spectacol, cu toate antiinflamatoarele, analgezicele şi câteva guri de Jack, încă abia puteam să calc. Pe scenă n-am mai simţit deloc piciorul, parcă n-aveam nimic, nici nu m-am gândit la el.
Cel mai frumos compliment: sunetistul şi băiatul de la lumini au aflat în seara premierei că noi n-am mai urcat niciodată pe o scenă de teatru şi nu le-a venit să creadă.
Înainte de a doua reprezentaţie, Oana ne-a spus ce scrie pe uşa dintre scenă şi cabina actorilor într-un teatru din Geneva: “Gândeşte-te că în sală există un om care n-a mai fost niciodată la teatru şi un om care vine pentru ultima oară la teatru. Fiecăruia trebuie să-i dăruieşti ceva.” După spectacol, povestind fiecare pe cine a chemat şi ce reacţii am primit, ne-am dat seama că în public chiar avusesem pe cineva care nu mai fusese niciodată la teatru şi pe cineva care, probabil, venise pentru ultima oară. Amândurora le-a plăcut mult…
În ziua premierei, după ce am făcut şnurul, Oana a plecat la cimitir să facă parastas pentru tatăl ei. S-au împlinit 24 de ani de când Amza Pellea a trecut la cele veşnice.
Ieri dimineaţă, în Inbox mă aşteptau două mailuri: imaginile cu Riri de la soru-mea şi fotografia cu mine şi cu Oana de la Monica.
Piesa-i gata, trag oblonul…
Hei, ce ploaie e afară!
Dacă v-au plăcut bufonii
Mai jucăm şi-n altă seară
nice indeed…
Ati fost foarte tari!!!!! Si eu m-a stricat de ras…mai ales ca va stiu destul de bine pe voi actori de acolo
Normal ca vine pentru ultima data la teatru dupa ce va vede pe voi.
Sunt tare dezamagit că nu sunt imagini.
Oare “carabiniera” râzătoare nu putea să ia şi ea imagini, măcar cu un mobil.
Nicaieri nu e mai frumos decat pe scena. Am petrecut niste momente adorabile, am ras, am plans, am uitat replicile, mi-au tremurat genunchii…
Si astazi mi s-a dat interdictia toatala de a mai urca pe scena. Am un tata care mi-a interzis sa joc maine intr-o piesa, fiind nevoita sa imi caut un inlocuitor cu 24 de ore inainte.
Tu, Dragos, sa nu renunti. Este singurul loc unde uiti ca ai o viata si cu minusuri, ca n-ai mancat nimic de 2 zile, ca n-ai dormit de 2 saptamani, ca nu te asteapta nimeni acasa si ca poate la colt te asteapta cei care te urasc cel mai mult si mai mult.
@ Regizoarea, câţi ani ai?
mama… nu pot sa cred:D tocmai am terminat de citit “realk” si e tare de tot:D
si finally… ti-am gasit si blogul:D
Sunt mai mică decât tine.
atât de mică încât să-i permiţi tatălui tău să decidă pentru tine? hm…
Naivă. Uneori chiar sunt determinată să cred că ceea ce fac nu fac bine. Nu este vorba de dependenţă sau de supunere, ci doar de sindromul aripi tăiate.
Insomniac? Credeam că sunt singura care la ora asta nu doarme şi nici nu (mai) este în oraş.
scrie-mi pe mail şi-ţi dau numărul unui psihoterapeut. aripile tăiate la tinereţe dau în depresie cronică la bătrâneţe. e mai uşor să previi decât să tratezi…
am zis că sunt mai mică decât tine, dar tată chiar nu… n-ai cum
o să-ţi scriu pe mail, şi asta pentru că m-ai făcut să zâmbesc citindu-ţi răspunsul. nu, nu (te-)am înjurat.
love is in the air
ai plecat cu regizoarea in concediu :->?
pe tine nu te stiam pana cand nu te-am gasit cu oana in emisiune. superba! multumesc