Un text savuros primit de la Ionela Nicolau şi o reacţie la cald de la Mircea Toma:
Invidia
Andrei Cornea
(Revista 22)
Intr-o zi, vecinul nostru de bloc si-a luat un aparat de aer conditionat. Era un zaduf ingrozitor, dar noi n-aveam aparat de aer conditionat si nici bani ca sa ne cumparam unul. Sufeream de caldura si de invidie. Aveam insa o biblioteca. Ne-am uitat in ea si am scos cugetarile lui Seneca. Am citit de acolo o pagina-doua despre bine si sensul vietii si, desi cald tot ne era, nu l-am mai invidiat pe vecin.
Ceva mai tarziu, vecinul si-a deschis un butic si a inceput sa umble imbracat la costum la patru ace. Noi – tot cu blugi.
Nu-i nimic – ne-am zis linistiti, citind un capitol din Etica lui Spinoza. Apoi vecinul a aparut deodata intr-un Megane argintiu. Noi n-aveam nici bicicleta, dar l-am dispretuit citind din Phaidon al lui Platon. Mai tarziu, vecinul a schimbat Meganul pe Mertan. Nu ne-a pasat, caci si noi il schimbaseram deja pe Platon cu Aristotel. Si-a luat si un 4×4, cel mai mare de pe strada. Noi l-am luat pe Marcus Aurelius, care ne-a facut sa zambim impacati.
A mai trecut o vreme si vecinul si-a luat nevasta noua: blonda, frumoasa, tanara. Noi – tot cu cea veche, dar am luat Evanghelia dupa Ioan. Vecinul si-a imbracat soata cu o garderoba intreaga si cu blanuri, basca bijuteriile. Noi ne-am imbracat spiritul citind din Eclesiast. In fine, vecinul s-a mutat intr-o vila la sosea cu gard mare, bodigarzi si piscina. Am rezistat si de data aceasta eroic citind Richard III. A urmat o a doua vila – la munte. Dupa ce am vazut-o, ne-am consolat cu Macbeth. O a treia – la mare: am recurs la Invierea lui Tolstoi, al carei efect l-am consolidat cu Ghilgames, Ghandi si Declaratia de iubire a lui Gabriel Liiceanu. Ne-am simtit cu mult mai bine.
L-au dat la televizor la o emisiune foarte populara. Ne-am stapanit emotia cu o portie de Caragiale. L-au dat a doua oara cu mare succes: am fi suferit daca nu ne-ar fi ajutat Ananda Coomarasvamy, Cartea lui Iov si Cazul Wagner al lui Nietzsche.
Asa a trecut ceva mai mult timp… Vecinul isi lua case, masini, iahturi, gagici. Noi raspundeam cu Balzac, Thomas Mann, Hegel, Berdiaev. Lupta era stransa, dar echilibrata. In sfarsit, intr-o zi l-au aratat cu catuse la maini, umflat de PNA. Am rasfoit atunci fericiti Apocalipsul. Dar peste vreo doua saptamani, vecinul nostru era eliberat si chiar si-a anuntat candidatura pe listele unui partid majoritar.
Scarbiti, ne-am uitat in biblioteca. N-am mai vazut nimic. Ne-am uitat pentru a doua oara. Nu ne-a venit sa credem. Pentru a treia oara ne-am uitat cu atentie. Acelasi rezultat: citiseram toate cartile.
Si atunci ne-a cuprins invidia…
Toma, după ce citeşte textul, zice că vede deja la ce se va ajunge: hoarde de intelectuali, neraşi, cu priviri injectate şi mănuşi cu ţinte, ieşind de-a valma de la BCU, invadând Magheru şi cerând justiţie socială: “Destul! Ni s-au terminat cărţile!”…
Povestirea e de un realism infricosator.
Dureros de trista.
andrei a uitat de sienkiewicz. “quo vadis, domine” era un bun final
cat despre intelectualii romanii … ogramada arata precum cei descrisi de toma. dar nu fiindca li s-au terminat cartile ci pur si simplu pt ca le-a venit proasta idee de a intra / se implica in politica …
Intelectuali putini, politicieni multi,rezultatele societatii noastre,pe masura. Totusi pastrez speranta in mintile care se mentin inafara cutiei Pandorei(a se citi Politicii). Foarte tare textul
damn… extraordinar textu’
Nu, nici vorba, sa nu dispere, exista si Constitutia, legata in piele de somn ninos. Adnotata cu precedente si recurs la precedente. Ea va scoate intelectualul din tine, prietene…
Voi nu trebuia sa va faceti “intelectuali” domle.. daca belitzi ochii cu invidie la Mertzanu vecinului iar cartea este pt domniile voastre o consolare. Va consider niste ratati.
Fabulor text.
Si la propriu si la figurat.
In primul rand exista si intelectuali care sunt, sau cel putin cred ca sunt, impliniti din acest punct de vedere. Liiceanu, Dinescu, Nastase (ho, nu dati cu pietre, trebuie sa recunoastem ca este un intelectual totusi).
Apoi scriitura lui e frumoasa si dureros de reala.
Asa le trebuie daca le place cartea.
cu adevarat fabulos
ma asteptam la un happy-ending … sau la ceva mai special … parca e miorita, hai sa ne consolam ca vom fi omorati …
@teologeanu liiceanu intelectual?
@waszlaw
da
heh, tot ce se poate
si reactionez si actionez ca Ardei Cornea, dar ce bine ca inca nu mi s-au terminat cartile….
scuzati oboseala (Andrei)
Da, da… e buna invidia, daca te impinge spre progres.
Uite, de exemplu, in sesiune invidiam si pasarile cerului…ce linistite cantau ele in timp ce eu “lingeam” cartile… mi se parea nedrept
Textul e minunat…
tipic ilogic si plin de ,,cultura”. intelectualii nostrii invidiosi citesc mult dar nu le foloseste eruditia decit la studierea vietii unui arivisto- capitalisto- burghez.
are dreptate Mircea Toma, iesiti fratilor la bataie!
am citit la recomandarea unei persoane dragi textul de mai sus, si pot sa spun ca m-a apucat rasul, un haz mai aparte, pe cat se poate de adevarat pe atat de normal: “instigare la cultura, nu doar sa duci sticla la gura”(parazitii)
daca nu esti incredibil de organico-genital ai sansa sa ti cultivi gradina sapiens-sapiens.fain.am luat link ul si l am facut cadou:)
Si mie mi-a amintit de resemnarea mioritica. Dar mi-a placut. Realismul infricosator nu il vad, nu stiu cati isi mai alunga invidia cu o carte sau cu orice altceva… In Romania se traieste pentru a fi invidiat si pentru a invidia
cat de mare e biblioteca ta, Dragose ?
nu ne raspunzi ?