Joi se fac 3 săptămâni de când am stins ultima ţigară din viaţa mea. Am lăsat în urmă 15 ani de fumat (cu intermitenţe mai mult sau mai puţin semnificative în primii 4 şi în ultimii 2). La 18 ani fumam deja mai mult de 3 pachete de ţigări pe zi şi de atunci n-am reuşit să fumez aproape niciodată mai puţin. Părăsesc acest viciu cu plămânii încă întregi, dar groaza unui diagnostic fără drept de apel mă va urmări încă mulţi ani. Oricât de sănătos aş încerca să trăiesc de-acum încolo, ştiu că mi-am cumpărat deja foarte multe bilete la loteria cancerului. Mă gândesc uneori la asta, pentru că nu mai am inconştienţa liceeanului căruia nu-i păsa de boală, de suferinţă sau de moarte.
În ultimii ani, cancerul a încetat să mai fie o boală despre care auzeam vorbindu-se şi a devenit sinonim cu suferinţa şi cu pierderea. A secerat aproape de mine şi, când spun “cancer”, în nări îmi miroase a spital şi a catafalc. Pe cel mai drag om pe care cancerul l-a luat de lângă mine mi-l aduc mereu aminte fumând. Dar legăturile astea iau foarte mult timp ca să se facă…
În secolul care a trecut, fumatul a făcut 100 de milioane de victime. O hecatombă similară li se impută regimurilor dictatoriale comuniste, care au făcut uz de cele mai ample sisteme represive din istorie. Pentru un număr egal de victime, n-a fost nevoie decât de liber arbitru şi de avdertising.
Pe lângă o astfel de cifră, orice legendă despre bunicul de la ţară care a fumat toată viaţa şi a trăit bine mersi până la adânci bătrâneţi ar trebui să pălească. Şi totuşi, ea revine cu obstinaţie în apologetica oricărui jucător la ruleta rusească.
Despre “alegerea” de a muri mai repede
N-am să devin niciodată nefumător, am să rămân, însă, tot restul vieţii mele, un fost fumător. Între mine şi cei mai mulţi dintre nefumători va exista întodeauna o diferenţă esenţială: în vreme ce ei nu înţeleg neghiobia oamenilor care aleg să-şi scurteze viaţa inhalând cu încetinitorul un drog ucigaş, eu am trăit această “neghiobie” şi nu mi-e la îndemână s-o expediez cu uşurinţă între prostelile tinereţii.
Fumatul nu este o fiţă, nu este o prosteală, nu este “lipsă de voinţă”, nu este un obicei prost (cum cred nefumătorii), după cum nu este nici un liant social, un anxiolitic, un relaxant sau o alegere (cum cred fumătorii). Pentru un fumător începător, el poate fi oricare dintre acestea sau toate la un loc. Dar pentru fumătorul cronic, fumatul nu este altceva decât o boală.
Dependenţa de nicotină este una dintre cele mai puternice şi mai nocive adicţii, în luptă cu care “voinţa” singură e, de cele mai multe ori, neputincioasă. Nu te-a frapat niciodată faptul că între fumători (oameni consideraţi, îndeobşte, “lipsiţi de voinţă”) se numără personaje cu cariere impresionante sau chiar sportivi de performanţă, indivizi care au dat de nenumărate ori de-a lungul vieţii probe de voinţă?
Am auzit de foarte multe ori reproşul ieftin după care această boală începe cu o “alegere”. Ei bine, ce să vezi? Nenumărate alte boli încep cu o alegere: alegerea de a nu te alimenta echilibrat, alegerea de a nu face destul sport, alegerea de a avea o viaţă sedentară, alegerea de a lucra într-un mediu poluat. Şi totuşi, nimeni nu le reproşează celor care suferă de marile boli ale traiului modern şi urban că “au ales să se îmbolnăvească”.
Nicotina, cel mai valoros contribuabil
Dar a le reproşa fumătorilor că şi-au ales destinul este o scuză comodă care linişteşte pe toată lumea (inclusiv pe fumători) şi perpetuează o politică de sănătate ipocrită.
Pentru statul român, este confortabil să taxeze din ce în ce mai mult produsele din tutun, permiţând în acelaşi timp comercializarea şi consumul lor, în loc să investească în subvenţionarea programelor de renunţare la fumat şi să pună un punct acestui cerc vicios.
Heroinomanii abia au la dispoziţie câteva centre de unde pot face rost de ace sterile, în vreme ce fumătorii îşi pot procura drogul la orice oră din zi şi din noapte, îl pot consuma aproape oriunde, îl pot primi gratis de la una dintre promoteriţele care invadează barurile şi terasele, toate astea în vreme ce sunt expuşi brand-urilor de ţigări la aproape toate evenimentele la care merg, în orice baruri şi restaurante, în staţiile de metrou, pe orice stradă, în autobuze, supermagazine, WC-uri, cluburi, oriunde…
În schimb, deşi statul câştigă sume enorme din taxarea produselor din tutun, nici măcar 1% din aceşti bani nu se întorc în programe de tratare a fumătorilor, care trebuie să-şi găsească singuri calea de ieşire din acest labirint ucigaş.
În România nu este acceptabil dpdv social să-i strănuţi cuiva în faţă sau să vii gripat la serviciu, dar este perfect acceptabil să tolerezi şi să încurajezi, în prezenţa foştilor fumători, consumul unui drog care face mai multe victime decât toate celelalte droguri (inclusiv alcoolul) la un loc. Felul în care interpretează restaurantele şi barurile legislaţia cu privire la locurile pentru nefumători este un bun exemplu despre cum se încurajează, de fapt, consumul şi nu abstinenţa.
Liberul arbitru la 10 ani
Am scris cu năduf şi mă îndoiesc că voi privi foarte curând cu seninătate problema fumatului în România.
Am crescut într-o familie de fumători, ai mei nu şi-au pus niciodată problema să nu fumeze în prezenţa mea. Am început să fumez la 10 ani, la sugestia unchiului meu. Lui şi prietenilor lui li se părea o chestie “bărbătească”. La 14 ani am ajuns să fumez regulat şi de-atunci nu m-am mai oprit până acum 2 ani, când am avut mai multe tentative eşuate de a mă lăsa. În România m-am simţit întotdeauna încurajat să fumez şi descurajat să mă las. Fumatul a însemnat mereu un plus de status, de încredere, de acceptare şi de socializare. Nu de puţine ori, descurajările de a mă lăsa au fost formulate explicit.
E greu să te raportezi cu seninătate la o ţară care încurajează o formă lentă de suicid colectiv şi la nişte oameni care, prin ce spun sau ce fac, par să-ţi ureze la fiecare pas “Îmbolnăvire grabnică!” sau “Metastază plăcută!”.
Poate să fie o întâmplare, dar toate tentativele mele anterioare de a mă lăsa de fumat au început în străinătate şi au eşuat în România.
Închei aici. Când am să simt că ar mai fi ceva de spus, am să revin.
Dacă vrei să te laşi de fumat, s-ar putea să te intereseze metoda asta.
Felicitari !
Si iti doresc multa sanatate !
felicitari ! de s-ar lasa si al meu de fumat ?!
@mr.bucurenci
OMS spune ca fumatul ucide.Aici exista statistici. Faptul ca acolo scrie, printe altele,ca nicotina e “highly addictive substance”, asa pur si simplu, fara argumente palpabile,nu inseamna mare lucru.Intre zecile de miliarde de dolari care se invart in industria tutunului sau industria farmaceutica, ceea ce spune OMS pe doua randuri nu are prea mare greutate. Daca prin mecanismul adictiv intelegi eliberarea de dopamina, atunci nicotina da tot atat dependenta cat o bere rece intr-o zi cu 40C sau deschiderea unui cadou de Craciun. Sa fim seriosi, vorbim despre tigarile cu tutun, nu despre alte tigari. Iar ca sursa stiintifica am propriul meu corp, care dupa multi ani de fumat serios, nu a cerut nici macar un minut nicotina, dupa ce am hotarat sa nu mai fumez. Alte “surse” cu marketing puternic in spate nu ma pot convinge. Ceea ce vreau sa spun este ca faptul ca-i renuntat la fumat e un lucru foarte bun, dar este un lucru absolut normal si simplu. Deci, cei care vor sa se lase de fumat o pot face instantaneu,daca au un MINIM de vointa. Este vorba DOAR de vointa.
Daca vrei sa iti numeri zilele de nefumator iti recomand plug in-ul pentru mozilla firefox – Quitmozilla. Sunt nefumator de 1 luna, o saptamana si 2 zile. Pot sa spun ca ma simt foarte bine.
Si eu m-am lasat de vreo cinci zeci de ori de fumat.
Succes
Cand am sa reusesc sa ma las, am sa adaug un nou comment
,poate o sa fie curand, pana atunci sper sa nu te apuci iar, pari destul de convins ca nu mai are sens sa fumezi!!
Se pare ca sunt tone de lucruri de spus pe tema asta…si tone de fumatori de fapt
E un subiect de succes unfortunately.
@Dana
Nu fumatul e motivatia pt a face bb dar simt ca e cel mai puternic antidot si singurul “neexploatat”.
Lucram la a-l face sa-si doreasca si el sa se lase cu adevarat…un bb
Eu am dat din intamplare de blogul tau si vroiam doar sa-ti spun, desi nu te cunosc, ca te felicit pentru alegerea facuta si-ti doresc succes in noua viata !
am si eu quitomzilla pt firefox
Mi-am propus sa ma las de fumat la 1 ale anului curent. Am facut-o de 1 martie abia, intr-o seara, impreuna cu Ina, dupa cateva beri baute, am zis ce-ar fi daca…
Am rezistat cateva saptamani, pe-urma am inceput sa ma mai prostesc cu cateva tigari pe seara, dar nu in fiecare seara.
E un evident progres pt mine, de la 20 de tigari pe zi timp de 7-8 la 3-4-5 o data la cateva zile.
Small steps si ma las de tot.
Si stiu ca de obicei cred ca nu exista bine si rau ci doar perceptii diferite
dar cred ca fumatul chiar e evil 
Desi it tastes good.
Observatii. N-am fumat 2 saptamani, cand am pus gura iar pe tigara mi s-a parut de cacat. A doua tigara a fost mai ok si incet incet m-am reobisnuit [which is not ok].
In alea 2 saptamani nu prea-mi placea sa stau langa fum si fumatori, dar mi-era pofta pe alocuri. Daca nu-i vedeam, era ok, n-aveam pofte, uitam de tigari.
Which reminds me – de ce e legal tutunul dar iarba si hashul nu? Cred ca dac-ar intra-n ilegalitate si tutunul ar scadea numarul fumatorilor brusc [dar ar spori si comertul ilegal si bla]. Stiu ca nu se doreste, ca guvernul, ca marile companii, ca interese, ca fuck life show me the money…
Sa nu uit: e naspa cand obosesti daca alergi dupa autobuz sau daca urci scarile – unul dintre motivele pt care m-am lasat.
Si bine-a observat cineva ca e trendy sa te lasi de fumat
Scuze pt acest post fara cap si fara coada
and ppl – quit your devilish behaviour
FUMATUL NU ESTE O CHESTIE DE VOINTA CI DE MOTIVATIE
Cu tarie cred ca a te lasa de fumat este de fapt o chestie de motivatie si nu de vointa, ca vointa este direct deterrminata de motivatie.
DECI ATENTIE LA CE MOTIVEAZA CA SA VA LASATI DE FUMAT.
filozofie pura georgiana
Am 2 ani jumate de fumat in spate din cei 18 pe care ii implinesc de maine in 2 saptamani. Culmea, cand am intrat pe postul asta, tocmai imi aprinsesem o tigara. Ultima oara cand te-am vazut, erai cu Nanotekul in mana. Nu stiu daca am fost neaparat surprinsa, pentru ca mereu te-am perceput ca pe un fumator care nu fumeaza.
Totusi, acum ca am terminat tigara, ma voi uita lung la pachet pana o voi aprinde pe urmatoarea.
Bafta multa, Dragos. Nu e neaparat vorba de vointa, ci cat de o infrangere a unei slabiciuni.
S.
fumatul a fost pentru mine mai mult o chestie de atitudine, mi se parea ca am o alura diferita decat ceilalti din mediul in care traiesc si imi place sa fiu diferit…sa fiu ceva ce cei din familie nu sunt…
daca a fost o motivatie buna…nu conteaza ma simt mai dezghetat , mai experimentat, am ” fumat ” si chestia asta..
Foarte bine!
Ai ales sa nu mai fortezi oraganismul sa aiba de-a face cu peste 4000 de substante chimice toxice:) intamplator sunt studenta la Chimie – specializarea Biochimie:)
ceea ce se intampla in viata mea vis-a-vis de fumat e exact opusul experientei tale. sa tot fie vreo 10 ani de cand socializez si eu si ies in cluburi sau in baruri cu prietenii. in tot rastimpul asta, am fost nefumatoare convinsa. nu ma deranja fumul absolut deloc pentru ca ai mei fumeaza de cand ma stiu, insa nu m-as fi imaginat niciodata cu tigara in mana. de catva timp, din prostie, din joaca sau poate din inconstienta, imi aprind cate o tigara, sub diferite si false pretexte:
ca merge la un pahar cu vin, ca stau la o discutie cu prietenii, ca sunt nervoasa….prostii….in momente de luciditate, mi-e teama sa nu devin dependenta din joaca mea prosteasca….
am intrat pe site-ul tau azi din curiozitate pentru ca am citit un interviu cu tine si mi-am zis ca vreau “sa aflu mai multe despre omul asta”. acum stiu ca data viitoare cand voi fi tentata sa-mi aprind o tigara, imi va veni in minte articolul tau.
daca-mi permiti…
Felicitari celor care s-au lasat de fumat! Va apreciez pentru asta, desi nu va cunosc. (Razvan, esti o exceptie
) De vreo 3-4 ani tot incerc sa-mi conving prietenii fumatori sa renunte…dar se pare ca nu prea am reusit.
Tata a fost pentru mine un exemplu ca se poate! E drept ca i-a venit mintea la cap doar atunci cand a facut o criza intr-o seara in care a abuzat de tutun … , dar a spus clar ca nu mai pune tigara in gura si asa a fost. Sa tot fie vreo 10 ani de atunci …
Deci, de putut se poate. Dar iti trebuie multa vointa.
Succes!! Rezistati tentatiei!
http://www.pleiada.wordpress.com
Citesc acest articol şi mă amuz – îmi retrăiesc adolescenţa în care trebuia mereu să argumentez de ce fumez.
Bănuiesc că ai făcut public lăsatul tău de fumat ca pe o metodă suplimentară de ajutor şi mă amuză şi mai tare.
Nu mai fumez de 5 ani. Între timp am şi uitat că am fost fumătoare, deşi am fumat din toţi plămânii mei.
Fumam cu mare pasiune pentru că pur şi simplu îmi plăcea. Nu voiam să mă integrez în nici un anturaj, nu voiam să fiu populară, dar voiam să fumez. Nu am fost victima publicităţii pentru că în tinereţile mele nu eram aşa invadaţi de reclame. Nu pot să dau vina nici pe familie pentru că părinţii mei sunt profund nefumători. Recunosc, pe lângă fumat mi-am dezvoltat un hobby secundar: urmăream reacţiile celor din jur când îmi aprindeam o ţigară. Inevitabil, toţi erau şocaţi că eu, cu chipul meu angelic, puteam să fiu un monstru fumător. Chiar şi azi, când mai spun că am fumat, oamenii se uită cu neîncredere.
M-am lăsat de fumat într-o zi în care nu îmi propusesem asta. Timp de 2 ani, mintea mea îmi tot zicea că nu prea e bine să fumezi. Aşa că, 2 ani de zile, am adunat dovezi din diverse surse pentru a mă asigura că fumatul e într-adevăr nociv. Ceea ce m-a convins a fost chipul mătuşii mele care după treizeci de ani de fumat intensiv s-a transformat dintr-o femeie frumoasă într-o colecţie de riduri, piele întunecată şi mirosuri tari.
Nu am trecut nici prin sevraj şi nici prin palme peste mâini ca să nu îmi aprind o ţigară. Mai aveam ocazional momente jenante în care ieşeam cu prietenii mei fumători şi involuntar puneam mâna pe pachetele lor de ţigări, scoteam una, o duceam spre gură şi mă opream zâmbind aducându-mi aminte că acum sunt în altă tabără.
E clar că spaima stă în spatele abandonării fumatului. Vă întrebaţi de ce sunt cei care s-au lăsat de fumat mai vehemenţi împotriva fumătorilor decât nefumătorii? De ce nu mai suportă locurile în care se fumează masiv? Raţionamentul e simplu: ei au făcut alegerea de a fi sănătoşi renunţând la fumat, iar această alegere este complet anulată de cei care fumează. De ce s-ar expune fumatului pasiv care este şi mai ucigător decât cel activ? Care ar mai fi rostul renunţatului la fumat? Aşa că mă amuz de fiecare dată în ipostaza de a alege mereu un loc la nefumători sau de a fi revoltată când acest loc este doar cu numele, în practică nefiind decât aerul care îi desparte pe fumători de nefumători.
Cineva voia să ştie cum să se lase de fumat. Cred că nimeni nu poate pretinde că deţine secretul. Mi se pare hilară de-a dreptul sugestia de a mesteca bomboane, gume sau seminţe. Eu eram fumător, nu rumegător. Şi dup-aia se întreabă de ce s-au îngrăşat.
Succes celor care vor să se lase, precum şi celor care au renunţat deja la fumat! Nu trebuie uitat că e nevoie de disciplină ca în orice facem în viaţa asta, de la spălatul pe dinţi la luarea deciziilor importante.
PS M-am cam lăsat dusă de vorbe, poate şi pentru că o parte din cele mai frumoase amintiri pe care le am se învârt în jurul unei ţigări.
Ei, m-am lasat de fumat, dupa 24 de ani, un pachet pe zi, mentolate. Mi-am schimbat locul de munca, si ar fi trebuit sa parcurg 100 de metri pina la fiecare tigara, si inapoi. Am apelat la o metoda de biorezonanta electromagnetica. M-a costat vreo suta de pachete de tigari, am avut dupa aceea un semestru extrem de stresant din toate punctele de vedere, dar am rezistat. Nu exista tipare pentru renuntarea la fumat, nici psihologice, nici fiziologice. Fiecare alege sau nu, reuseste sau nu. Enjoy
eu nu am sa ma las niciodata de fumat
ideea asta imi permite sa fumez o data la cateva luni, sau si mai rar daca am chef, cand mai prind cate un trabuc
e adevarat ca atunci cand il prind il fumez nu doar il pufai, insa si eu sunt fumator de la 10 ani, adica de vreo 18 ani
pe de alta parte, tot fumul pe care il inghit zilnic in trafic pe bicicleta, ma cam deprima, caci renunt constient si voluntar la un obicei nociv, insa toate eforturile mele sunt anulate de catre societatea in care traiesc
asa incat ma intreb uneori, oare nu e mai bine sa ma reapuc de fumat, sa imi cumpar o masina si sa injur biciclistii care se amesteca in trafic si astfel sa intru si eu in randul oamenilor maturi din romania? dar dupa aceea imi aduc aminte de faptul ca peste cateva luni ma voi relaxa pe una din plajele australiene, si ma voi juca iar cu nisip asa cum faceam cand eram copil, si in acel moment ma duc la doctor, imi scot un certificat medical pentru o saptamana si plec undeva la munte sau la mare ca sa treaca timpul mai usor pana atunci
p.s. lucrez la o companie de tutun care se autodeclara responsabila; social responsibility inteles in romania inseamna sa vinzi tigari cu orice pret imbolnavind generatii intregi de parinti, de ai caror mica parte din copiii ramasi orfani, compania le ofera niste donatii de echipamente casate sau sponsorizeaza nu stiu ce campanie united way; cu un singur lucru sunt de acord: este vorba de alegerea fiecaruia, si spun asta in calitate de fost si actual fumator care ma las
dar si ei ar putea sa o lase mai usor cu ipocrizia asta de responsabilitate sociala, caci daca ar fi autentica, atunci eu as fi somer
cel mai greu lucru in a te lasa de fumat mi se pare disparitia aceea de usurare a socializarii in baruri, cluburi, etc. cand nu sunt undeva unde trebuie sa cunosc persoane noi sau sa interactionez cu persoane pe care nu le cunosc, sau doar cand sunt intr-un loc in care e importanta relationarea cu ceilalti chiar si la cel mai mic nivel (incluzand si schimbul de priviri nevinovate intr-un restaurant) imim este foarte greu sa ma abtin sa nu aprind o tigare. in rest ma pot abtine si pot trece perioade destul de lungi fara sa pun o tigare in gura.
Foarte bun articolul. Ma pregatesc si eu sa devin un fost fumator de vreo 4 zile. Ma rog, eu sunt mai norocos: fumez doar de trei ani de zile. Si sper sa ma las. Cu cat mai repede cu atat mai bine