Femeile celor mai buni prieteni. Prietenele celor mai bune femei. Femeile-cele-mai-bune-prietene.
Femeile care se gândesc la futut la fel de mult ca şi noi, dar au decenţa să nu vorbească la fel de des şi de urât despre asta. Femeile care ne trimit cadouri, care ne-aşteaptă cu luminile stinse în maşina parcată la colţul străzii, care ne plătesc consumaţia, care ne întreţin, ne savurează şi apoi ne roagă să le uităm.
Femeile care seamănă cu actriţa noastră preferată. Femeile urâte care ştiu cum să facă un bărbat să se simtă dorit. Femeile care întorc capul după alte femei, care pun mâna pe fundul bărbaţilor, care intră singure în sex-shop-uri şi care l-ar face să roşească şi pe Bebe Mihăescu.
Femeile care nu vor copii. Femeile despre care credem că vor întodeauna mai mult, pentru că nu se mulţumesc niciodată cu mai puţin. Femeile pentru care încetăm să existăm la începutul unui orgasm şi care nu uită niciodată de noi înainte de a-şi aprinde ţigara. Cele de ţipetele cărora ne ruşinăm, cele a căror pricepere ne face să ne cutremurăm de plăcere, cele în faţa cărora închidem ochii şi gemem. Femeile-fântână, gheişele, stricatele, nesătulele.
Cele care nu închid ochii când le săruţi.
Femeile care îmbătrânesc departe de ochii noştri. Femeile pe care le vedem din An în Paşti, cărora le ducem dorul, fără să vrem, de fapt, să le vedem mai des. Femeile mature, oricât ar fi de tinere. Cele încă frumoase, oricât ar fi trecut de mult… Femeile de ridurile cărora ne temem mai mult decât de îmbătrânirea noastră.
Femeile care răspund imediat la sms. Cele care ne bârfesc cu prietenele şi apoi îşi bârfesc prietenele cu noi. Cele care au tot timpul chef de lipsa noastră de chef.
Partidele imposibile, fanteziile abandonate precoce, îndrăznelile meschine şi flasce, parfumurile ale căror nume sunt uitate mai înainte de-a întreba cum se numesc.
Femeile care miros a aşternut, care ne pun mâna între picioare, care fac pipi cu uşa de la baie deschisă, care ne dezbracă în lift şi ne-o trag în holul blocului.
Femeile care sforăie.
Femeile cărora nu le dăm numele, cele care ne fac să zâmbim engimatic, femeile care au trecut prin viaţa noastră ca rapidul de Constanţa prin halta Bucureşti Triaj.
Femeile de care nu ne îndrăgostim. Adevăratele femei. Femeile bune rău. Bunăciunile care nu sunt niciodată bune de iubit.
Celor care ne-au explorat trupul în toate profunzimile sale, nu le îngăduim niciodată să-şi atârne vreo amintire în cuierul inimii noastre. Poveştile noastre de dragoste nu sunt pentru ele. Slăbiciunile noastre nu le privesc. Sms-urile dulcege, trandafiraşii comestibili şi lacrimile discrete în colţul ochelarilor de soare – toate astea le păstrăm pentru altele. Lor le mai oferim din când în când chiloţei în formă de inimioară.
Cu ele nu trebuie să fim tandri, nici atenţi, nici măcar sensibili. Pentru că toate lucrurile astea pe ele le plictisesc. Chiar aşa ne-au spus – că le plictisesc îngrozitor.
Aşa că ne luăm tandreţea şi o băgăm la loc în buzunar, o punem bine pentru cele care vor şti s-o aprecieze: femeile după care plângem la al treilea pahar, cele după care alergăm în pas de pudel printre maşinile oprite la semafor, femeile care ne fac din vorbe şi care rareori ne mai fac şi altceva. Iubitele noastre, dragele noastre, nebunaticele noastre fixaţii. Zânele, nimfele, prinţesele. Imaculatele fecioare.
Ele ne conving să n-o mai ardem aiurea, de dragul lor ne transformăm din distruşii de azi în supravieţuitorii zilei de mâine, ai lor sunt copiii pe care ne trezim peste noapte că vrem să-i concepem. Ele sunt fericitele pe care ne dorim să le iubim non-stop şi pe care nu reuşim să le mulţumim decât cu intermitenţe. Ele ne răscolesc nopţile, trecutul şi corespondenţa. Femeile ţesute în atelierele ascunse ale minţilor noastre, proiecţiile fantasmatice ale mamelor, traumelor şi ale copilăriilor noastre.
Pe femeile adevărate nu le iubim niciodată, pe ele le amuşinăm, le cucerim, le posedăm, le despicăm, le dezvrăjim, le privim lung şi le lăsăm în urmă. N-avem nici o îndoială că se vor aduna din bucăţi şi se vor face la loc, pentru că sunt făcute din carne, nu din lumină. Ele sunt cele care ne fac să ne simţim bărbaţi, iar pentru chestia asta copilul din noi nu le va ierta niciodată.
Dar femeile adevărate ştiu să ne iubească pe furiş, fără să ne facă să ne simţim prost din cauza asta. De dragul nostru, ele se stăpânesc şi nu devin niciodată zâne sau prinţese. De dragul nostru, ele rămân mereu iubitele prietenilor noştri şi prietenele iubitelor noastre.
Pentru că ştiu să ne iubească mai bine care oricare altele, pentru că între noi şi ele va rămâne întotdeauna ceva nespus, pentru că nu vor purta niciodată copiii noştri, pentru că nu ne vor întreba niciodată nimic din ceea ce nu am vrea să fim întrebaţi, pentru că nu ne vor strânge niciodată şosetele, pentru că ne vor ierta josniciile mai înainte chiar ca noi să le fi gândit, ele ar merita măcar omagiul de a ni le aduce aminte aşa cum au fost.
Dar în urma trecerii lor prin viaţa noastră, schijele ascuţite ale amintirilor se cizelează asemenea scoicilor spălate de mare, iar poveştile crâncene despre poftă, dorinţă şi aşternut se transformă ireversibil în fragmentele spălăcite ale unor poveşti de dragoste pe care nu le-am trăit cu adevărat niciodată. În sufletele noastre, femeilor adevărate nu le este îngăduită nici măcar memoria.
:: apărut în The One, iunie 2008
si totusi, e o singura FEMEIE!:D
si eu, care credeam ca numai despre o femeie se poate spune “frumoasa si proasta”…
Bai copile!
Esti destept, frumos, avid de toate, sociabil, mester la penel, cu logica acasa si emotionalul dus, pe toate le tulburi, multe te doresc, mai ai timp girla, ce sa mai zic: aproape le ai pe toate.
Da’ noi cum mai facem broscoiule, cind ridici pretentiile atit de sus? De unde scoatem noi vorbe mestesugite, noi cei care am ramas aici jos?
Ce facem cind ele ne povestesc de Bucurenci, vara, seara intr-o camera fierbinte si noi nu ne stim cu vorba? Le spunem ca am citit si noi Real K si am tras din tigare linga el? Poate furam – prin asociere hoata – nitel din aura magica.
Vorbeam zilele trecute cu dom’ presedinte si ne intrebam ce ne mai ramine noua?
Mai stai si tu p’acasa si mai lasa articolele si telefoanele, ca altfel o sa fie doar vara ta!
Lasa imbrobodeala si treci inapoi la istoria artei.
Ca nu stii niciodata cind ajungi intr-un KZ – schnell, schnell la dus!
Sieg Heil! (daca mai aveai dubii).
PS: stai sa vezi cind o citi grasu’ de Stanciu ce-ti iei!
esti ca o constiinta centralizata care condenseaza liric gandurile noastre, ale tutulol
Herr Mircea, îmi pare rău, iartă-mă, uite, îmi cer iertare
Jur că nu se mai întâmplă până data viitoare
De grasu’ nu-mi fac eu probleme, e ocupat zilele astea (deşi aud că la micul dejun îi cam stau în croissant sau cum s-o fi numind muffinul zilele astea la francezi)
Muhahahhaha…
bate aerul dinspre cartarescu… reusit insa…
Liebe Dragos,
Nu stiu cum ii sta croissant-ul sau cum se aseaza pe muffin dimineata, da’ cred ca a dat-o pe “shaping your body” desi in pozele de pe blog am vazut ca ii gateste. Poate se consuma mititelu’ prea mult! LOL.
Ma intreb de ce nu ne raspunde.
In ceea ce priveste recidiva, las-o mai incet. Ia o vacanta, hai in Vama sa vedem ce s-a prins in navodul literar, tragem o bere si-o tigare bine invirtita si dupa aceea inapoi la job.
Sau la strins gunoaie.
Deh! Unora nu le-a placut cartea.
Mit freundliche grussen,
MS
Croissantul e minunat dimineata, alaturi de un espresso dublu cu lapte rece si un mic dejun in tacere.
Stim deja ca drumul spre inima unui barbat urmeaza calea sinuoasa a gatitului, sexului, cititului, conversatiei spumoase, a berii baute cu baietii, a preocuparilor lui, a prietenelor ei, a increderii si totusi a aventurii si lista ar putea continua…
Pana la urma, trag concluzia ca femeia adevarata e un soi de barbat, doar ca are “dotarea” necesara sa fie femeie? O himera frumoasa in care ai curajul sa presari bruma de vise care ti-a mai ramas, fanteziile si sperantele, avand siguranta ca nu o poti avea ?
Cam trista poezia asta
@Mircea: Nu şi-o ia Bucurenci, ca n-are de ce. A scris frumos, curat literar şi, cred eu, fără patimă şi învăţăminte. Am probleme cu finalul în care metafora scoicilor erodate nu e pe gustul meu, dar restul e pur şi simplu fermecător.
@Dragoş: Eu te iubesc oricum.
Ajuns oarecum la jumătatea vieţii, ceea ce pentru cei mult mai tineri s-ar putea numi senectute, iar pentru unele femei, maturitate, încep să pun totul sub umbra dubiului. N-am cunoscut suficiente ca să emit păreri calificate şi nici atât de puţine încât să nu am nicio opinie. În puţinele relaţii pe care le-am trăit, e adevărat, cu intensitate, am încercat să construiesc cât mai mult. Dacă am putut, înseamnă că femeia aceea a fost pentru mine una “adevărată”, sau cum Dumnezeu ar trebui să se numească, căci sunt încurcat în comentariile prea complexe pentru mine de mai sus.
Eu sortez altfel: cele care nu-ţi plac, cele pe care nu le cunoşti, cele perfecte şi cele perfecte pentru tine. Cel mai des, în chip ciudat sau nu, toate acestea se regăsesc sub trupul aceleiaşi unice fiinţe. Mie mi se pare că pasiunea adevărată constă în descoperirea tuturor acestor faţete, iar dragostea în energia de a o face.
Dans l’attente de vos réponses, je vous prie de recevoir l’éxpression de mes salutations les plus distinguées.
Cordialement,
Stanciu
P.S.: @Mircea&Dragoş: Ca să vedeţi şi voi cam ce gust are ceea ce scrie pe blog că face, aveţi privilegiul de a fi amândoi invitaţi la masă.
…noi nici macar nu ne cunoastem… de unde stii tu toate astea despre mine?
nu am citit inca tot ca sunt prins cu organizarea unui festival. da mi-a dat oana din bacau linku. e genial articolu si mi-au venit multe idei… sa dai add la id ul : redactiabumbac cand ai timp. eu am impresia ca ul poza imi este cunoscuta de pe photomagazine. din revista. sa mi spui daca ma insel. da te rog sa dai add cand ai timp sau o sa dau eu mail pana la sfarstiul lunii.multumim(din partea redactiei)
Am senzatia ca esti incapabil sa iubesti cu adevarat. Nu te vad misogin. Ci doar…incapabil de a iubi. Nu as vrea sa sune peiorativ.
Asta imi aminteste de Sarmanul Dionis, parca…”a nu iubi- nu-i nimica- a nu putea iubi- e grozav”.
felicitari dragos. ai tu ceva daca ai fost ales de o asemenea femeie. imi pare rau pentru tine totusi – o sa cauti aceasta femeie ani de zile, o sa refuzi multe femei cuminti, pentru ca ai fost infectat cu virusul “special”. Intr-un final – acrit, o sa te insori cu cine o sa te accepte cu toate bubele tale.
astea sunt femeile pentru care iti inseli sotia si carora incerci sa nu le retii numele numai pentru a nu il rosti intr-un moment nepotrivit.
Foarte adevarat, foarte frumos, foarte corect si foarte feminina realitatea expusa foarte masculuin!
Si totusi de ce iubim femeile indiferent cum ar fi ele??? Pentru ca din
ele-am iesit si-n ele ne-intoarcem, si mintea noastra
se roteste ca o planeta , mereu si mereu, numai
in jurul lor.
M-a miscat profund articolul.
Am citit aceste randuri revandu-mi multe “scurt metraje” ale vietii mele…
Trebuie sa beau ceva, sa-mi revin!
Sincera sa fiu recent ti-am descoperit blog-ul , si tot ce pot sa zic e ca : damn…you`re good!
felicitari ! esti profund, special, diferit …asta e mishto rau si excita femeile la maxim! si sunt sigura ca tu stii asta
auzi ….tu crezi ca tie , pentru a fi fericit in totalitate , iti trebuie acea FEMEIE ADEVARATA?
you put a smile upon my face for a moment there.
Sunt de aceeasi parere : “damn… you’re good!”. So f***ing good!
Articolul asta ma face mandra ca sunt femeie.
Femeile astea, femeile alelalte, femeile adevarate, femeile facatura, femeile femeile femeile
Diferite dar toate condensabile intr-un cuvânt : femeie. Aparent o “esenta” care le uneste pe toate, dincolo de biologic-fiziologic. Identitatea de gen.
într-o opozitie discreta, continua cu “barbat”.
Diferentele exista, nu neg, dar majoritatea lor nu sunt înnascute ci dobândite prin învatare gen “nu mai plânge ca o fata” si “nu te mai catzara in copaci ca baietii”.
M-au rascolit aceste cuvine pana la lacrimi. Patetic, nu..:(
Culmea e ca iubesc pe cineva…caruia stiu ca nu ii voi purta niciodata copiii. I-am purtat pe ai alcuiva, pe care nu il mai iubesc…iar EL ii asteapta desigur de la o alta nimfa…. C’est la vie!
Oare unde mi-ar placea mai mult sa ma inscriu? La a fi o femeie adevarata, dar neiubita, doar pentru a fi ADEVARATA?
Sau sa fiu doar o femeie….Zâna, nimfa, prinţesa…. Imaculata fecioara… dar iubita…
Nu ma pot hotara…totusi as vrea sa fiu pastrata in minte, sa nu pot fi scoasa din minte.
Sa fiu prima, a doua …dar mai ales ultima.
As vrea SA FIU inauntrul fiintei iubite si sa ii controlez gandurile, desigur, ca o femeie adevarata.
Damn, m-am indragostit azi deja de trei ori…acuma ce ma mai fac??? Cu ochii deschisi.
Buna ziua!
cred ca asa trebuie sa incep…nu stiu daca am vreun drept sa imi manifest admiratia fata de ceea ce am citit acum cateva clipe…insa…
imagini reale… mai putin poetice decat la mine…bine ancorat in actualitate… imi place pur si simplu..mai trec!
imi incep si imi sfarsesc ziua cu blog-ul tau.asa ca astept cu nerabdare.
Articolul e intr-adevar foarte real…dupa parerea mea…eu m-am recunoscut in 99 la suta din el si m-am bucurat si mai tare cand am vazut aici ca si alte o mie de femei au simtit la fel.Hai sa traim fetelor!
femei adevarate vs ce? femei “false”, totusi preferate on long term? ceva nu merge… prea multe clisee. poti sa iesi din ele? just askin’
Am citit articolul mai demult in revista… si l`am recitit de nenumarate ori aici, cu toate k traiesc cu impresia ca mai exista o parte la sfarsit. Una buna.
imi trezeste sentimente contradictorii totusi…
prima data mi`a placut pentru lucrurile adevarate ce sunt formulate in el.
a doua oara m`a enervat la culme pentru ca am realizat ca oricat as incerca nu pot sa fiu ambele lucruri in acelasi timp… chiar dak in viata o sa fiu ambele lucruri in momente diferite si pentru barbati diferiti…
trist.
as vrea sa pot sa fiu tot… si femeia-nebunie si femeia-nevasta, pe care o pretuiesti pentru tot.
de ce?
Nu imi place despre tine si nici acest articol. Pentru simplul fapt ca incerci sa categorisesti. Mi-ar placea sa stiu femeile adevarate in ce “categorie” te incadreaza
si at va intr?nu`i mai bine sa`ti bagi piciorul in visele in care apare printul pe cal alb?sa trecem peste suferinta?
Fii sincer si spune-mi cate femei si-au pus chilotii pe biroul tau dupa articolul asta?Hai,te rog,ma macina curiozitatea!L-am mai citit in The One dar e asa misto ca merita citit de mai multe ori!
Am inceput sa plang, pentru ca sunt cate putin din fiecare femeie; pt ca zilele trecute am implinit 20 de ani, pt ca deja am luat viata piept si am o cariera, un dosar mare de foi, care zboara, colegi in varsta care tipa la mine si se uita cu ura, o facultate ce trebuie terminata, sedinte interminabile, si planuri de proiecte ….pt ca deja simt ca imbatranesc, dar viata face sa dam peste lucruri care sa ne faca sa zambim.
Pt. ca am zambit la sfarsit, cand am realizat ca totusi in lumea asta exista un barbat care ne intelege (partial) si ne simte.
iti multumesc !
Numai femeile adevarate inteleg acest articol. Daca nu te regasesti in el de la prima citire, nu are sens sa incerci sa bifezi frazele care banuiesti ca te caracterizeaza.
Si da, femeile adevarate sunt triste, dar nu lasa sa se vada acest lucru. Si totusi, femeile adevarate sunt de n ori mai implinite, mai satisfacute, mai mature decat asa zisele nimfe.
Tot respectul meu femeilor adevarate.
congrats! am ramas fara cuvinte… obisnuiam sa fiu o femeie adevarata, acum sunt fericita pe care cineva isi doreste sa o iubeasca non-stop şi pe care nu reuşeste să o mulţumeasca decât cu intermitenţe. Eu ii răscolesc lui nopţile, trecutul şi corespondenţa…
cand zici de femeile astea..nu te gandesti si tu la mama ta?Eu sincer cred ca asa te a educat ea daca asa gandesti si asa percepi tu femeia..Nu gasesc nimic bun la ceea ce ai descris, sau nu gasesc nici macar urma de suflet in ceea ce ai de tu in cap.Viata asta ti e data sa iubesti si sa fii fericit, insa tu mai ai multe de invatat se pare ca..Esti un copil rasfatat si sincer needucat ci doar prostit, crezi ca daca ai asa o conceptie ajungi la ceva bun?Sincer?Unde vrei sa ajungi?La ce?Care e finalul tau la ceea ce ai scris?
Ai intelege mai multe daca ai stii ca..iubirea o primesti atunci cand o oferi,insa la tine asta e absenta, oare sa fie din familie?Sau asa ti place tie sa iesi din evidenta?Nu te pune nimeni sa ti placa femeile..exista posibilitatea sa ti alegi un barbat,insa sigur nu vei fii nici atunci multumit..De ce?Pentru ca asa esti tu, nu femeile s de vina ci tu dragul nostru judecator..Mai bine te ai uita la tine si apoi sa te vedem..ce poti exprima despre cat de uman esti tu..Sper ca sa regreti,daca ai constiinta, stii cum se spune?Nu exista om fara regrete decat om fara memorie..Bafta!
Tot ce e enumerat mai sus e deosebit, iar celor ce au reprosuri si nu se regasesc in niciuna din ipostaze, “ne cerem scuze, nu vi se adreseaza!”. Voi sunteti obisnuitul, normalul.. intr-un cuvant, ceea ce ei nu isi vor aminti niciodata.
Utter bullshit. text trendos care prinde prin putina grosolanie interpretata ca free thinking.
incredibil de real, interesant si frumos…as vrea sa preiau articolul asta…se poate?
Cred ca realizezi ca este cel mai bun articol al tau. De fapt, este articolul perfect.
Mi-a facut placere sa te citesc. A cata oara ? Nu mai conteaza.
foarte misto si foarte adevarat.
breath-taking…m-ai facut sa zambesc