S-a dat startul la turul blogurilor

Ieri dimineaţă am pornit o leapşa pe bloguri la Cicloteque: trei bloggeri, trei zile, trei biciclete, 7 ture.

Emi Gal, Iulian Comănescu şi cu mine am luat câte o bicicletă de la Centru, pe care urmează s-o folosim trei zile. În a treia zi, o cedăm altui blogger şi lanţul continuă până la 7 bloggeri.

Pentru mine, experienţa a fost neaşteptat de bună. Obişnuit cu bicicleta mea, eram destul de sceptic. Dar am constatat că bicicleta de la Centru n-are numai dezavantaje faţă de o mountain-bike.

În primul rând că e mai puţin focoasă şi te-ndeamnă să mergi mai liniştit, ceea ce-nseamnă că transpiri mai puţin când ajungi la destinaţie. E ca o maşină cu motor mai mic, nu-ţi vine s-o calci. Postura e mai dreaptă, ceea ce, pe distanţe scurte, e preferabil. Şi, mai ales, are coş!

Mărturisesc că plănuisem să trişez şi să merg la sport cu maşina. Dar apoi mi-am dat seama că pot să-mi duc echipamentul în coş (unde mai pui că, dacă pedalezi mai energic, îţi faci încălzirea pe drum). Bicicleta mea nu are aşa ceva, iar ghiozdanul meu e laptop-sized, nu-ncap adidaşii în el.

Frâna pe picior e o adevărată binecuvântare pentru cineva ca mine, care nici pe bicicletă nu renunţă să fie multitasking şi vorbeşte la mobil. Am handsfree, dar tot mai trebuie să butonez şi pe mobil ca să găsesc numere de tel, iar faptul că am frână şi la picior face toată echilibristica asta puţin mai sigură.

Şi o să mai zic o chestie, pentru că e adevărată, deşi nu e tocmai flatantă: bicicleta nu e 100% silenţioasă. Din când în când, mai scârţâie sau mai scoate un sunet metalic. Dar am descoperit că asta e mai degrabă ceva util (deranjant nu e, am mersi o zi întreagă). Pietonii reacţionează mult mai prompt în apropierea ei. Cu bicicleta mea trebuie să claxonez tot timpul şi se-ntâmpla să merg la 20 de cm în spatele cuiva şi să nu fiu sesizat.

Dezavantaje clare faţă de o mountain-bike sunt rigiditatea, fragilitatea şi lipsa vitezelor. Din cauza primelor două, trebuie să ocoleşti bordurile sau să le urci încet, ajutându-te de picioare. Nu-ţi permite să le abordezi pieptiş. Lipsa vitezelor se simte la deal, dar eu unul nu pot să mă plâng. Nu mi s-a părut un neajuns.

Sunt curios să aflu ce experienţe au avut ceilalţi doi.

Turul blogurilor continuă. Miercuri leapşa merge la Nihasa.

  1. Frâna la picior? Adica prin retropedalare? Ca în good ol’ days când aveam un Pegas rosu. Dar se pare ca asa sunt cele mai populare biclclete olandeze olandeze clasice, de oras: cu o singura viteza si frana la pedale (cred ca le zice chiar asa, “dutch bike”).
    Acum eu vad numai avantaje la bicicletele de oras fata de mountain bike, daca le folosesti, cum au fost si concepute, prin oras : mai toate au cos, protectie de lant, ghidon cu coarne ca sa poti sta drept, protectii antinoroi, far si stop spate, cric (!). Sunt mai confortabile si oricum, prin Bucuresti nici nu prea mergi cu mai mult de 20-25 la ora, so why bother? Poate, intr-adevar, bordurile sunt o problema, dar oricum pentru mai multa rapiditate mergi direct pe carosabil.
    Dar nu-i prea scump tariful la Cicloteque, pentru studenti mai ales?

Leave a Reply