Începuse să plouă mărunt şi lumea era deja în picioare. Nu ca să plece, deşi, în afară de 2-3 prevăzători, nimeni nu-şi adusese umbrelă. Cu capetele descoperite, stadionul îi cânta a treia oară domnului Cohen: “Happy birthday, dear Leonard, happy birthday to you”. Domnul Cohen ne-a spus că se teme să nu răcim şi toată lumea a râs şi atunci ne-a mai cântat încă şapte melodii, care ne-au ţinut de cald ca şapte pahare de vin roşu, vechi şi bun.
Am simţit toată seara prezenţa graţiei în jurul nostru: sunt convins că, între fanii domnului Cohen, se numără şi câteva cete de îngeri. Niciodată n-am văzut un public ca cel de ieri seară. Un singur mitocan să fi fost şi ar fi rupt vraja. N-a rupt-o nimeni.
Ceaţa frumoasă din ochii lui s-a limpezit de la căldura publicului şi domnul Cohen ne-a răspuns cu generozitatea de care sunt în stare doar marii artişti. Nu s-a lăsat rugat, nu a ieşit pe scenă ca să culeagă ropote îndelungi de aplauze. A pus, de fiecare dată, mâna pe chitară, pe clape sau pe microfon şi ne-a cântat, parcă grăbindu-se să răsplătească aplauzele tocmai primite. Iar la sfârşit, tot el ne-a mulţumit pentru că îi ţinem, de atâţia ani, cântecele în viaţă.
Am răcit, e adevărat, ieri seară, dar e cea mai dulce răceală pe care am avut-o vreodată. Nu mai fusesem demult la biserică.
I heard there was a secret chord
That David played and it pleased the Lord
But you don’t really care for music, do you
Well it goes like this: the fourth, the fifth
The minor fall and the major lift
The baffled King composing ‘Hallelujah’
[youtube_1]_tPQQLMXmQ4[/youtube_1]
P.S. Vorbeam cu Oana Pellea, care a ascultat transfigurată tot spectacolul şi a aplaudat în picioare după fiecare cântec, şi am hotărât că Marius Tucă merită o statuie pentru că l-a adus pe domnul Cohen la Bucureşti. Apoi ne-am gândit că nicio statuie nu se poate compara cu bucuria pe care a adus-o în inimile atâtor oameni. Chapeau bas!
Din pacate la Leonard Cohen n-am ajuns, am neglijat sa luam bilete din timp, asta e…
Dar am fost la multe concerte in Bucuresti, chiar la Bryan Adams, Rolling Stones, Rod Stewart, Elton John, Michael Jackson, Joan Baez, etc.
Intotdeauna am “iubit” si admirat publicul roman, pestrit, dar de cea mai buna calitate. Atmosfera superba. Pe masura ce trece timpul, publicul e si mai cultivat.
Ma bucur ca a fost frumos concertul, pacat ca a plouat, de fapt de asta ma temeam, de ploaie…
Leonard Cohen is for music what Al Pacino is for film.
Un singur mitocan să fi fost şi ar fi rupt vraja. N-a rupt-o nimeni.
Frumoasa fraza asta. Am crezut ca publicul a fost umpic cam rece, dar se pare ca maestrului i-a placut.
nu ca sa plece?! probabil ai avut bilet la gazon si n-ai observat mitocania de a pleca in timp ce cohen isi prezenta trupa inainte de primul bis. de la tribuna s-a vazut si la fel si de pe scena…
Iti multumesc pentru acest moment de relaxare. Mi-am dorit enorm sa fiu si eu la concert, dar m-am mai consolat un pic cu aceste 7 minute.
Asa este. A fost absolut superb. Cel mai linistit si emotionant concert din cate am vazut la noi. Atmosfera a fost nemaipomenita(cu toata ploaia aia care ar fi putut sa strice tot), iar Cohen dumnezeiesc.
A fost minunat intr-adevar, cum nu a mai fost de mult timp incoace. Am asteptat cu nerabdare accest concert si mi l-am dorit de foarte multi ani. O atmosfera feerica, ce te facea sa te simti intr-un cadru intim (desi inconjurat de cateva mii de oameni), de bar micut cu un gentleman de moda veche, acompaniat de un band de mare clasa. O voce superba, ce te face sa viseri la dragoste si pace.
un batran frumos, cohen. 74 de ani traiti minunat.
un batran urat, iliescu. 78 de ani irositi numai pt lucruri care n-au uratit viata.
Nu ascultasem multe melodii cantate de el. Am venit totusi la concert fiindca cea mai buna prietena era intradostita de melodiile lui si am vrut sa o cunosc, asa, mai bine.
Venisem de la munte, in fuga, intarziasem 30 de minute insa de la primele acorduri, de la primele versuri, m-am linistit imediat. Mi-am dat seama ca are harul asta, de a ma linisti… de a linisti totul in jur…
Am ascultat toate versurile, dar mai ales cele din The Tower of Song, m-au inghetat pur si simplu…
I was born like this, I had no choice
I was born with the gift of a golden voice
And twenty-seven angels from the great beyond
They tied me to this table right here
In the tower of song
duminica noaptea(mai degraba luni dimineata), dupa concert, chiar l-am visat pe al pacino, so i guess suz’s right
am ajuns devreme si am avut ocazia sa ma holbez in voie; mi-au placut fetele oamenilor de asteptau sa intre, deci ai dreptate, si publicul a jucat bine.
si eu am considerat publicul putin rece in timpul concertului, eram pe scaun si as fi vrut sa aplaud mereu in picioare, pana mi-a zis unul din spate ca el n-a venit sa ma vada pe mine. si apoi bine ca a venit ploaia. paradoxal, a incalzit atmosfera.
am avut locuri bune si am fost tare curioasa sa vad cine o sa stea la sectorul VIP, din fericire leonard cohen face diferenta chiar si in domeniul asta