Ştiam de povestea, deloc veselă, a naşterii lui Vlăduţ, nepotul meu, de la Simina, mama lui. Am şi citit despre ea pe blogul ei şi-al lui Mihai, dar am făcut-o oarecum în treacăt. Cred că pe undeva încercam să nu mă confrunt cu experienţa prin care Simina trecuse în vreme ce eu strângeam gunoaie la Galaţi. Ca să nu mă înfurii, am preferat să aflu cât mai puţin şi să mă liniştesc cu gândul că asta e, a trecut, nu se-ntâmplă de multe ori în viaţă. Pentru că nu-i cunosc, am încercat să ignor soarta altor mii de mame, taţi şi nou-născuţi care sunt obligaţi să treacă prin aceeaşi experienţă traumatică prin care au trecut Simina, Mihai şi Vlăduţ.
Foto: Roald Aron / Eve
În ultimul Eve, Ioana Hodoiu a făcut din povestea naşterii lui Vlăduţ un studiu de caz. Nu e o investigaţie jurnalistică: Ioana nu şi-a propus să identifice vinovaţi şi nici să demaşte structuri anchilozate. E un text extrem de subiectiv: povesteşte cum s-a văzut naşterea din perspectiva celei care la spital pare să conteze cel mai puţin – a mamei. Admit că şi lectura mea e una subiectivă: nu pot citi indiferent despre umilinţa, ruşinea şi abuzul care au însoţit ceea ce ar fi trebuit să fie cel mai frumos moment din viaţa unor oameni care-mi sunt foarte dragi.
Mi-e ciudă de primele lui ore, pe care le-am fi putut petrece împreună, cu Mihai chiar, dacă s-ar gândi cineva cât de importante sunt aceste prime momente. Mi-e ciudă că un travaliu, care a început atât de frumos, a continuat atât de urât. Mi-e ciudă că m-am simţit atât de neputincioasă şi singură, într-un decor de abator, într-unul dintre cele mai importante momente din viaţa mea. Mi-e ciudă că m-au făcut să mă simt vinovată, că s-au luat decizii în locul meu, că nimeni nu îi spunea lui Mihai ce se-ntâmplă, că doctorii râdeau şi femeile urlau, mi-e ciudă că, la ieşirea din sala de naşteri, mă gândeam că n-am să mai fac niciodată un copil, pentru că nu aş putea să trec prin asta încă o dată.”
Sunt curios dacă cineva de la Giuleşti a citit textul din Eve. Chiar sunt curios.
Aparte de tratamentul inuman de la noi (si e de neinteles de ce tatii n-au voie sa asiste!), prin simplul fapt ca femeia e tratata ca un bolnav, ca si cum nasterea ar fi o boala nu ceva natural, i-a facut pe unii obstetricieni sa reclame “umanizarea nasterii”.Un mic articol despre asta:
http://www.marsdenwagner.com/fish.html
La nasteri naturale neasistate rata mortalitatii mamei în timpul travaliului sau la scurt timp dupa este cam de 1 din 10.
Din fericire femeile astazi nu mai au o sansa din zece sa moara la nastere, insa controlul a fost preluat de medici. Si ca de obicei, cei care detin puterea fac abuzuri.
s`ar putea sa`ti zica unii ca ai fost ignorant fata de simina.
In loc sa strangi gunoaie poate ar fi trebuit sa fii alaturi de sora ta.
ti`am zis !!!!
Si uite de ce astia din vest incepem sa ne gandim sa nastem la unguri. Szegedul este la putine ore de Timisoara si conditiile INCOMPARABIL mai bune decat la noi. Am deja cateva cunostinte care au luat decizia asta si nu au regretat. Intre timp, la maternitatea Odobescu din TM sunt sobolani pe coridoare.
Medicii romani adeseori se comporta inuman cu pacientii!!!
Am un exemplu foarte precis : o viitoare mamica naste prematur , dupa un travaliu de 12 ore in care doctorii nu au facut nimic pentru a o ajuta si …intr-un final ….naste. Insa, naste un copil de 1.750 grame , subdezvoltat , vanat tot , care respira extrem de greu si pe care asistentele l-au aruncat ca pe un gunoi intr-un salon neincalzit .
Bebelusul se invineteste mai tare, abia mai respira, nu mai are putere nici sa planga…in timp ce mama se chinuie sa-si revina, simtind ca pruncul ei este in pericol . In timp ce se chinuia sa se ridice din pat si sa mearga sa-si salveze copilul , asistentele intrasera in pauza de cafea si nu puteau fi deranjate sub nicio forma .
Bebelusul nu mai respira ….intra in soc…mama ajunge la patutul lui dupa multe chinuri si se apuca de tipat ,strigand disperata dupa ajutor. Asistentele vin , mergand asa agale, o intreaba ce s-a intamplat , iar ea, nu mai putea sa vorbeasca , ci isi lua copilasul in brate si plangea “Nu muri ingerasul lu` mama! mama e aici , o sa fie bine . ”
Iar asistentele ii zic : “Lasa ca esti tanara , o sa faci altul !”
Printr-o minune un “doctor de mame cu suflet” a intervenit si a salvat bebelusul …care acuma e un baiat sanatos si voios .
Sa va feriti cat puteti de nastere in Romania , mai ales intr-un spital …va sfatuiesc sa mergeti la o clinica particulara …ca macar acolo aia se poarta mai omeneste fiindca sunt platiti cum trebuie . Asta e sg motiv pentru care cineva se uita la tine intr-un spital :Banii .
POti sa mori si nimeni nu-ti da nicio mana de ajutor …daca nu ai bani , esti un nimeni ….traiesti fiind nimeni si mori tot asha .
Trist ….