Comments on: Povestea mea cu sportul

By: RO-Fighter

RO-Fighter — Mon, 09 Mar 2009 21:02:28 +0000

Salutare,ai auzit ?!!
S-a deschis noul magazin Knockout.
Knock-out.ro
Magazin Online de articole sporturi de contact.Box,Kickbox Muay Thai,MMA.
Echipamente,manusi,tibiere,proteze,bandaje,sorturi si multe alte articole de super calitate la super pret.
knock-out.ro

By: Tibi

Tibi — Sun, 12 Oct 2008 14:45:07 +0000

Nu este doar povestea ta, este povestea unei generatii,

De la mala educacion, cum imi place sa o numesc,, este a doua oara cand nu ma pot controla sa nu raspund. Din pacate, zic eu, la cei 36 de ani ma recunosc perfect in spusele tale. Aveam cel mult o MARE lipsa de respect fata de cei care isi ocupau timpul cu orice fel de sport, mai ales fotbal. Am redescoperit sportul dupa 28 de ani cand a trebuit sa recunosc fata de mine existent fizicului ca parte a finite, iar fiintarea acestuia se face prin sport.
De atunci joc fotbal, cum pot, alerg, cum pot, ma lupt cu burta, cum pot, dar fiintez inlauntrul sportului, in sensul de a-mi respecta fratele trup. Imi este greu sa ma compar cu cei care au alergat pe tapsan in adolescenta, si lor le este greu cand vorbesc despre mitul pesterii (de exemplu), in acelasi timp sunt convins ca fiica mea va creste intru sport ca semn de respect fata de propria-i fiinta si fata de cei cu care va fi in aceiasi echipa, si, in egala masura fata de cei cu care va fi in echipa adversa.
In cele din urma sportul este o chestiune de alegere, iar alegerea este o chestiune de libertate, deci sportul este o chestiune de libertate….
Nu-i asa?
Multumesc Dragos

By: CristiM

CristiM — Fri, 10 Oct 2008 11:29:26 +0000

Hei, nu e dracul chiar asa de negru, exista si la noi multi oameni care fac sport si care au inteles la diverse varste ca suntem facut sa facem si sport. Asta e in codul nostru genetic. Lenea, aparenta lipsa de vointa si problemele de sanatate nu sunt decat rezultatul conflictului intre acel cod genetic si ce facem in mod concret.

Gabriela, sportul nu inseamna neaparat ore si ore chinuitoare petrecute la sala sau alergand prin parc, sport poate insemna si un program de 10-15 minute dimineata sau seara, la o intensitate care sa iti produca placere, nu durere. Sunt sigur ca pierzi acele minute cu lucruri complet inutile pentru viata ta. E bine ca iti pui problema asta si sunt sigur ca vei gasi si o metoda prin care sa iesi din cercul vicios.

By: Andrei

Andrei — Thu, 09 Oct 2008 19:42:18 +0000

Vedeti voi care e de fapt problema? In Romania nu exista cultura sportului pentru mase si asta sta scris in codul nostru genetic de natie. De ce trebuie mereu sa fiu urmarit de priviri lungi gen “a-nnebunit lupu’” daca ma duc sa alerg in parc? De ce trebuie sa ma dea jos politia comunitara de pe bicicleta daca umblu pe o pietonala? Nu avem nici cea mai vaga infrastructura care sa ne incurajeze sa iesim din tristul dolce far niente impanat cu cefe de porc, carnati sau mici cu mustar. Fara suparare, dar dungile galbene intrerupte de guri de canal descoperite nu se pot numi piste pentru biciclisti.

Daca am invatat ceva din Europa, este atentia care se acorda sportului practicat – daca nu zi de zi – macar la sfarsit de saptamana.

Pana una-alta, aici ramanem cativa dilii care o iau la goana seara de seara pe unde apuca.

By: runbaby

runbaby — Wed, 08 Oct 2008 20:46:52 +0000

@gabriela

Iarta-ma, e foarte fatalist mesajul tau. Daca la mai putin de 30 de ani accepti sa-ti faci asta, e ca si cum ti-ai sapa groapa. Traiesti doar o data pana la proba contrarie si trebuie sa treci prin viata fericita si implinita, nu victima unui job si a unui stil de viata care te face sa “scartai din toate incheieturile”, cand ar trebui sa fii plina de energie.

Daca suna sacaitor ce-ti spun, eu m-am recuperat dintr-o situatie similara la peste 30 de ani. Si stiu foarte bine cat de greu este. La fel de bine stiu si ca se poate. Curaj, schimba ceva in felul in care traiesti. It’s priceless .

By: gabriela

gabriela — Wed, 08 Oct 2008 20:27:08 +0000

Nu stiu cand aveti voi timp dragilor sa mai faceti si sport. Eu ajung mai tot timpul la 8 acasa, de multe ori chiar mai tarziu. Am ochii impaienjeniti de la calculator, spatele teapan si greu ma mai pot urni sa misc vreun pai..O eterna rutina, sunt anesteziata.
Gandul de a porni la alergat sau orice alta forma de topaiala echivaleaza cu urcarea Everestului. E o problema de vointa bineinteles, dar si efectul unui job solicitant.
Dimineata simt cum scartai din toate incheieturile. Nu am implinit 30 de ani. Am trupul obosit de atata stat pe scaun ergonomic si stat cu mainile in san. Inutila autocritica.
La fel ca mine, o generatie intreaga.
Salutari celor care rup randurile. Celorlalti, sedere placuta. Ne vedem la Recuperare.

By: FeDrA

FeDrA — Wed, 08 Oct 2008 15:06:14 +0000

e ciudata lumea in care traim ! noi zicem ca evoluam , dar de fapt cred ca involuam ! probabil e vorba de o evolutie in planul “intelectualitatii” sau al informatiei care se propaga pe toate caile catre multimea , de cele mai multe ori ignoranta, si de o diminuare a sperantei de viata . e extrem de bizar fenomenul care se intampla …pentru ca noi afirmam puternic ca suntem la curent cu toate noutatile in materie de sanatate, dar nu actionam ca atare ! poate generalizez , dar oamenii secolului XXI nu mai au timpul si dispozitia necesara pentru a se ocupa de ei insisi.Singurul tip de miscare, sau mai bine zis , singurul sport pe care populatia il face este mersul cu liftul si drumul pana la tonomatul de pe biroului in care lucreaza.
Trist dar adevarat! Nu prea exista timp pentru kick sau tae-bo …dar poate oamenii,acuma de cand s-a inaugurat Cicloteque , isi vor reconsidera prioritatile si vor face un pas spre VIATA!
Bicicleta ne salveaza!

By: Dana

Dana — Wed, 08 Oct 2008 07:19:35 +0000

Cred ca intelectualii din generatiile putin mai vechi au intr-adevar un dispret netagaduit pentru “aia care bat mingea”. Nu demult bunica-mea zicea de o fata care e campioana la badminton ca “de, nu i-a placut cartea, n-a dus-o capul, dar s-a priceput sa dea cu racheta”. Prejudecata asta are la baza ideea ca activitatea superioara este cerebrala si ca cei care fac chestii fizice n-au fost in stare sa ajunga mai sus. Si totusi, cântatul la pian este o chestie cât se poate de fizica. De fapt, e o coordonare foarte buna intre spirit si trup.
In al doilea rând am fost colega de clasa cu patinatoarea noastra cea mai buna, Roxana Luca. Nu prea dadea pe la scoala ca era mereu in cantonament, dar am fost surprinsa, cand stateam de vorba cu ea, sa vad ca îi merge mintea (si eu eram indoctrinata, se vede treaba).
Dar sporturile de contact seamana prea mult cu bataia si mi se pare cam salbatic sa înveti cum sa-ti lovesti partenerul mai bine si cum sa-l imobilizezi etc. Mi se pare comic ca se numesc “sporturi de autoaparare”. E un eufemism pentru “cum sa-l snopesti pe ala mai bine in bataie”.

By: senehed

senehed — Wed, 08 Oct 2008 06:14:27 +0000

Buna dimineata. Traiesc de peste 11 ani in Germania si de o luna in Romania. Din primele saptamani de “repatriere” – in care au incaput si cateva zile la mare – mi-a sarit in ochi ceva ce nu se incadreaza in amintirile mele despre romani: o garmada de grasi, umflati, burtosi, supraponderali – intre colegii de generatie (tineretul la 30 de ani) dar ce e mai grav – copii. Este ceva de speriat, cu atat mai evident pentru mine cu cat orasul meu de adoptie este Freiburg – cel mai ecologic si cel mai sportiv oras al Germaniei. De cateva luni in preajma olimpiadei de la Beijing, s-a desfasurat un fel de competitie – olimpiada oraselor – intrecere care a vizat actiuni sportive stradale la care participau cetatenii obisnuiti, amatori. Freiburgul (cam 200.000 loc.) a scos in strada in jur de 60 mii de participanti (60.000) de la foarte mic la foarte mare, care s-au manifestat in toate sporturile imaginabile. O VIZIUNE adevarata! Revoltata de impresiile recente din Romania, m-am hotarat sa promovez exact aceste doua teme la care ii apreciez pe nemti din toata inima (in rest au si ei gramada de bube in cap) : Sportul si Ecologia. Si ca norocul am citit foarte intamplator despre “MaiMultVerde” intr-o revista de divertisment de pe noptiera gazdelor noastre din Bucuresti. Era si o poza in articol pe care am revazut-o ieri pe coperta unei alte reviste, pe care am cumparat-o rapid ca sa nu mai uit numele si datele de contact. Asadar, incantata de cunostinta si sincer interesata sa ma afiliez “partidei si mai verzi”, cu urari de zi buna, senehed.