Ce-ai face dacă nu ţi-ar fi frică?

Stârnit de povestea spusă de Eugen pe blogul lui, m-am tot gândit zilele astea la întrebarea:

Ce-ai face dacă nu ţi-ar fi frică?

Eugen zice că s-ar lăsa de fumat. Am trecut şi eu prin asta, dar mi-am învins acum trei ani frica. Anul ăsta se pare că mi-am învins în sfârşit şi dependenţa.

Adevărul e că sunt puţine lucruri pe care frica mă împiedică să le fac. Trăiesc de câţiva ani cu sentimentul că am mâncat jăratec şi că nimic nu e prea greu de făcut în România. Totul e să nu încerci sa le faci pe toate. Cred că mi-a fost un pic frică atunci când am hotărât să fac mai puţine lucruri ca să le fac mai bine. Dar am trecut şi peste asta. Aşa că ce-aş face acum dacă nu mi-ar fi frică?

Nu găseam deloc răspunsul până când, în timp ce vorbeam cu un prieten despre planurile mele pentru 2009, mi-am dat seama despre ce e vorba. Răspunsul m-a invadat cu atâta claritate, încât a ţâşnit pur şi simplu de pe buzele mele:

Dacă nu mi-ar fi frică, aş pleca în America şi aş lua-o de la început.

Nu ştiu dacă mai e de bon ton să porneşti o leapşă pe bloguri, dar, tocmai pentru că n-am făcut asta niciodată, iar subiectul, cel puţin pentru mine, nu e deloc frivol, aş vrea să aflu ce-ai face tu dacă nu ţi-ar fi frică.

Şi îi întreb şi pe Simina şi pe Mihai Bădică, pe Runbaby, pe Doru Mitrana, pe Ştefan si pe Raluca (Lucruri mărunte), pe Laura (o moldoveancă hai-hui), pe adevăratul Mitzy, pe Simona Tache, pe Cristi Lupşa, pe Emi Gal, pe Cristi Manafu, pe Dragoş Farmazon, pe Paul Olteanu, pe Teo, pe Florin Grozea, pe Adrian Ciubotaru, pe Iren, pe Dan Dumitrescu şi pe Cătălina şi pe cei cărora ei le vor da leapşa mai departe, cu rugămintea să linkeze la această însemnare ca să avem într-un singur loc toate răspunsurile.

Îmi propun să le colectez pe toate într-o nouă însemnare în 2009. Dacă vrei să începi leapşa pe cont propriu, nu te sfii s-o faci, dar îţi rămân recunoscător dacă păstrezi convenţia de a pune un link la această însemnare pentru a avea sub comentarii şi răspunsul tău.

  1. Nu stiu. Nu m-am gandit niciodata cum ar fi sa fii anesteziat in fata a tot ce catalizeaza in mod normal teama. Poate tocmai de acest sentimente nenatural al atotputerii ma tem cel mai mult. Cum ar fi sa intampini un urs flamand si sa ii arati degetul mijlociu? Cum ar fi sa te urci pe acoperis si sa strigi slogane cu care niciun om intreg la cap n-ar fi de accord? Oare lipsa fricii da frau liber tuturor ineptiilor pe care nu le-ai face intr-un mod firesc in prezenta temerii? Daca asa stau lucrurile,nu stiu daca imi doresc sa nu imi fie teama. Imi doresc doar sa am control asupra a ceea ce e inconstient in mintea mea, atata tot. Daca asta inseamna sa-mi fie teama, atunci prefer sa privesc teama in ochi.

  2. As pune job-ul pe hold. As inchiria apartamentul. Si as pleca intr-un tur de un an in jurul lumii. Sa fac baie in lapte de bivolita in Bali. Sa gust condimentele din Zanzibar. Sa ma joc de-a palmierii si nucile de cocos prin Pacific.

  3. spune ca daca nu i-ar mai fi frica atunci ar fi liber,sa fie asa cum este el si sa duca viata pe care o doreste…frica intotdeauna ne-a impiedicat sa obtinem lucruri marete…daca nu i-ar mai fi frica atunci ar iubi asa cum nu a iubit niciodata

  4. prea putin crestineasca intrebarea asta, ma iertati. noroc ca am iesit din post. :p

    eu mai am cativa ani, dupa care n-o sa-mi mai fie. Frica. dar atunci, s-ar putea sa fie prea tarziu. pentru a face loc curajului in viata mea.

    tampit post. e vremea petrecerilor si tu pui intrebari cu what if. la naiba. la multi ani.

  5. Emigrant USA

    Mda… ai pleca in America … ca sa o iei de la capat…

    … nu am inteles de ce ti-ar fi frica?… de a o lua de la capat pur si simplu? de un posibil esec? sau?

    …cam asta am facut eu acum 5 ani si jumatate…mi-am bagat picioarele in tot… si am luat-o de la 0 in State… foarte de la 0, de fapt de la minus $1500 (atat a trebuit sa iau imprumut ca sa-mi platesc biletul de avion)… si habar n-am daca as face asta din nou, nu fiindca nu a meritat material vorbind… financiar, da, e extraordinar de bine, mult mai bine decat in cele mai frumoase vise cand am plecat… frica de a abandona o cariera inceputa in Ro si a o lua de la 0 aici s-a dovedit neintemeiata pana la urma… din punct de vedere profesional/material e usor… dar sunt mult mai multe lucruri care par ‘simple’ in Ro, dar groaznic de complicate aici…

    … ce m-ar face sa ma gadesc de doua ori inainte de a pleca este faptul ca aici (in State) vrand ne-vrand ajungi sa constati ca esti mai putin ‘liber’ decat in multe alte locuri din lume… da, esti ‘liber’ sa te incadrezi in sablon, dar atat, nu ai loc sa calci pe langa…intr-un mod foarte rapid ajungi o mica ‘rotita’ in sistem, fara nici o speranta sa-ti realizezi propriile vise… da, poti destul de usor sa ‘traiesti’ visul american (singurul ce se poate realiza de aici), adica in cuvinte mai putin pompoase sa ai casa, masina si alte obiecte de proasta calitate pe credit (in curand si asta va deveni ceva mai complicat multumita crizei financiare)… dar cam atat…in rest… poti fii mai liber si mai fericit in Ro decat aici in proclamatul ‘top of the world’, cum zic bastinasii de aici…

    Stiu ca s-ar putea sa sune stupid… dar crede-ma e adevarat… toata chestia asta cu Statele e o mare propaganda si atat… marketing de nota 10… dar calitatea produsului lasa de dorit…la o inspectie mai detaliata…

  6. “Who moved my cheese – Spencer Johnson” – asta ca sa te completez si pe tine si pe Eugen, intrucat am incredere ca sunt cititori interesati de carte :)

    Sunt de parere ca raspunsul la intrebarea ridicata atat de voi cat si in carte n-ar trebui sa fie unul public, ci mai degraba unul simplu, caracteristic, specific si personalizat. O discutie care pleaca de aici se poarta in intimitate, intocmai pentur ca nu stii care ar putea fi raspunsul.

    Am dat si eu “leapsa” mai departe si, dupa cum bine spune Eugen in titlul post-ului sau, a avut IMPACT. Ce socheaza cel mai tare e insusi raspunsul pe care si-l dau cei carora le pui intrebarea – asta-i face sa gandeasca, sa se deschida si sa se descopere. Si cred ca asta e scopul principal, inainte de orice.

    Cum iti mai merge cu somnul polifazic?:)

    Zi faina,
    Alin

  7. “Ce este iubirea?”
    “Absenta totala a fricii,” spuse Maestru
    “De ce ne este frica?”
    “De iubirea”, spuse Maestru

    Nimeni nu stie ce poate face daca ar renunta la Frica. Renuntarea la frica te face alt om… si indiferent cat de increzator esti in propriile puteri… habar n-ai ce-ti poate pielea… habar nu ai!

  8. Probabil ca n-as mai gresi.
    Probabil ca viata ar fi o fericire continua.
    Probabil ca mi-as depasi conditia de om…
    Probabil ca n-as mai incepe propozitiile cu “probabil”.;)

  9. Foarte multi dintre noi se tem de necunoscut, de ceea ce ar putea descoperi dincolo de el. In esenta, dincolo de necunoscut ne putem descoperi limitele sau putem observa la rece si la modul cel mai direct cu putinta propriile aptitudini (le putem cantari valoarea). Ce-as face daca nu mi-ar fi frica? Am mers deseori cu frica alaturi si cu un mare zambet la purtator, insa, daca ar fi sa renunt complet la ea, in momentul de fata, as gasi caile cele mai bune de a-mi implementa un proiect vechi, de suflet(la care am renuntat in urma cu vreo 2 ani): o publicatie cu totul atipica pentru piata de profil de la noi. Si, poate ca anul viitor voi incepe, incet, sa adun echipa si sa creez ceva in sensul acesta.

  10. Dragos, simti ca in Ro ai facut tot ce puteai face si vrei sa pleci mai departe, sau vrei sa le incerci pe toate in viata (inclusiv America)?
    Sunt convinsa ca te atarage ceva la America, de vrei sa vii, dar ma intreb daca te-ai putea desparti de oamenii care te inconjoara in Ro si de tot ce construiesti impreuna cu ei…?
    Eu m-as intoarce in Ro si as face PETA Ro, dar mi-e frica.

  11. as intra in vorba cu oricine, oricand, oricum, as face tot ce-mi vine in minte, la fiecare moment.
    as pleca in alta tara si as face asta over and over again, odata la 6 luni :)

  12. M-as angaja si nu as mai lungi-o cu studiile, dar imi e frica ca o sa ma plafonez.
    As pleca doi ani in strainatate, dar imi e frica ca o sa ma intorc si toate o sa dispara (iubitul cel putin).

  13. As face exact ce fac acum. Adica facultatea de Medicina. Si in aceelasi timp exact ce nu fac acum. De frica ca n-o sa mai vad copacii din padure. Sau padurea de copaci. Adica voluntariat, citit si altceva, invatat japoneza…si lista continua la nesfarsit…

  14. ai face un SINGUR lucru…un lucru pe care-l consideri cel mai important….si atata….si cel mai important…asta te-ar face FERICIT…cu adevarat fericit 😉

  15. Am sa-ti raspund aici pentru ca unul din lucrurile de care imi e “frica” e sa transform blogul de scris intr-unul prea personal. Am pus frica in ghilimele pentru ca in alte contexte de exprimare (vezi intre paginile unei publicatii), ma simt mai protejat.

    Si ca sa aleg si o alta optiune am sa-ti spun ca daca nu mi-ar fi frica as lua intrebarea asta (de exemplu) si as incerca sa dezvolt un stage show din ea, unde lumea sa vina si sa citeasca raspunsurile live. E un vis mai vechi de-al meu.

  16. M-as gandi, uneori, cum ar fi fost vita mea si a altora, daca mi-ar fi fost frica.
    Alteori, cand nu m-as gandi, as trai ca si cum n-as avea ce sa infrunt si sa depasesc. Mi-ar lipsi ceva.

  17. daca nu mi ar fi frica as pleca in brazilia ,as face scufundari, as uita de tot ce am lasat in urma si mi as trai viata, numai k ii iubesc prea mult pe cei p care ,probabil , as incerca in zadar sa i dau uitarii. :)

Comments are closed.