În decembrie 2005 am organizat prima dată, împreună cu Dragoş Muşat, “Lumânări împotriva uitării”. Nu e nici flashmob, nici marş, nici protest. E doar o comemorare. Ne adunăm pe 22 decembrie la 8 seara la Fântâna de la Universitate şi aprindem candele pe ghizdul fântânii. Stăm 5 minute şi mergem acasă.
Acum 19 ani în Bucureşti s-a murit pentru libertate. Ştiu că expresia asta a ajuns pentru mulţi dintre voi un clişeu, dar eu am luat-o întotdeauna ca pe ceva foarte personal. Eroii din decembrie au murit pentru ca şi eu să fiu liber să-mi urmez propriul drum spre fericire. Ei au murit pentru ca şi tu să poţi face acelaşi lucru. Asta nu e ceva ce scrie în cărţile de istorie. Asta e ceva ce simt oricând trec pe la Piaţa Universităţii şi văd crucile şi troiţele.
Nu-mi plac marşurile, depunerile de coroane, slujbele. Cred că fiecare trebuie să le poată mulţumi eroilor din decembrie în felul său. Unii pur şi simplu prin felul în care trăiesc. Alţii mergând la marşuri. Alţii la biserică.
Eu merg de ani buni de zile pe 22 decembrie seara la Piaţa Universităţii să aprind o lumânare. O vreme am mers doar cu sora mea. De la un timp, am început să-i chem şi pe alţii. E un sentiment bun atunci când ne adunăm în jurul fântânii şi vedem că oamenii nu uită aşa uşor cum se spune. Şi ne gândim că eroii mai trăiesc în felul acesta o clipă împreună cu noi şi apucă să bucure şi ei de toate lucrurile pentru care ei au murit şi cu care noi acum ne-am obişnuit de mult.
Veniţi să le dăm şi lor puţină libertate. Tare mult şi-au dorit-o…
Dacă vrei să ni te alături, te aştept luni, la ora 8 seara, la fântâna de la Universitate. Adu o candelă cu tine, aprinde-o pe ghizdul fântânii, păstrează 5 minute de tăcere şi mergi acasă.
Află mai multe:
Eroii nu mor niciodata. Respect ’89!
Acum 19 ani, romanii curajosi primeau bate pe spate si gloante in piept pentru ca noi sa avem libertatea de a (nu) ne aminti asta si a (nu) le arata respectul ce il merita.
49 de bucuresteni au fost omorati pe 21-22 decembrie 1989 pentru ca noi sa avem lucruri “de baza”: libertate, democratie, presa libera, bunastare.
Daca TU iti amintesti asta, arata-le respectul cuvenit – DUMINICA, 21 DECEMBRIE, ORA 17:00, LA UNIVERSITATE http://www.eroiinumor.ro
PS: Voi veni si pe 22.
vezi ca esti nominalizat:
http://ioana-popescu.weblog.ro/2008-12-17/626827/primele-nominalizari%21.html
Nu stiu daca voi putea fi acolo dar cred ca pot scrie despre asta pe blogul meu pentru a fi altii prezenti. Poate multi vor sa faca ceva pentru eroii din ’89 dar nu stiu cum. Acesta este momentul in care se pot face auziti!
si ce s-a schimbat??? uita-te in jur…cata saracie, neputinta si durere vezi??!
mai bine ai pune lumanari pentru cei care traiesc in acest cosmar, in saracie lucie si neputinta strigatoare la cer…
de ce lumanari pentru cei morti si nu pentru cei vii?? inaintea celor morti eu ii aleg pe cei vii.
@Satya: astazi ar cam trebui sa uitam de saracie, coruptie, etc, ai transmis un mesaj pe acest blog datorita celor care au murit in Decembrie 1989. Si nu vreau sa comemorez cu ranchiuna aceste momente, nu vreau sa arunc cu oua, nu vreau sa arunc cu monede pentru ca daca fac asta imi bat joc de memoria celor care si-au pierdut vietile in 89
@Yoda: daca arunci cu monede in Iliescu, nu-ti bati joc de nimic. Ei nu au murit pentru Iliescu, ci pentru libertate. Iar Iliescu nu poate reprezenta libertatea nici daca ar vrea.
@Daniel: dar de ce aducem in discutie pe Ion Iliescu, care este legaturia dintre Ion Iliescu si propunerea lui Dragos Bucurenci? hai sa trecem putin peste simpatiile si antipatiile politice si sa ne gandim strict la ceea ce s-a intamplat in decembrie 1989. ma rog, asta e.
Imi plec capul in fata eroismului din acele zile! Glorie eroilor! Respect!
@Yoda: tu l-ai adus in discutie cum sa nu comemoram. Plus ca daca ne gandim strict la ce s-a intamplat in 89 cu atat mai mult. Propunerea lui Dragos este binevenita pentru ca acum cand avem libertatea castigata cu sangele lor nu putem decat sa ne amintim si sa pretuim cu adevarat ce ne-au daruit.
am fost multi atunci la universitate pe 21 si pe 22. Pe 21 eram cu prietena mea Miki pe iarba din fata TNB si-i puteam vedea pe unii din Inter agitindu-se la balcoane, nu multi.
noi am avut noroc ca nu ni s-a intimplat nimic rau, am inghetat de frig un timp si am si strigat alt timp, dar n-a fost pericol de moarte linga noi. Am vazut dupa citeva luni placa de marmura de linga sala Dalles cu tinarul mort, impuscat in spate chiar acolo, la citeva zeci de metri de noi. Si altii care au murit la lasarea intunericului, cind lasii au prins curaj.
noi am avut noroc, ei nu. A fost chestie de noroc, de locul in care stateai si de diavolul securist, daca era pe linga tine sau nu. Nu ei au ales sa moara, ei erau ca noi, curajosi si inconstienti. Daca imi zicea cineva atunci cu pistolul la timpla, fugi acasa ca te impusc, fugeam ca un iepure. Numai ca ucigasii au tras fara avertisment, si atunci a fost clar o treaba de noroc. A fost ruleta ruseasca.
Mie mi-e rusine acum nu pt ca am avut noroc si n-am luat un glont, ci pt ca nimeni nu a fost pedepsit pt aceste crime de la “Revolutie”. Uitati-va la greci, cit de rai sint pt un singur mort, un tinar de 15 ani ucis de politie! uitati-va la revoltele din Atena! Noi, romanii, sintem niste lasi, nu facem nimic pt a-i pedepsi pe cei rai, punem candele in tacere si stam 5 minute cu gura inchisa… organizat, bucurencios! Sau poate cine stie, daca ne adunam destui, punem de-o injuratura!
Admir initiativa dlui Bucurenci, dar si mai mult m-as bucura daca as stii ca toti cei care au murit la Revolutie, mai bine zis “Revolutie”, sunt cu adevarat eroi. Cinstesc din tot sufletul pe cei care au sfarsit aceasta viata acolo, pe scena de lupta, dedicati cauzei revolutiei, sau ceea ce se credea a fi o revolutie. Pe langa ei mai sunt si pseudo – eroii, cei care au iesit pe strazi din mai multa sau mai putina curiozitate (sa recunoastem ca sunt si asemenea cazuri incadrate tot la categoria EROI ai revolutiei). Oricum ar fi, adevaratii eroi au murit luptand pentru libertate si merita cinstirea noastra. Pacat ca ei, eroii nostri, au murit jucand intr-un gen de film al carui scenariu era de mult scris si in care nici o disensiune nu avea sorti de izbanda. Se stia de mult ce si cum avea sa se intample in decembrie 1989!
Oricum a fost, cinste adevaratilor eroi!
ne vedem acolo. sa lasam simpatiile si antipatiile politice, sa uitam de incrancenarea de zi cu zi si, de cursa cumparaturilor… doar pentru 5 minute
voi veni si eu..cu vreo 10 prieteni!
bine zis, fara simpatii sau antipatii politice
Respect!
Vino Doamne sa vezi ca a mai ramas ceva din oameni
Eroii nu mor niciodata…raman mereu vii in sufletele noastre. Ei au luptat pentru libertate, au avut curajul sa lupte.