Publicist în luna lui Prier

Luna asta mă găsiţi:

  • în Tabu (numărul “eco”, ajuns deja o tradiţie pentru care trebuie să-i fim recunoscători Cristinei Bazavan), găzduind dosarul “Mica ecologie”, editat de Cristi Lupşa, despre gesturile mici ale celor pentru care ecologia nu mai e de mult un moft:

    Dacă veţi deschide bine ochii (şi veţi închide pentru o clipă televizoarele) îi veţi vedea pe aceşti oameni printre voi. Nu poartă neapărat tricouri branduite, dar se disting printr-un număr de gesturi responsabile, multe dintre ele mici, rutiniere şi greu de observat la prima vedere. Imaginaţi-vă, însă, efectul acestor gesturi când ele vor fi multiplicate de milioane de ori şi aduceţi-vă aminte că secretul oricărei schimbări de mentalitate este răbdarea: nu degeaba spun chinezii că drumul de o mie de Li începe cu primul pas.

    (nu rataţi, în acelaşi număr, Ameninţarea succesului, de Cristi Lupşa, povestea neştiută a Copacului de hârtie, şi Îngerii din jurul ei, de Lavinia Gliga: povestea pe care n-au spus-o nici ziarele, nici televiziunile atunci când au relatat despre fetiţa de 12 ani care i-ar fi infectat cu sifilis pe mai mulţi bărbaţi dintr-un sat vasluian. E un text foarte puternic pentru că vorbeşte, indirect şi cu delicateţe până la urmă, despre noi şi despre complicităţile noastre.)

  • în Elle, cu un editorial despre legătura dintre generozitate şi evoluţie:

    Evoluţia nu e doar despre adaptare, ea mai are un motor, despre care se vorbeşte mai puţin, deşi Darwin a atras atenţia asupra lui încă din 1871: selecţia sexuală. Poţi să fii tu masculul cel mai adaptat la condiţiile vitrege ale mediului, asta nu-ţi va garanta că vei deveni o verigă de succes în lungul şir de la ameobă la homo sapiens. Mai e nevoie şi ca nişte femele să te bage în seamă şi să te considere demn de a-ţi face urmaşi. Abia combinaţia dintre adaptarea la mediu şi atractivitatea sexuală îţi pot garanta un loc câştigător pe harta evoluţiei.

  • pe IQads unde răspund câtorva întrebări pe acelaşi subiect, pornind de la prezentarea pe care am făcut-o la PR Forum, despre biologie şi PR
  • în Esquire, cu un comentariu despre stil:

    Aşa cum unele mărci de maşini vorbesc indirect despre stabilitatea lor într-o curbă, un bărbat care se află într-un efort voluntar de a se înţelege şi cizela pe sine însuşi vorbeşte indirect despre capacitatea lui de a se adapta într-o relaţie. Desigur, nici într-un caz, nici în celălalt, nimeni nu poate opera cu certitudini. Dar lucrul cu certitudini e oricum ocupaţia favorită a inteligenţei raţionale, în vreme ce deciziile rapide care implică probabilităţi sunt atributele inteligenţei emoţionale.

    dar şi cu o mică recenzie de club:

    De fapt, asta e esenţa Fratelli: e un loc geometric al elitelor societăţii şi, urmându-şi elitele, nu poate fi altceva decât un loc al surprizelor şi contrastelor.

  • în GQ, cu cea mai zâmbitoare fotografie a mea pe anul ăsta
  • pe GayPride.ro, unde reiau un comentariu mai vechi despre homofobia contondentă şi homofobia latentă care întunecă România
  • pe ClubLiteratura.ro, unde răspund câtorva întrebări în calitate de cititor amator
  • pe BookBlog, unde recomand trei cărţi: Zăpada lui Pamuk, Ce Ceauşescu qui hante les roumains a lui Cioroianu şi Omul generos a lui Nørretranders
  • pe WallStreet, unde, alături de Mihai Ghyka şi de Bobby Voicu, comentez oportunităţile de comunicare pe care le aduce criza.
  1. alex leo serban

    cum vine aia ‘privim cu ochiul soacrei IN cuplul de linga noi’?! poate ‘la’…

    diagnosticul e just, insa comentariile gay-lor reflecta din pacate aceeasi intoleranta ca a majoritatii hetero – si, in plus (intr-unul dintre cazuri, vezi ‘octavian’), o pozitie involuntar-comica de tip ‘cu fundul in 2 luntri’: pt ca este evident ca gay-ii NU vor sa NU fie remarcati – dimpotriva! ei VOR sa fie bagati in seama de majoritate (de la vecina curioasa la legiuitorii din parlament) dar, daca s-ar putea, fara aferentele (si inevitabilele) comentarii neplacute…
    mi se pare nerealist si, cum spuneam, comic.

  2. cand ai timp sa la faci pe toate??
    nu glumesc, poti recomanda o carte despre organziarea timpului si a prioritatilor?

    de data asta chiar astept raspuns…

    cu stima,
    un cititor fidel
    🙂

  3. P.S. In orasul de munte Novaci (jud. Gorj), s-au taiat toti brazii. Peste 500 de brazi, care erau oranduiti de-o parte si de alta a strazii principale (si nu e decat una – care porneste dintr-un capat al orasului si serpuieste pana in celalalt capat). Cand l-am intrebat pe primar(Todea) de ce a facut asta, mi-a raspuns ca erau batrani, aveau 40 de ani si i-a taiat ca sa planteze puieti. Exista o lege care putea sa interzica taierea brazilor? O lege care sa-i protejeze?
    Orasul arata dezolant acum…E trist ce se intampla.

  4. “Poate ca noua ne lipsesc iubirea, dorul, placerea, dar cel putin cuplul acela de barbati sau de femei care le traieste va merge in Iad… Teribila consolare, intr-adevar…”-articolul tău de pe gaypride.ro.

    Teribilă consolare, într-adevăr. Mă gândesc oare homofobii se gândesc că poate iadul nici nu există, nici pentru “poponari”, nici pentru “oamenii de bine”. Vorba personajului meu preferat din literatura camp, Lestat de Lioncourt “Tu imi vorbeşti de iad? Şi dacă iadul nu există? Şi dacă există, te-ai gândit că nu ne vrea nimeni acolo?”.

    Revenind la afirmaţia ta, cred că şi homofobii mulţumiţi de viaţa lor amoroasă pot mai departe să rămână homofobi, fără nici o problemă. Nu cred, dragă Dragoş, că homofobia ţine doar de frustrări şi neîmpliniri lăuntrice, oedipi şi electre.

    Cred că ţine în primul rând de obşteasca teama a omului faţă de “anormal”, anormalul fiind “ceea ce nu este ca mine”.

    O să te mai vizitez. O zi frumoasa!

  5. alex leo serban

    … dupa cum homofobia poate sa aiba si cauze f precise, punctuale, deci deloc ‘abisale’: in cazul meu (dragos stie), incercarea esuata a unui membru al ‘comunitatii’ de a-mi face un ‘outing’ absurd…
    incercare de 2 ori esuata: 1 data pt k nu a rezolvat nimic, a 2a oara pt k it backfired, transformindu-ma dintr-o persoana rezervata & indiferenta la ‘fenomen’ intr-un care ii antipatizeaza cu tenacitate 😉

  6. “Poate ca noua ne lipsesc iubirea, dorul, placerea…”, desi imi plac aceste cuvinte (ne)potrivite (inca am indoieli), as vrea sa nu ma gandesc si la tine, Dragos cand imi pun intrebarea: de ce oare avem IMPRESIA ca le stim (inca) pe toate? Cred ca esti mult mai intelept decat vrei tu sa arati..

    Poate ca nu ne lipsesc acestea cu adevarat. Poate ca depresiile ni le facem singuri.. Dar nu ma-ar surprinde deloc daca acest articol mai vechi, ar putea fi inca o data o ocazie buna pentru lungi discutii contradictorii.

    Homofobia nu prea a avut cauze foarte precise. Am avut prieteni hetero care nu isi explicau homofobia, iar asta datorita faptului ca nu se gandeau la ceea ce isi doreau ei, ci la ceea ce isi dorea omul pe care (aparent) il urau. In opinia mea, un tip care este gay nu poate fi niciodata homofob. Nu, nu in acesti termeni! Poate fi doar ‘suparat’, desi nu isi doreste asta cu adevarat..

    Precum un heterosexual care nu poate fi niciodata homofob daca nu isi doreste asta cu adevarat. Iar atunci cand isi doreste asta cu adevarat, este doar o ‘marioneta’ ale caror sfori sunt trase inconstient de propriile frustrari inainte de culcare.

    At the end of the day, totul va fi okey. Totul! 😉

  7. alex leo serban

    gay-ii (k si celelalte minoritati ‘persecutate’) vor sa-ti induca ideea k trebuie luati ‘la pachet’, bunii dimpreuna cu raii sau idiotii; daca spui/scrii ceva rau dspr oricare, iti sar in cap toti – k niste sindicalisti vigilenti…
    de fapt, a spune ‘imi plac/nu-mi plac gay-ii’ (la modul global) este la fel de valabil cu a spune ‘imi plac oamenii/romanii/chinezii’ etc.; este o aberatie – nu doar pt k exista si mizantropi (comme moi 😉 ), ci si pt k asemenea ‘iubiri la gramada’ sint la fel de suspecte k si detestarile la gramada.
    in ce ma priveste, pot spune asa: exista gay-i care-mi plac & altii, care nu; gay-ii activisti, de ex., NU imi plac; iar ‘miscarea’ insasi – cu gaypride etc. – o detest. probabil k asta ma face homofob, but i don’t care: i’m ok with that 🙂
    ps povestea asta cu ‘frustrarile care ar sta la baza’ blabla este cea mai gustata gogoasa din ultimul timp (asta insemnind de la revolutie incoace). ORICE spui poate fi folosit impotriva ta, pt k – spune ‘intelepciunea populara’ – ‘vine din frustrare’. bullshit. e doar o prejudecata comoda: pui un cuvint bun-la-toate peste o realitate mult mai complexa & – wow! -, ea devine ‘comprehensibila’…

Leave a Reply