Despre lăsarea în durerea sa

Zice Doru Mitrana, directorul executiv de la MaiMultVerde, într-o prezentare făcută la conferinţa Akademics:

În economia de piaţă, rolul statului este acela de laissez-faire, de a lăsa lucrurile să se întâmple. La noi, not aparatul de stat a fost construit să nu lase nimic să ne întâmple independent. Şi din păcate, chiar şi astăzi, după 20 de ani de la căderea comunismului, aparatul este încă, în mare parte, în picioare. Ce-i drept, a intrat şi în cultura noastră termenul de laissez-faire dar are cu totul alt înţeles: la noi înseamnă ceva de genul: las-o aşa! sau lasă-mă să te las. Cred că pe undeva s-a strecurat o confuzie cu je m’en fiche. […]

La MaiMultVerde vedem cel mai clar aceste diferenţe atunci când propunem spre finanţare un proiect unei companii, “purtătoarea” culturii occidentale, respectiv unui organism de stat. Diferenţa este cea dintre cuvintele acum şi cândva. Dintre da şi mda.

Un exemplu: dacă în relaţia cu o companie ai cam o lună între prima propunere şi semnarea contractului, în relaţia cu un fond public – fie el al statului român fie al UE – procesul durează în jur de şase luni. Dacă o companie semnează contractul pe o sumă, poţi fi convins că aia e suma pe care o vei primi, dovedind că ai livrat ce ai promis. Singura dată când am solicitat bani de la un fond public am cerut 40.000 EURO, ni sau aprobat 20.000 şi la final am primit mai puţin de 10.000. La un asemenea grad de impredictibilitate e foarte greu sa faci ceva cu acea instituţie fără să îţi falimentezi propria iniţiativă.

Leave a Reply