unul dintre miracole: concert cu lucian ban

If it be your will!

“mergeti sa va bucurati sufletul

Asta seara, fara sa-mi fi planificat asta si poate cu atat mai bine, avand undeva in minte indemnul insistent al lui Tudor Chirila, am facut un ocol si pe seara m-am oprit in Piata Revolutiei la Festivalul George Enescu. A fost un moment de WOW cu litere cat mai mari. Greu de pus in cuvinte placerea si linistea pe care le poti simti la un astfel de concert. Va recomand, cu caldura, sa mergeti, macar pentru putin timp, macar pentru o seara, sa va bucurati sufletul cu ceea ce se intampla acolo. Cu muzica pura, cu leganare, cu plutire, cu visare – oamenii aia sunt niste samani ai notelor.

Atmosfera este superba, relaxata, fara fite si priviri lungi, foarte, foarte multi tineri – am vazut un cuplu care statea in spatele scaunelor, in picioare si dansau usor pe acordurile de pe scena – sublim. Imi pare rau ca nu am avut camera sa pot face poze dar in acelasi timp ma bucur – asa am putut savura linistit toata licoarea muzicala.

Mergeti, va rog, mergeti sa va spalati sufletul cu apa pura din izvorul muzicii.

PS – cat am stat acolo, am numarat 10 bicle plus a mea, 11 participanti la Festival veniti la pedale, in decurs de mai putin de 2 ore. Nu-i rau”

Si dupa ce si aseara am trait sentimente cel putin asemanatoare (la plecare mi-am sunat toti prietenii sa-i indemn la Festival) am simtit cu atat mai mult ca mi-as dori sa ma pot apropia de starile pe care tu si Tudor le tot impartasiti pe Twitter. Multumesc pentru sansa. Preferinta ar fi pentru Joi sau Vineri.

parca toate lucrurile au fost spuse. parca nimeni nu mai are nimic interesant de zis.

parca nu mai exista eroi, oameni care sa te inspire.

descoperi ca toti oamenii spre care te uitai in sus odinioara sunt banali si ei.

toata lumea e la fel, nu mai exista autenticitate, nimeni nu o cultiva. sunt doar turme.

nu mi s-a mai facut pielea de gaina de foarte mult timp.

nu am mai fost la un concert de muzica clasica de cand eram mic.

am auzit de festivalul enescu si cred ca lucrurile care se intampla acolo sunt grandioase.

vreau sa incerc sa mi se ridice parul pe mana. vreau la festival.

pot?

De ce sunt doar 3 invitaţii? Chiar atât de puţini merită şansa asta? Nu este motto-ul tău “puţini am fost, mulţi am rămas?”

De ce aş vrea să câştig?

Nu dintr-un capriciu al elitismului care uneori îmi ia minţile când mă împiedic pe treptele în descompunere a unei scări de valori putrede.
Nu datorită recunoştinţei mele infinite faţă de prezenţa muzicii în lume. Căci înainte de muzică ce a fost? – un haos. Iar muzica clasică e lamura muzicii.
Nu pentru că am aroganţa că voi realiza din cuvinte miracolul de a traversa ecranul calculatorului, transmiţând cele mai adânci vise ale mele, şi a-l face pe Bucurenci să exclame: ‘Ei, aşa mai merge!”

Ci pentru un om deznădăjduit, care a uitat rostul vieţii sale, care nu ştie pentru ce merită să trăieşti în România, o ţară care i-a dăruit prin existenţa ei marelui Enescu cel mai de preţ dar: RITMUL. Îi voi da lui invitaţia.

Iar dacă ar fi să precizez o data exactă, atunci vineri sau duminică.

Multumesc!