Zăpada. De Oprescu. Nu de Pamuk.

Cred că v-am mai spus asta, îmi lipsesc pacea interioară, echilibrul şi înţelepciunea ca să mă pot bucura de zăpadă în Bucureşti. Conduceam azi pe o stradă centrală din Bucureşti, derapam pe zăpada groasă de câteva zeci de centimetri şi prietenul cu care eram îmi spune: “Parcă suntem la ţară”. Avea perfectă dreptate. Suntem încă la ţară.

  1. basic instincts

    hmmm…astazi a mea sora *femeie sofisticata dar nicidecum mofturoasa* imi scrie la inceputul unui email… bucurestiul arata ca un sat mai mare sub zapada.
    ce coincidenta!!

  2. sa vezi reactie cand m-am mutat din Bacau in Iasi. Nu e de mers pe jos pe aici daca e vreme umeda secat incaltat corespunzator cu cizme din cauciuc;)). sau inarmat la tine cu servetele umede pt a-ti sterge constant papucii ca sa nu te simti chiar ca la tara;)deci nu e numai la capitala asa.

Leave a Reply