Cred că v-am mai spus asta, îmi lipsesc pacea interioară, echilibrul şi înţelepciunea ca să mă pot bucura de zăpadă în Bucureşti. Conduceam azi pe o stradă centrală din Bucureşti, derapam pe zăpada groasă de câteva zeci de centimetri şi prietenul cu care eram îmi spune: “Parcă suntem la ţară”. Avea perfectă dreptate. Suntem încă la ţară.
7 Responses to “Zăpada. De Oprescu. Nu de Pamuk.”
Comentează
Trimite-mi un e-mail când apar noi comentarii la această însemnare.
Dacă vrei să apară o imagine lângă numele tău, e foarte simplu: fă-ţi un Gravatar.
din pacate se pare a fi o stare generala a lipsei de liniste interioare, de pierdere a echilibrului…
E chiar mai rau, Dragos.
La tara oamenii sunt gospodari.
La oras au venit si ne conduc “descurcaretii”.
descurcareti pe banii nostri …..
o ,,tara” integrata in UE. Din pacate nu pentru caracterul ei de ,,tara”
Incearca cu bicicleta
Am iesit astazi si a fost super, aer curat de iarna
hmmm…astazi a mea sora *femeie sofisticata dar nicidecum mofturoasa* imi scrie la inceputul unui email… bucurestiul arata ca un sat mai mare sub zapada.
ce coincidenta!!
sa vezi reactie cand m-am mutat din Bacau in Iasi. Nu e de mers pe jos pe aici daca e vreme umeda secat incaltat corespunzator cu cizme din cauciuc;)). sau inarmat la tine cu servetele umede pt a-ti sterge constant papucii ca sa nu te simti chiar ca la tara;)deci nu e numai la capitala asa.