Războiul primelor doamne

Nu mă pot opri să nu remarc ce interesant s-a reconfigurat scena politică în jurul subiectului Roşia Montană în urma alegerilor interne din PSD de ieri noapte.

Acum trei ani, atât PNL, cât şi PSD s-au implicat puternic în promovarea Legii împotriva mineritului cu cianuri. Între timp, subiectul a devenit tot mai puţin prioritar pe agenda ambelor partide, până când a fost aproape uitat.

Raportul de forţe s-a modificat dramatic după această toamnă, odată cu alegerea lui Crin Antonescu în fruntea PNL. La sfârşitul lui ianuarie, soţia acestuia, europarlamentarul Adina Vălean organiza la Bruxelles un eveniment de lobby în favoarea proiectului minier, iar Crin Antonescu declara că nu există o poziţie oficială a PNL în legătură cu acesta, marcând în felul acesta despărţirea de oponenţii proiectului.

Iată, însă, că acum o poziţionare diametral opusă se prefigurează în PSD. Soţia noului preşedinte al partidului, Daciana Sârbu, este unul dintre vechii oponenţii ai proiectului şi un puternic susţinător al Legii Anti-Cianură. Europarlamentarul este, de altfel, unul dintre puţinii politicieni români care a dovedit de-a lungul timpului, nu doar prin declaraţii, ci şi prin fapte, un interes autentic pentru mediu. Îi includ în aceeaşi categorie, ca să nu fiu acuzat de simpatii de partid, şi pe Korodi Attilla, Sulfina Barbu, Silvian Ionescu, Csibi Magor.

Aşadar, cel puţin în Opoziţie, lucrurile par să se fi echilibrat în ce priveşte proiectul de la Roşia Montană. E o veste bună, m-a întristat susţinerea cvasi-unanimă de care începuse să se bucure proiectul pe scena politică.

Se ştie, desigur, poziţia PD-L în această privinţă, dar câţiva dintre noi încă mai sperăm că poate va mişca şi acolo cineva în front. Colegul meu, Doru, a imaginat în ediţia GQ de februarie un scenariu de tip Avatar în legătură cu asta. Şi, într-adevăr, e uluitor cât de multe similitudini există între scenariul filmului şi povestea proiectului minier. Să fie prima doamnă din PD-L soluţia miraculoasă? Va striga ea, în cor cu activiştii Green Peace, “trădare să fie, dacă o cer interesele partidului, dar s-o ştim şi noi?” Se va-mbrăca ea oare în zale lucii de la Prada şi va sui pe Toruk Makto pentru a chema triburile de ecologişti la luptă împotriva exploatatorilor nemiloşi? Cine ştie…

De la alegerile de ieri, mi-a mai revenit optimismul şi îmi spun că totul e posibil.

  1. “Nu mă pot opri să nu remarc ce interesant s-a reconfigurat scena politică”

    Zău, până şi … Eugen Barbu ar fi luat distanţă de aşa formulări flamboaiante. Mai bine externalizai tot şi ziceai:

    “Nu mă pot opri să nu gândesc, şi apoi să remarc şi apoi să scriu, şi apoi să dau click şi să postez …”

  2. De ce sa nu fim optimisti si sa speram ca se vor intampla si lucruri bune in tara asta?! Macar atunci cand da bine la vreo campanie sau se nimereste puterea pe mana unuia care este implicat intr-un proiect sanatos.

    Eu una mai am speranta ca printre cei care conduc tara asta se mai strecoara si oameni capabili sau macar prime doamne cu influenta.

  3. Congresul ordinar al PNL, despre care vorbeste Radu Stroe, este nu numai nestatutar dar si impotriva prevederilor legii partidelor politice. Un grup de PDL-isti in frunte cu Prefectul de Valcea (neoficial) se pregatesc sa il conteste printr-un ONG la Tribunal. Cine vrea oare sa puna in dificultate PNL? DP a convocat Congresul Extraordinar, nu si pe cel ordinar iar conditiile statutare si legale sint departe de a fi indeplinite pentru acest Congres Struto-Camila…….de ce oare risca Antonescu si echipa lui sa pice in ridicol?

  4. E o lupta “usor” inegala. Daciana Sarbu vine acum din urma la capitolul notorietate – influienta, dar in ce priveste capacitatea fiecareia, Daciana Sarbu mi se pare Heidi, fetita muntilor; in traducere – de o naivitate uneori greu de trecut cu vederea. Sustin activitatea ONG-urilor de mediu, dar atunci cand faci pasi mai mari sari peste anumite etape. Am avea asa: problema managemntului deseurilor, necesitatea unor programe de constientizare gen “s-a inventa cosul de gunoi”, chestiuni cu mult mai elementare decat Rosia Montana.

  5. Priviti cu speranta victoria lui Ponta acuma…asa cum ati privit cu speranta si victoria lu’ base acum 5 ani…unii dintre voi si acum la ultimele alegeri. Iar primele doamne, asta e menirea lor sa sa fie profund impresionate de mediu si de copiii bolnavi…ce bullshit…ce m-am saturat sa dea astia din gura degeaba si voi sa puneti botu si sa traiti cu speranta ca fetele mari ca le va lua si pe ele cineva de nevasta la 50 de ani.

Leave a Reply to Victor Cancel Reply