Sâmbătă, bistro-ul de slow food al Violetei a împlinit doi ani. Darul Violetei şi al lui Ediz pentru prietenii localului a fost un mic concert susţinut de unul dintre clienţii fideli ai bistro-ului, violonistul Alexandru Tomescu, împreună cu prietenul lui din Romanian Piano Trio, violoncelistul Răzvan Suma.
Nu mă pricep să vă spun cât de frumos au cântat cei doi, tot ce ştiu e că mie mi-a plăcut foarte mult. Şi mi s-au părut foarte inspirate explicaţiile, povestioarele, anecdotele de dinaintea fiecărei piese. Îl ştiam pe Tomescu doar ca violonist, l-am descoperit şi ca vorbitor, unul foarte charismatic. Şi m-am bucurat să descopăr în ambii muzicieni încă două dovezi grăitoare că nu trebuie să fii gras, sobru sau sociopat ca să cânţi la un instrument cu coarde.
La Grădina Icoanei avusese loc cu puţină vreme înainte un eveniment religios, ceva cu scenă, reflectoare, lumânări, popi şi credincioşi. Din când în când, prin faţa vitrinei în care Tomescu şi Suma cântau, trecea câte un om cu o lumânare în mână, ca într-o noapte de Înviere. Unii treceau nepăsători, alţii căscau gura şi treceau mai departe, alţii se opreau şi rămâneau o vreme visători. O doamnă a intrat, de mână cu fetiţa ei, care ţinea în mână o lumânare.
Apariţia sfioasă şi delicată mi-a adus aminte de un vers din Edgar Alan Poe – Ţie, ca să nu mai sângeri, îţi trimite Domnul îngeri - şi le-am mulţumit Violetei şi lui Ediz pentru această clipă senină.
Uneori imi pare rau ca Bucurestiul (cu toate evenimentele de acolo) e asa departe. Pe-aici, pe la mare, nu “pupam” asa bunatati
Mersi ca ne spui si noua cu ce te delectezi. Acum ma-ntorc la lucru, visatoare (dar senina).
ce bine e sa te trezesti cu povestea asta
frumos !
acustica e .. mai altfel !
ideea e tare draguta.
interpretarea e buna.
poate mentionezi in trecere si ce au interpretat acesti virtuosi instrumentalisti ( asa .. pentru noi cei nestiutori .. dar iubitori ! )
“nu trebuie să fii gras, sobru sau sociopat ca să cânţi la un instrument cu coarde”
))
Frumos…doar frumos.
de-acolo-aparuse deci fetita cu luminarea… Nici nu mi-am pus prea multe-ntrebari. Eu chiar credeam ca trecuse un inger:)
Vad ca ai optiunea Embed pe video, doresc sa-ti cer permisiunea sa-l public la mine pe blog, cu precizarea sursei, desigur.
Multumesc frumos, Georgiana