Am auzit prima dată vorba asta acum mai bine de zece ani din gura lui conu’ Alecu Paleologu: în politică este necesar să faci compromisul care nu te compromite. N-am reţinut sursa, am bănuit multă vreme un moralist francez, dar nu l-am depistat nici până acum.
Azi am recitit-o într-o amintire cu Radu Cosaşu, semnată de Tolo:
Ne-am întîlnit undeva incomod, aproape pe scări. L-am rugat să ne dea un sfat. N-a zîmbit deloc, a luat lucrurile foarte în serios. Citindu-l, mă aşteptam să aibă o îngăduinţă superioară faţă de ţîfna unor ziarişti atît de tineri. A rămas o clipă concentrat, abia a clipit, bine că se scurgeau repede secundele că altfel aş fi avut nevoie de un tub de oxigen, şi a spus: “Poţi face compromisuri pînă la a te compromite”. Am plecat de lîngă el, în aceeaşi zi de la “Gazetă” şi am publicat ancheta în echipa unde director era Ovidiu Ioaniţoaia. Sîntem şi azi tot aici.
Şi mi s-a făcut dor de domnul Cosaşu.
oooo, acum si mie mi s-a facut dor de domnul Cosasu.
ce bucurie de (d)om(n).