Köszönöm szépen!

Am lucrat astăzi, alături de jucătorii echipei de hochei Sport Club Miercurea Ciuc, la reconstrucţia din temelii a pavilionului izvorului de apă minerală Lobogó din Băile Homorod (Harghita).

Este al şaptelea izvor de apă minerală pe care voluntarii MaiMultVerde, sub coordonarea unui arhitect local şi a unei companii locale de construcţii, îl renovează în zonă, în cadrul proiectului „Clar şi limpede”, susţinut de Ciuc Premium.

Vremea n-a ţinut cu noi, dar asta nu ne-a împiedicat să ne facem treaba:

Muncind cot la cot cu hocheiştii, m-am lovit de câteva ori de bariera de limbă. Cu toţii înţeleg limba română, dar se exprimă mai lesne şi mai firesc în maghiară, din care eu nu pricep o iotă. Nu sunt singurii, acelaşi lucru s-a petrecut cu mai toată lumea pe care am întânit-o în Harghita şi Covasna. Nimeni nu m-a făcut să mă simt prost pentru că vorbeam doar limba română, dar eu însumi m-am simţit în câteva rânduri stingher pentru că nu înţelegeam maghiara. Când călătoresc, îmi place să învăţ câteva cuvinte în limba localnicilor, cât să mă descurc fără să fie nevoie mereu să apelez la universala engleză. Mi se pare straniu că pot prinde mai uşor sensul unei conversaţii la Londra, la Paris, la Roma sau la Madrid, dar nu şi la Odorheiu Secuiesc…

Întâmplarea m-a făcut să reflectez la obtuzitatea unei programe şcolare care m-a învăţat limbile franceză şi engleză, dar nu s-a gândit să mă familiarizeze cu câteva noţiuni de maghiară, limbă în care 1,5 milioane de cetăţeni români învaţă să spună “mama” (“anya”) şi “tata” (“apa”). Mi se pare ruşinos că aproape tot ce ştiu despre cultura maghiară se rezumă la trei nume – Petőfi Sándor, Ady Endre şi Béla Bartók – iar ceea ce cunosc despre arta fiecăruia este mai degrabă sumar. Cred că, dacă am fi mai curioşi unii în legătură cu ceilalţi, am fi cu toţii infinit mai câştigaţi.

Eu unul mi-am propus să îndrept această lacună, iar titlul acestei însemnări (care înseamnă “mulţumesc frumos”) li se adresează colegilor din echipa de hochei. Până la următoarea întâlnire, promit să-mi reglez şi accentul.

Foto: Anamaria Dinulescu
  1. Foarte frumos. O singură întrebare am: domnii despre care povesteşti erau cumva români? Adică “cetăţeni români”? Pentru că mie mi-a trecut prin cap puţin altceva… Mă rog, o fi un cap mai prost… sau cum s-o fi spunând în ungureşte.

  2. Pentru ca maghiarii nu sunt foarte…placuti la noi in tara ei au fost obligati sa invete limba romana ca sa poata supravietui, integrarea lor se face obligandu-i sa studieze in limba romana, integrarea noastra printre ei e alta mancare de peste 🙂

  3. Da! Bravo pentru idee! Felicitari pentru atitudine!
    In sfarsit vad si oameni care fac efectiv treaba si nu se limiteaza doar la lamentari!
    Avem nevoie de aplicarea de solutii si nu de blocarea in fata constatarii problemelor. Trecerea la solutionare e deja un pas inainte.
    Prea zace romania intr-o vesnica vaicareala si acuzare a altora si, totusi, prea putini fac realmente ceva.
    Sincere felicitari pentru atitudine, atat in ceea ce priveste proiectul, cat si pozitia in fata minoritatilor conlocuitoare ale tarii noastre.

  4. Felicitari atat tie cat si echipei de hochei ! 🙂
    Cei din zona aceasta a secuimii sunt niste oameni tare cumsecade si foarte de treaba, oricand ai nevoie de ei te ajuta ! Se pare ca si gestul sportivilor a fost la fel, ofarte foarte frumos din partea lor !

  5. te inteleg si iti inteleg manifestul.

    pot sa spun ca eu am avut citeva experiente similare pe vremea cind tata locuia in Cluj. cind mergeam la el in vacante invatam cite ceva de la sotia lui, pentru ca era de origine maghiara si pentru ca pusese biletele pe obiectele din casa cu denumirile bilingve si pronuntarea fonetica a cestora…

    din nefericire exista si reversul, adica sint copii (si aici ma refer la copii de liceu) din zona mentionata de tine care nu stiu o boaba de romana. eu, pe vremea cind faceam pe reporterul pentru un ziar de sport, m-am inteles in ENGLEZA cu nationalele de juniori si junioare 2 de hochei pe iarba in sala de la Sf.Gheorghe.

  6. Mi s-a parut intotdeauna rusinos ca nu stim nici macar sa rostim corect numele maghiare. Sa pocesti numele unui om, mi se pare un lucru tare urat. Si, intr-adevar cu putina curiozitate si mai putina inversunare, multe se pot face. Si sunt absolut de acord cu cateva ore la scoala in care sa invatam sa spunem Multumesc in maghiara, germana, tatara si.. .romanes?

  7. Felicitari pentru munca depusa!
    In privinta limbii maghiare: ar fi de mare folos cunoasterea ei de catre mai multi romani, pentru ca astfel am avea acces la multe documente legate de istoria noastra, interesante chiar si pentru cine nu e istoric de profesie. (Personal, as fi vrut sa pot citi anumite lucruri scrise de Samuil Micu in ungureste, care nu au fost traduse, dar in afara de cateva expresii invatate in copilaria petrecuta la Sovata, nu cunosc limba).
    Dincolo de prejudecatile “istorice”, faptul ca nu se preda maghiara in scolile romanesti tine si de dificultatea acestei limbi, care nu e indo-europeana si nu prea seamana cu nimic intalnit in alte parti (inrudirea cu finlandeza nu e atat de mare incat sa poti intelege una daca o stii pe cealalta). E dificil pentru tinerii care abia invata gramatica romana sa invete concomitent ceva atat de diferit; in plus, cu engleza, germana si franceza te descurci si in alte limbi inrudite, plus ca intalnesti mai multi vorbitori in lume. Deci e o chestiune practica alegerea lor. Iar cu trei expresii invatate in maghiara, mare lucru nu iese. Insa ar fi imperios necesara macar predarea istoriei culturii lor.
    Ca unii maghiari nu (prea) stiu romaneste, e adevarat – dar e normal, la categoriile de oameni mai simpli si fara talent la limbi straine, sa cunoasca doar limba materna. Cati romani stiu si alte limbi in afara de romana? Nu cred ca e intotdeauna vorba de rea-vointa, mai ales data fiind uriasa diferenta dintre cele doua limbi.

  8. Oameni cumsecade, buni, draguti, cum vreti voi. Dar mi se pare exagerat sa te simti prost pentru ca, in tara TA, nu stii limba unei minoritati. Si, mai mult decat atat, ca nu se invata la scoala, alaturi de altele de circulatie internationala. Ma rog, o fi si capul meu mai prost, cum zicea Iulia…

  9. Dragos szuper initiativa! O mica scapare Lobogó din Băile Homorod sunt situate in Jud. Harghita. Si va asteptam cu drag si iarna pentru ca la Homorod iarna se poate Skia! O romanca din Harghita!

  10. geo hristescu

    multumesc pentru comentariul sters. daca ti-ai asumat site care accepta comentarii, lasa-le si pe cele negative. sau scrie ca rezervi dreptul de a le sterge. o zi buna.

  11. Alexandra A

    Iti inteleg punctul de vedere pentru ca si mie imi place sa ma intorc din calatorie si cu un suvenir lingvistic, dar in acelasi timp banuiesc ca intamplarea de care vorbesti s-a desfasurat pe teritoriul Romaniei si cei despre care vorbesti sunt cetateni maghiari. Pentru ca daca este vorba de cetateni romani de etnie maghiara nu voi mai fi la fel de incantata. La noi in tara e o singura limba oficiala si cu toate acestea sunt multi cetateni care se incapataneaza sa o invete. Admir faptul ca isi pastreaza traditiile si ca pastreaza vie limba, dar asta nu inseamna ca mi se pare la fel de frumos sa pretinzi celorlalti romani sa invete limba ta sau sa foloseasca una internationala pentru a va intelege. In Dobrogea traiesc in pace romani, turci si macedoni. Ar trebui sa fie un exemplu pentru noi cei din restul tarii pentru ca ei cinstesc atat sarbatorile crestine cat si cele musulmane fara sa considere ca una sau cealalta e mai prejos, e locul unde toata lumea vorbeste limba romana, dar si-au pastrat si limbile mostenite, precum si cutumele.

  12. Cristian de Longo Campo

    Multumesc pentru initiativa Dragos; parca mi-ai luat vorba din gura!
    Merg de cativa ani mai des in Ardeal: zona Cluj, Mures, Covasna si cel mai mult m-a deranjat propria mea ignoranta in fata maghiarilor si a CULTURII MAGHIARE.
    Acum doi ani am “descoperit” ca in invatamantul romanesc limbile SPANIOLA si ITALIANA sunt practic inexistente in ciuda faptului ca mai multe(cate oare?) milioane de romani locuiesc si lucreaza cu spanioli si italieni de aproape doua decenii.
    Daca iau drept ipoteza/model situatia limbii maghiare in TOATE scolile din Romania probabil ca spaniola si italiana vor ramane la fel de straine ca limba chineza.
    Daca multi dintre maghiarii care traiesc zilnic printre maghiari vorbesc limba ROMANA mai greu si cu accent strain, apoi cati dintre romanii care traiesc zilnic printre romani vorbesc macar la fel de greu si cu accent strain limba maghiara? Ma tem ca mult mai putin.
    Vreti un exemplu “beton” si recent de atitudine activa si pozitiva?
    Statul Israel a pus in programa TUTUROR scolarilor incepand cu clasa IV-a cursuri de limba araba. Merita observata reactia si urmarile(cred pozitive) in randul copiilor, cel putin.
    Ce facem noi?
    Apai, noi suntem in TARA NOASTRA si nu ne pasa ca altii vorbesc de mici mai multe limbi! Se pare ca bancul cu ciobanul care nu a priceput ce spunea strainul in mai multe limbi a fost inventat la noi su NU sunt mandru de asta.
    Prin atitudinea lor guvernantii si oamenii mari inchid si reduc sansele copiilor nostri de a comunica mai bine si convietui mai armonios.

  13. Este amuzant sa constati ca in tara asta, indiferent ce se face si despre ce se scrie (in cazul nostru o laudabila actiune de restaurare a unui izvor) atunci cand e scris cuvantul “maghiar” sau un altul care are oaresce legatura cu el comentariile intotdeauna se duc tinta la “ungurii si Ardealul”.

    Referitor la invatarea limbii maghiare de catre romani. Sunt vreo 20 ani de cand, in urma hotararii personale de a ma “privatiza” (ca sa folosesc un termen la moda pe atunci) am constatat ca afacerea mea ar avea foarte mult de castigat daca as cunoaste limba maghiara. Locuind in Iasi, un oras unde nu exista vorbitori de maghiara, asta era o intreprindere imposibila. Deoarece carti si dictionare la vremea aia nu erau (iar in ultimii 22 ani a aparut doar o singura metoda pentru vorbitorii de romana !) iar internetul era un vis a trebuit ca temporar sa renunt la acest deziderat. Odata cu aparitia internetului lucrurile s-au schimbat si in urma unui program sistematic de invatare derulat pe durata a aproape 10 ani am reusit sa invat singur (Felicitari! Multumesc!) cea de-a doua limba ca dificultate din lume, dupa chineza (nu e parerea mea personala, este observatia oficiala a lingvistilor).

    Povestesc asta pentru ca sa dau dreptate celui care a spus aici mai inainte ca o eventuala iniativa centralizata de invatare a maghiarei fie si elementare s-ar izbi de dificultati imense de invatare pentru elevi.
    Si de asemenea am povestit asta pentru ca, ne place sau nu ne place, maghiara este cea de a 2a limba vorbita pe teritoriul Romaniei si fie ca ne place sau nu ne place, necunoasterea ei reprezinta un handicap indiferent cum privesti lucrurile. Acesta este un fapt si nu are nici o legatura cu parerile noastre despre istorie, “unguri” si politica statala.

    Lumina si abundentza la toata lumea 🙂

Leave a Reply