Pe lângă aerul şi peisajele de munte, vindecători mi se par oameni pe care-i întâlnim. Nu ştiu dacă aşa sunt toţi ai locului, dar cei cu care am vorbit au fost cu toţii deschişi, săritori şi prietenoşi. Am să mai povestesc despre asta.
După un mic dejun copios şi o baie în Jiul de Vest, ieri ne-am continuat drumul spre Câmpu lui Neag. De aici am luat-o pe drumul forestier care duce spre refugiul Buta. Abrupt, mărginit de prăpastie pe-o parte şi de perdeaua de conifere pe cealaltă, a fost traseul perfect pentru Hilux. L-am lăsat la locul numit La Beci, deşi ulterior am constatat că ar fi putut urca fără probleme până la cabana Buta.
E drept că traseul prin pădure, parcurs cu piciorul, a fost mai frumos. Dar şi obositor. Efrem (3 ani) şi Symeon (5 ani) s-au întrecut în depistarea crucilor roşii şi a liniilor albastre. Cât timp s-au jucat, n-au dat multe semne de oboseală, dar după cabana Buta devenise evident că-i lăsaseră puterile. De altfel, ajunşi la cabană ne-am dat seama că mărşăluisem în ritm de oameni mari, pentru că nu făcusem mai mult decât scria pe indicator: 45 de minute.
Am încercat să mergem mai departe spre lacul Bucura, dar copiii n-ar fi rezistat la încă 3-4 ore de urcuş. De la cabana Buta la refugiul cu acelaşi nume am mai făcut 20 de minute pieptiş. Am campat în poiana aşezată în căldarea de sub Buta Mare, cu faţa spre Păpuşa Custurii.
Ne-am împrietenit repede cu salvamontiştii Lucian şi Loli, care ne-au sfătuit să mergem azi pe Vf. Piule, pe un traseu spectaculos, dar nu foarte lung, cât să-i poată face copiii faţă. Aşa că, pentru excursia asta, rămânem în Retezatul Mic. Pe cel central îl descoperim data viitoare.
De dimineaţă am prins prima rază de lumină înainte ca soarele, abia iţit deasupra Păpuşii, să urce deasupra plafonului subţire de nori. Am mâncat un pumn de afine, proaspăt culese, şi mi-am pregătit un ceai verde la primus.
Avem atatea locuri minunate la noi in tara pe care le descoperim de-abia acum, sau pe unele dintre ele le redescoperim, incat ramanem fara cuvinte in fata extaordinarei lucrarii a naturii… Pozele sunt excelente… Va multumim ca ne reamintiti ca traim intr-o tara frumoasa… 🙂
postura de familist te prinde, zic io. macar cateva zile pe an!
asa suntem toti…..ardelenii:P
Next time daca vrei un traseu antrenant si spectaculos incearca in Petrosani-Parangul Mic-Lacul Mija-Custura Carjei-Vf. Carja-Parangul Mare si retur statiune Rusu.Traseu superb unde chiar iti cere o conditie fizica buna.Fara cei mici insa.Carari cu soare si cat mai multe trasee…
Frumoasă experiență, mai ales că este îmbogățită de întâlnirea cu oameni care au ce dărui. Cu aceleași sentimente s-au întors și băieții mei din Maramureș unde au descoperit ce bine te simți când ești primit cu tot sufletul:)Felicitări juniorilor!
@simina, câteva zile 🙂
Merci Dragos!
Livia, tu as repris des couleurs, profites-en bien!
Ca fait plaisir de vous voir! Va pup, Lucie
Lucie… long time no see! Voilà que ça rime 🙂