Cine îl ascultă pe Sam Haywood la pianul lui Chopin

Câştigătoarea unuia dintre  cele două CD-uri cu Sam Haywood interpretând lucrări de Chopin la pianul care a aparţinut chiar compozitorului este Suz:

Anul trecut am ajuns pentru prima oara in Paris, si pentru ca imi place sa ma plimb (ziua) prin cimitire, am ajuns in Père Lachaise. M-am uitat pe harta cu celebritati, si mi-am insemnat ce vroiam sa vizitez: Enescu, Balzac, Molière, Chopin, Modigliani… Oameni care inca traiesc printre noi prin operele lor. Dupa primele morminte, mi-am dat seama ca unii traiesc DOAR prin opere. Altii mai au si o urma de amintire fizica, daca pot sa-i spun asa, cum ar fi garoafa rosie de pe mormantul lui Enescu, si o moneda de 10 bani pusa cu stema Romaniei in sus. Chopin insa traia. Era greu sa treci pe langa mormantul lui fara sa-l observi, pentru ca inundatia de flori de acolo iesea clar in evidenta… Mi-a parut bine sa vad ca nu e iubit doar in salile de concerte. Cred ca zambea si el uitandu-se la noi.

Statuia de pe mormântul lui Chopin la Père Lachaise

Dragă Suz, mi-aduc şi eu aminte de vizita la Père Lachaise, il y a 15 ans. Şi mie mi-a atras atunci atenţia mormântul lui Chopin, plin de flori. Am fost curios să aflu dacă avusese loc o aniversare şi mi s-a spus că ambasada Poloniei la Paris are grijă ca pe mormântul lui “Chopinska” să fie mereu flori. Când am trecut, în aceeaşi zi, pe lângă mormântul lui Enescu, singura floare era cea pe care o adusesem cu mine.

Cealaltă câştigătoare este Gabriela Neagu:

Citeam ieri, intr-un articol scris de  Dragos Bucurenci, ca Chopin … ma asteapta la Ateneu.  Asa mult mi-a placut ideea, incat peste zi mi-a revenit in gand  acest lucru. Si stiti de ce? Pentru ca imi spuneam ca n-ar fi prima data. Povestea incepe cu vreo 25 de ani in urma, cand Chopin m-a asteptat, dragul de el, in fiece sesiune sa termin de invatat. Cum s-a ajuns in situatia respectiva? Am cumparat pe sub mana, asa cum se practica in acele vremuri,  un disc de vinil cu muzica lui. Imediat ce am facut cunostinta cu el, Chopin a avut darul sa ma relaxeze si sa-mi induca o stare de liniste sufleteasca. Asa ca, apreciindu-i calitatile, i-am permis la acea vreme sa-mi cante in surdina, in timp ce invatam. Imi canta si ma tot astepta rabdator sa termin sesiunea.

Revenind in zilele de astazi, stiu ca se va uita in zare dupa mine, dar, din pacate, n-o sa-l pot onora cu prezenta, desi mi-as fi dorit din tot sufletul sa vin sa-l ascult pe 26 septembrie, la Ateneul Roman. Ce sa-i faci? Asa suntem noi, cei din provincie, perdanti in astfel de situatii.

Nu uitaţi că duminică seară, de la 19, Sam Haywood cântă Chopin la Ateneu.