Zilele astea rulează în cinematografe trei filme româneşti excepţionale. Pierdeţi enorm dacă nu le vedeţi.
Am văzut “Medalia de onoare” la TIFF şi a fost, pentru mine, cel mai bun film românesc din festival, după “Marţi după Crăciun”. Victor Rebengiuc joacă minunat în rolul pensionarului anost de tranziţie, pe care eroarea unei secretare din Ministerului Apărării îl scoate din anonimat şi îl aduce la Cotroceni pentru a fi decorat de însuşi Preşedintele României, jucat cu multă naturaleţe, cu voia dumneavoastră, de ultimul pe listă, Ion Iliescu.
Comedia erorilor imaginată de Tudor Voican nu se joacă, însă, pe culoarele impunătoare ale vreuneia dintre bravele instituţii ale statului român, ci pe holurile, scările şi în binecunoscutele apartamente de bloc ale bunicilor noştri de la oraş. În spatele pretextului comic, filmul dezvăluie o mică dramă de familie, una dintre sutele de mii asemenea ei, care au despărţit şi încrâncenat societatea românească post-decembristă.
Nu veţi râde în hohote, dar veţi zâmbi de foarte multe ori, uneori cu înţelegere, alteori amar şi, îndrăznesc să cred, de cele mai multe ori fără răutate, pentru că îi veţi recunoaşte în personajele filmului pe cei care vă sunt dragi, cu vieţile şi cu orgolile lor mărunte, cu conflictele lor meschine şi, în acelaşi timp, cu acea înduioşătoare fragilitate la care istoria ultimilor 20 de ani i-a condamnat fără voia lor.
Despre celelalte două filme, în două însemnări viitoare.
Sunt superbe filmele acestea, chiar deunazi am fost in urbea mea la Amintiri din Epoca de Aur.
Multumim pentru recomandare!
Da, induiosatoare fragilitate…
vom incerca sa le vedem