Azi în gardă la Floreasca a venit o pacientă foarte tânără cu o boală rară şi nemiloasă, sclerodermie.
E neverosimil de slabă, aproape o radiografie. Coastele îşi descoperă relieful complet prin pielea înnegrită, care şi-a pierdut orice elasticitate. Şeful gărzii îmi povesteşte că în manualul de semiologie scrie că pielea pacienţilor care suferă de această boală are aspect de icoană bizantină.
Lângă ea, în vreme ce doctoriţa de caz îi montează un cateter, plâng tăcut o prietenă şi mama ei. Gemetele fetei ne sfredelesc pe toţi. Şeful gărzii îi spune mamei să fie tare. Apoi privirea îi cade şi oftează lung, a neputinţă. Icoana e completă.
de mult prea multe ori, viaţa nu e dreaptă… 🙁 must keep the faith, despite this. that’s the real challenge…
nici nu stiu daca e bine sau daca e rau ca ne obisnuim sa le ducem pe toate asa cum sunt.
e rau ca uneori nu putem schimba nimic.
ajutam o data, de 2 ori, de n ori, ne bucuram ca noua sau celor de langa noi nu ni se intampla asemenea lucruri, speram ca nici n-o sa ni se intample si mergem mai departe.
nici macar nu stiu ce am putea face.stiu doar ca e bine sa nu fugim si sa ajutam oricat de putin am face-o.
cata suferinta e pe lumea asta.iar oamenii sanatosi se impiedica de lucruri atat de marunte si de meschine!…
Ai scris frumos, foarte.
Treaba asta cu “sa fii tare” cred ca merge doar cand e vorba de propria persoana.
Nu stiu ce buton ar trebui apasat si unde anume se gaseste el in fiecare din noi, atunci cand e vorba de cineva drag, la care esti fortat sa te uiti inmarmurit si neputincios.
Dragos Bucurenci,
Chapeau!
Greu drum ti-ai ales. Felicitari!
va urmaresc de ceva vreme “evolutia” dle Bucurenci. va admir sincer pt ce faceti- “verde” (nu doar vb). acum sunt extrem de curioasa cum are sa va schimbe medicina. sa fie de bine pt Dvs, chiar si tristetea.
SARBATORI FERICITE!
…da..imi place ce a zis @Alix…asa e…o tortura sa ..privesti chinul celui drag
🙁 Ce neputinciosi ne putem simti…
Suntem caracterizati de tot felul de neputinte, nu putem munci cu daruire cand altii se prefac ca ne platesc, nu putem oferi o floare cand nu primim nimic in schimb, nu putem oferi un zambet cand ceilalti iti arunca doar priviri taioase, nu putem fi tari cand atatia sunt slabi, nu putem fi generosi cand atatia au nevoie. nu putem fi ceea ce nu suntem, dar totusi ne prefacem ca suntem oameni , ne comportam de cele mai multe ori de parca avem inimile inghetate de atata rautate, de atata nedreptate, de ignoranta, pasivitate, cum sa oferim altora ce nu avem noi?! Oferim ceea ce avem cel mai mult, si daca vreti sa aflati ce oferim, puneti-va pentru un moment in locul celor care trec prin diferite incercari ale vietii, urmariti-le traiectoria, in final o sa flati ca le mai ramane doar Dumnezeu,un Dumnezeu numai bun de folosit cand toti ceilati au plecat rand pe rand.numai bine si la multi ani!