Există un tip de mizantrop care-ți va desființa orice cadou, orice gest frumos, orice compliment, orice vorbă bună. Dacă e-n toane bune, omul nostru îți va tăia elanul cu un simplu “Lăsați…”, “Fii serios!” sau cu “Mersi, dragă, dar nu trebuia să te deranjezi”.
Dacă n-ai noroc și l-ai prins într-o zi proastă, întâi are să examineze darul tău pe toate părțile pentru ca apoi să-l declare defect. Sau ieftin. Sau contrafăcut. Sau la mâna a doua. Apoi are să-ți impute o agendă ascunsă, o intenție machiavelică, un sarcasm subtil sau o ironie cam transparentă. Oricum ai încerca s-o dregi, nu vei avea scăpare.
Te vei afunda din justificare în gafă și din gafă în autoculpabilizare. Vei ieși din această înfruntare mânjit cu reproș și dornic să-ți arunci singur în cap câteva găleți de vină. Stingher în cotețul rușinii, vei rumega încă multă vreme promisiunea fierbinte:
“Nebun cine-l mai bagă vreodată în seamă!”.
Ca strategie de adaptare, noua soluție nu se va dovedi dintre cele mai eficiente. Nu după multă vreme, mania persecuției de care suferă mizantropul nostru se va adapta și ea noii stări de fapt.
Ți se vor bate întâi à propos-uri, apoi ți se va reproșa ritos indiferența. Și-a dat dumnealui seama că-l ignori, ce, dumnealui e prost? Nu vede? N-aude? A văzut dumnealui că dumneata te crezi, pesemne, cu stea în frunte de la o vreme de nu mai bagi pe nimeni în seamă. Nu-ți mai ajunge nimeni cu prăjina la nas, nu mai ai vreme de terchea-berchea ca dumnealui…
Și, de fapt, ce mare brânză ai făcut dumneata de-ți permiți, chiar așa, să nu mai bagi lumea în seamă? Știi dumneata cine e dumnealui? Și, mă rog, cine ești, de fapt, dumneata? Cu aerele astea, cu fițele astea, cu mofturile astea!? Adevărul e că dumneata ești un nimeni, așa să știi, un nimeni de care nu-i pasă nimănui. Ia să-ți bagi dumneata mințile-n cap și să fii atent la ce-ți spune dumnealui că dumnealui te-nvață de bine, că dumnealui nu e aici de ieri, de azi și nu e cazul să-l superi pe dumnealui, asta ți-o spune, așa, prietenește.
Și uite-așa te trezești că reiei bunele relații cu dumnealui. Azi o vorbă bună, mâine un compliment, poimâine un mic cadou. Iar dumnealui răspunde după cum i-e firea: azi cu un “Nu trebuia”, mîine cu “Lăsați…”, poimâine cu “Mdea, vrei să zici că-s bătrân sau ce?”.
Cam așa și cu unii dintre conaționalii noștri. Au făcut cei de la Google un gest frumos de ziua lui Brâncuși. Noi ne-am bucurat sincer, dar am avut câteva obiecții: de ce se vede sigla cea nouă doar în România? Ce, străinii nu trebuie să știe că azi s-a născut marele sculptor? S-a dovedit apoi că cei care obiectau nu erau familiari cu mecanismul schimbării orei pe glob și își imaginau că 19 februarie începe la aceeași oră la București ca și la Buenos Aires.
Să lăsam asta, am zis atunci. De ce scrie la Wikipedia și pe alte site-uri că Brâncuși s-a născut în România, dar că și-a făcut cariera în Franța? Sau, de-a dreptul, că e un sculptor francez născut în România? Cum, de altfel, scriu și despre Eliade, Cioran și Ionesco? De ce falsifică un adevăr istoric? De ce dau apă la moară conspirației mondiale anti-românism și anti-românitate?
Și, în fond, dacă astea-s primele lucruri pe care le citești pe net despre Brâncuși, cu ce ne încălzește pe noi că și-a modificat Google sigla? Mare brânză! Știe americanul ăla prost că Brâncuși a fost român? Știe pe dracu’! Să-și ia Google sigla aia șmecheră și să și-o bage undeva și să ne lase pe noi în durerea noastră. Noi avem probleme mai importante de rezolvat acum.
Dacă vrea Google să ne facă un bine, să pună Google mâna și să afișeze acolo între primele linkuri când caută cineva “Europa” niște site-uri de istorie adevărată, să-nvețe și inculții ăștia de europenii odată cine-a fost Ștefan cel Mare și să le intre odată-n cap sfertodocților ălora de la Bruxelles că noi ne băteam cu turcii când ei construiau catedrale.
Pentru a-i avertiza pe troieni în legătură cu darul otrăvit al grecilor, Vergiliu l-a pus pe Laocoon să rostească o vorbă rămasă celebră: Timeo Danaos et dona ferentes (Mă tem de greci, chiar și când ne fac daruri). În zilele noastre, corolarul textului de față ar putea fi umătorul:
Temeți-vă de români chiar și când le faceți daruri!
bine zis!!
Nu numai romanii sunt asa. Carcotasi si neam-prosti sunt peste tot.
In “Mândru că sunt român” ai exprimat doua idei de baza: mandria de a fi conational cu Brancusi si efectele siglei asupra brandului Romaniei.
Multe dintre raspunsuri au punctat pur si simplu faptul ca sigla google nu are prea multe efecte pt Romania pt ca si francezii si-l revendica pe Brancusi. Google nu a facut un cadou Romaniei pe care romanii carcotasi incearca sa il desfiinteze, ci l-a omagiat pe artistul Brancusi, asa cum a facut cu multi altii. Mandria la care suntem indreptatiti si creditul pe care ni-l dau altii pt Brancusi sunt doua lucruri diferite. Din cate mi se pare mie multe comentarii la articolul tau s-au referit la efectele minime pe care sigla le are pt brandul Romaniei.
Din păcate este caracteristic acestui popor!
Mi-ai dat o idee de insemnare cu Timeo Danaos.
Am gasit mai demult o inregistrare cu un exercitiu de reconstructie a pronuntiei limbii latine pe un discurs al lui Cicero si in sfarsit latina suna vie.
In ton cu articolul, povestea mostenirii pe care ne-a lasat-o Brancusi. Din cate stiu lasase prin testament cu titlu de donatie atelierul lui, cu tot ce era in el, Statului Roman. Singura conditie era pastrarea dispozitiei interioare a obiectelor. Statul Roman a zis: nu merci, e mai comod sa ne bagam picioarele si sa trimitem toate generatiile urmatoare de romani sa viziteze atelierul la Paris.
Vive la France! Altfel probabil n-aveam azi nici Brancusi, nici Eliade, nici Cioran, nici multi altii…
cata dreptate ai …
Unii români dau din gură numai pentru că le place cum se aude vocea lor
Asta e trasatura de popor … ce caracterizeaza si nu o sa ne vindecam niciodata.
Stimate domnule,
V-ati intrebat probabil si de ce se intimpla asta.
Fraza cu “nu trebuia”, e o fraza pe care fiecare o invata in educatia de acasa, ca sa fie politicos. Asta este, daca asta ti se baga in cap…
Am o rugaminte, terminati cu aprecierile de genul “poporul nostru e nu stiu cum”, “romanii sunt nu stiu cum”, sunteti penibili toti cei care emiteti panseuri dinastea.
E la moda stiu, dar nu tot ce e la moda e bun.
In primul rand roman sunteti si dumneavoastra, deci conform frazelor astea, ati cam fi la fel, ceea ce nu cred ca vreti sa spuneti despre dumneavoastra.
Doi, romans sunt si eu si altii care probabil nu ne comportam asa, de ce sa fim inclusi in aceeasi oala cu unii care o fac?
Nu in ultimul rand, nu aveti dumneavoastra de unde sa stiti cum e poporul roman, nu cunoasteti nici 10% din el, deci, statistic vorbind, parerile dumneavoastra despre poporul roman sunt nerelevante.
Faptul ca unu este needucat, plictisitor, nesimtit, nu are nicio legatura cu apartenenta sa la natia Romana.
Faptul ca intalniti mai mult de o persoana cu caracteristicile mai sus amintite, iarasi nu are nicio legatura cu natia, ci doar cu cercul de persoane care va inconjoara ca, fireste, doar la acestea aveti acces.
@Radu Vasile, cred că nu ați observat articolul nehotărât: “cam așa și cu UNII dintre conaționalii noștri”. Și nici faptul că am folosit ulterior persoana I plural, tocmai pentru a nu face opinie separată de patrie, care se cheamă norodul 🙂