N-am ars gazul

Joia trecută m-am plimbat cu un I-MiEV, automobilul electric creat de Mitsubishi. Nu, n-am renunțat la Prius, dar am vrut să arunc o privire scurtă în viitor și să-mi clarific câteva curiozități în legătură cu acest nou mijloc de transport urban.

Primul mit demolat a fost cel legat de dificultatea alimentării cu energie electrică. I-MiEV se încarcă de la o priză obișnuită, așa că oricine are garaj sau care-și poate trage o priză în curte își poate încărca automobilul peste noapte la fel de simplu cum își încarcă mobilul. O încărcare rapidă durează 6 ore și consumă curent în valoare de 8 lei. În alte țări există și stații de alimentare rapidă, unde bateria poate fi încărcată până la 80% din capacitate în doar 20 de minute. Cei de la Mitsubishi vor să instaleze o astfel de stație la sediul lor, dar probabil că în viitor dotarea Bucureștiului cu câteva astfel de stații centrale ar trebui să fie o prioritate a Primăriei.

Altfel, I-MiEV se conduce similar cu orice mașină care are cutie automată de viteze sau cutie cu variație continuă. Simplu și ușor. Nu ocupă mult loc în trafic și se parchează cu ușurință. De două ori am fost aproape “blocat” de alți șoferi care parcaseră foarte aproape de mine și am ieșit foarte ușor din strâmtoare (aș putea arunca aici un termen tehnic ca “raza minimă de bracaj”, dar mă abțin).

Mi-au plăcut simplitatea bordului și faptul că te ajută să conduci ecologic (știi când manevrele duc la economisirea energiei sau la consumul ei excesiv). Am apreciat că nu lipsesc câteva dotări importante, cum ar fi controlul electronic al stabilității, cele 6 airbag-uri, senzorul de lumină pentru aprinderea automată a farurilor, proiectoarele de ceață, rabatarea electrică a oglinzilor, încălzirea scaunului pentru șofer. Controlul tracțiunii în modul Confort atenuează demarările și frânările bruște (modul “Zen” ar fi fost un nume mai potrivit pentru asta).

Mi s-a părut ciudat că nu există un capac interior pentru portbagaj, care să ascundă eventualele lucruri lăsate în mașină, apoi am observat că luneta și geamurile din spate sunt fumurii, astfel că efectul de camuflare este și mai bun (mă număr printre șoferii pățiți care nu vrea să lase nimic atractiv la vedere într-o mașină parcată).

Evident, curiozitatea cea mai mare era legată de autonomie. Am avut o zi plină, de la 8 dimineața la 11 noaptea. Traseul zilei a arătat așa: B-dul Expoziției – Plantelor (zona Foișor) – Piața Floreasca – Eroilor – Icoanei, aproape de Ștefan cel Mare – Maria Rosetti – iar în Floreasca – B-dul Expoziției. N-am calculat exact câți kilometri am făcut, dar cu greu îmi pot imagina unde ar mai fi încăput alte drumuri într-o zi în care, totuși, m-am și văzut cu oameni și am muncit prin locurile pe unde am fost. Seara, când am lăsat-o la sediul Mitsubishi, bateria mai avea încă 30% din capacitate, ceea ce nu i se întâmplă foarte des mobilului meu 🙂

Pe scurt, e o mașină simpatică și eficientă. Singurele două obiecții sunt legate de spațiu și de preț. La cei 1,89 metri pe care-i am, m-am simțit puțin încorsetat în scaunul șoferului. Și Smart Fourfour-ul meu vechi arată mic la exterior, dar te puteai lăfăi la volan. Cele patru locuri ale I-MiEV-ului mi se par un lux pentru o mașină de oraș. Aștept cu încredere un model cu două locuri spațioase în locul a patru locuri economicoase.

Modelul se vinde la 36.640 euro, un preț prohibitiv chiar și pentru cei mai ecologiști dintre oamenii din clasa de mijloc. Dar se vor găsi, sunt convins, destui oameni cu bani care se vor prinde că e mai cool să conduci în București un atomobil electric decât o limuzină sau decât o mașină de teren. Le doresc călătorie plăcută!

Leave a Reply to Gerhald Cancel Reply