Puterea cuvintelor

Nu sunt un om religios, dar am prieteni credincioși (mulți) și chiar bisericoși (câțiva). Dincolo de respectul pe care-l datorez valorilor în care cred prietenii mei, am o mare admirație pentru textele sfinte, despre care cred că trebuie să facă parte din bagajul cultural al oricărui om educat.

Chiar mă gândeam zilele astea că unul dintre punctele tari care au contribuit la răspândirea și persistența religiei creștine a fost și este magnetismul cuvintelor evanghelice. Iisus Hristos nu a spus întotdeauna lucruri care nu mai fuseseră spuse până la El, dar felul în care le-a spus (și meșteșugul celor care le-au consemnat și le-au dat mai departe) le-a asigurat nemurirea.

Recitiți Predica de pe Munte din Evanghelia după Matei dacă vreți să vă convingeți. Sunt pagini care fac să vibreze și astăzi inimile încă neîmpietrite:

Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor.
Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.
Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.
Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura.
Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.
Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.
Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.
Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor.

Chiar dacă înlăturați distilatul mistic din cele nouă Fericiri sau din Crezul niceno-constantinopolitan (un text post-evanghelic, dar la fel de vibrant), rămâneți cu unele dintre cele mai frumoase pagini de poezie din literatura universală:

Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor. Şi întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, unul născut, care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toţi vecii. Lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.

Mai înainte de a fi Cuvânt întrupat, Iisus Hristos a adus iudeilor și romanilor un cuvânt bine rostit. Adevăratul miracol mi se pare tocmai faptul că aceste cuvinte au rămas vii până în zilele noastre și îndrăznesc să cred că și asta face parte din misterul Învierii, pe care creștinii îl sărbătoresc zilele acestea.

Mi-a arătat ieri Cosmin un mic film care mi-a inspirat însemnarea de față. S-ar fi putut numi, la fel de bine, Miracolul Orbului:

  1. Moşule…

    Este… fără cuvinte!
    (Orice comment ar fi de prisos!)

    Acum, în ajunul Sărbătorii Pascale, îţi doresc să ai parte de tot ceea ce-ţi doreşti, şi toate visele să ţi se-mplinească!
    Gândurile mele cele mai bune să se abată asupra ta…

  2. Nici eu nu sunt religios. Am si eu prieteni credinciosi (tot multi) iar dintre acestia aproape jumatate sunt bisericosi. De multe ori ma intreb cum de inca suntem prieteni, mai ales ca rezist cu greu tentatiei de a comentez cand vine vorba de religie, in special de modul in care este propavaduita.

    Marturisesc ca cred ca m-as fi simtit atras mai mult de religie daca ar fi fost taman pe dos; scurt si la obiect. Probabil ca de aceea eu sunt unul si prietenii mei mai multi.

    Mai marturisesc insa ca “it’s a beautiful day and I can’t see it” mi-a umplut sufletul de compasiune, pe cand “I’m blind, help me” a fost doar un fel de “beep” care-mi semnala ca trebuie sa fac o fapta buna si atat.

    Iti multumesc Dragos pentru Predica de pe munte. Nu o stiam si…in aceste clipe chiar mi-a prins foarte bine sa o citesc si m-am bucurat de puterea cuvintelor ei.

  3. Sarbatoarea Sfanta a Invierii Domnului sa reverse asupra voastra sanatate, belsug si bucurii, iar Lumina din Noaptea Sfanta sa va ridice sufletele spre noi trepte spirituale si sa va calauzeasca pasii pe drumul vietii.Fie ca Lumina invierii Domnului sa va calauzeasca pretutindeni.Va doresc un Paste fericit si binecuvantat tuturor!

  4. Si cel mai important, poate, conform traditiei, faptele lui Iisus au fost pana la final in acord cu mesajul transmis de cuvintele sale. Sarbatori Fericite!

  5. Aceste randuri ar trebui sa le citeasca toti cei care, in zile sfinte, il hulesc pe Dumnezeu si-i jignesc pe cei care cred in El.
    Blogurile unor “formatori de opinie” mustesc acum de postari in batjocora si de comentarii urate. Cei care cred sunt considerati prosti/ prostiti, inclulti, fara scoala, cu “spirit de turma”, oameni cu “prieteni imaginari”, care au un hobby pentru povestite de adormit copiii.

    Atat de mult m-au intristat cele citite in aceasta perioada, incat mesajul tau mi s-a parut o gura de aer proaspat si de credinta ca nu e totul pierdut! Multumesc!

    Hristos a inviat!

  6. @anda_elena:

    Adevarat a inviat!

    si mai e ceva – daca Isus nu a facut-o, n-o face nici tu … nu-i desconsidera, ci doar accepta-le limitele 🙂

    Sa te insoteasca lumina Invierii in toata clipa :))

  7. @dana: Nu-i desconsider, dar mi-e greu sa accept. Ma doare. Si, in acelasi timp, realizez ca, daca le-as raspunde, as face mai mare rau. I-as intarta. Incerc sa zic si eu: “iarta-ne, Doamne, ca nu stim ce facem…”.
    Nu ma consider superioara lor, din contra. De multe ori, greselile mele sunt mai mari. Pentru ca eu stiu si continui sa gresesc. Mereu.

    Multumesc pentru urari. Sa ti/ vi se intoarca inzecit!

  8. “Nu sunt un om religios, dar am prieteni credincioși (mulți) și chiar bisericoși (câțiva)” —> poti fi credincios si fara sa fii religios sau bisericos. astia sunt doar termeni care au transformat, din punctul meu de vedere, spiritualitatea in tema de dezbatere a mintii. iar mintea nu poate explica mereu spiritul pentru ca nu opereaza pe aceeasi frecventa. cred ca unii nu cred despre sine ca-s credinciosi din incapatanare, din prea multa gandire ca, daca ar face asta, ar spune altii despre ei ca nu-s autonomi. mi-am petrecut Sarbatorile langa Sambata si am citit tot wk marturii despre Arsenie Boca, un om sfant, fara indoiala, si cele mai dese replici pe care le-am primit, de la cei din jur, a fost sa am grija, sa nu devin pocaita. m-a amuzat. insa mi-am dat seama ca avem o teama, pe care nu o inteleg, de a da atentie credintei, de a incerca sa pricepem, si altfel decat cu mintea, despre ce este vorba.

  9. Superb videoclipul.

    Despre articol. Mie personal mi se pare ca cele mai interesante si adanci citate sunt in evanghelia dupa Ioan.

    “La început era Cuvântul şi Cuântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.”- Ioan 1,1

    “Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr.”- Ioan 1,14

  10. ” Adevăratul miracol mi se pare tocmai faptul că aceste cuvinte au rămas vii până în zilele noastre și îndrăznesc să cred că și asta face parte din misterul Învierii, pe care creștinii îl sărbătoresc zilele acestea.”

    Iisus a fost ,alaturi de lao tse,buddha,socrate,etc,un spirit uluitor,iar cuvintele/ideile lor au fost mereu rastalmacite,transformate in metode si nu pastrate in forma pura.
    Crestinul de azi este perfect perpendicular pe discursul hristic,nu respecta nimic din minunea acelui om.De fapt,asistam la un ne_crestinism induiosator.
    De aceea nu pricep aceasta fraza a ta,perfect perpendiculara pe realitate.
    Semneaza un frustrat si un nesuferit de om mare negru si urat,care nu poate sa taca nici macar in postul pastelui,pt a lasa oamenii in iluzia lor distructiva:)

Leave a Reply