Aș fi alergat cu mare plăcere în cadrul crosului VIVA! La Revolucion care începe astăzi la ora 10 în Parcul Herăstrău, cu plecare de la Pavilionul H, dar tot azi țin a treia zi de curs PCM la Exec-EDU și, din păcate, nu pot fi în același timp în două locuri. Am să mă revanșez, [...]
Archive | May, 2011
Cum am gătit la Grătar Curat
Miercuri, pe malul lacului Băneasa, am aflat reţeta ideală a unui Grătar Curat, în cadrul lansării celui de-al doilea an al proiectului cu același nume iniţiat de MaiMultVerde şi Golden Brau.
Ni s-au alăturat Răzvan şi Dani, Raluca Lăzăruţ, Alexandra Bădoi, Mihaela Călin (Antena 1), Comisarul General Silvian Ionescu de la Garda de Mediu, parlamentarul Carmen Moldovan, iniţiatoarea Legii picnicului, şi mai mulți voluntari MaiMultVerde.
Betonul educă indiferența
Așa sună reacția unui francez în fața demolărilor iresponsabile din București.
Metoda e simplă și lipsită de riscuri. Se cumpără o clădire veche pe care actualii proprietari n-o mai pot întreține. Se lasă în paragină. Eventual se angajează niște băieți care distrug noaptea elementele de rezistență. Se pune un semn cu “Pericol de prăbușire”. Apoi se obține autorizația de demolare sub pretextul “pericolului iminent”. Pe locul liber se înalță o construcție nouă, din fier-beton și sticlă. “E un abuz!”, protestează câțiva vecini. “N-am făcut nimic ilegal!”, se apără în cor proprietarul, dezvoltatorul și constructorul. Și unii și alții au dreptate. E un abuz de drept, adică o interpretare permisă de litera legii, dar care contrazice spiritul ei. O șmecherie. Un tun. O românească. Sunt peste tot în jurul nostru, atât de comune încât ne-am obișnuit cu ele. Mai ciulim urechile doar atunci când “șmecherul” nu e un afacerist oarecare. Așa cum s-a întâmplat cu clădirile de pe strada Buzești și cu hala Matache.
Maimultverde.ro încarcă fără emisii de CO2
Maimultverde.ro şi blogul MaiMultVerde au devenit ”website-uri neutre în CO2”.
Mijloacele online de informare ale Asociaţiei MaiMultVerde s-au alăturat iniţiativei globale prin care utilizatorii de Internet şi site-urile verzi reduc consumul surselor de energie poluantă şi contribuie la crearea noilor surse de energie regenerabilă.
Prima dată la Chișinău
Săptămâna trecută am fost într-o scurtă vizită la Chișinău, la Balul Caritabil organizat de Hospice Angelus, echivalentul din Republica Moldova al Hospice Casa Speranței din România. Ambele organizații, care oferă îngrijiri paleative bolnavilor în fază terminală, au fost înființate de Graham Perrols și sunt patronate de Prințesa Marina Sturdza.
A fost prima vizită în Basarabia, iar Chișinăul l-am găsit exact așa cum mi l-au descris toți prietenii care l-au vizitat deja – un oraș cu farmec și patină cuceritoare și, mai ales, cu foarte multă verdeață. Chiar mă gândeam că ar suna puțin ciudat să apară la Chișinău o filială a Asociației MaiMultVerde. Capitala moldovenilor este deja foarte verde.
Una dintre cele mai elegante întreceri
În România echitația a fost sportul celor cu sânge albastru, fie că a fost vorba de dresaj, săritura la obstacole, cursa de cai, călăria de anduranță, buzkasi sau călăria de agrement. În 1930 au avut loc și primele întreceri oficiale, prilej cu care a fost înființată Federația Ecvestră Română. La instalarea regimului comunist, aceasta a fost desființată. Echitația nu-și avea locul în statul socialist. Așa se face că România este singura țară europeană fără un hipodrom și cu un buget național alocat acestui sport de doar 50.000 euro pe an (în condițiile în care doar transportul unui singur cal cu avionul poate atinge această sumă).
În acest context vitreg, un grup de tineri ambițioși și-a propus să dea echitației șansa și profilul public pe care le merită. Ei organizează între 20-22 în comuna Hoghilag, la 16 km de Sighișoara, Transylvania International Horse Show, o competiție internațională de echitație în cadrul căreia se vor întrece 60 de participanți din 15 țări.
Blestemul binevoitorului
Cică Bono avea obiceiul să-și încheie concertele bătând lent și regulat din palme de unul singur până când publicul se liniștea complet. În tăcerea mormântală în care nu se mai auzea decât plesnetul palmelor sale la intervale de câte o secundă (pentru corectitudine, ar fi trebuit să fie 5 secunde), le spunea următorul lucru: Every [...]
Despre Osama, Obama și pofta noastră de sânge
Mi se pare de bun simț decizia președintelui Obama de a nu da publicității fotografiile macabre cu bin Laden împușcat în cap. Pe lângă faptul că ar stârni un nou val de furie în lumea islamică, nu înțeleg cine ce ar avea de câștigat din treaba asta. Cea mai bună dovadă că bin Laden nu [...]
Nu planta aiurea :)
Dacă tot faci o treabă, măcar să n-o faci de mântuială. Ia priviți la clipul ăsta să vedeți comèdie:
Vârsta Obiectelor
Mâine după-amiază merg la un eveniment cu totul și cu totul special, pe care îl aștept de multă vreme. Este vorba despre premiera spectacolului de teatru comunitar Vârsta Obiectelor.
Timp de trei luni, 10 rezidenţi ai căminului de persoane vârstnice Rosen au lucrat împreună cu artiştii TangaProject în cadrul unui atelier de istorii personalizate ale obiectelor rezidenţilor. Textele scrise în urma atelierului au fost apoi dezvoltate în echipe de doi rezidenţi şi un artist facilitator. Spectacolul Vârsta Obiectelor este rezultatul acestui proces.
Intrarea este liberă, iar “actorii” se vor bucura cu siguranță să vă primească.
Comentarii