Cel mai bun spectacol văzut la Sibiu a fost, de departe, InTime al companiei lui Pál Frenák, al cărui titlu se poate citi atât “în timp”, cât și “intim” (pe franțuzește), așa cum a observat Pompilius Onofrei la conferința de presă de a doua zi.

Șapte tineri dansează preț de un ceas într-un decor care l-ar fi lăsat visător pe Macedonski. Deși trandafirii și canapeaua roșie invită la decadență, mișcările lor nu au nimic lasciv. Senzual este doar efectul vizual al trupurilor care se completează, se susțin, se oglindesc sau se înlănțuie într-o poezie erotică foarte rafinată. Jumătate din timp, tinerii sunt goi pe scenă fără ca asta să pară vulgar sau inutil. Costumele, și așa destul de sumare, cad cu ușurință la un timp și la o tensiune care nu par deloc căutate.

În sală aerul aproape vibra de la energia publicului ținut cu sufletul la gură de un spectacol a cărui stranie frumusețe îl făcea să se simtă deopotrivă privilegiat și intrus. Eu unul m-am simțit ca și cum, într-o plimbare la răsărit, aș fi dat din întâmplare peste doi adolescenți făcând dragoste pe plajă.

A doua zi, la conferința de presă, Octavian Saiu a întrebat-o pe una dintre dansatoare, Marie-Julie Debeaulieu, cum se simt, ea și colegii ei, dansând fără haine. Răspunsul e o poezie în sine:

On se sent beaucoup habillé par la lumière…

(Leonard Cohen ar fi spus “in their rags of light, all dressed to kill”)

La sfârșitul spectacolului, după aplauzele în picioare care au durat minute bune, pe scenă rămâne un personaj, un copil înnoroiat care privește în sus. El stă acolo, chircit într-o poziție nefirească, până pleacă ultimul spectator. După frumusețea eterată și neverosimilă pusă în scenă de Pál Frenák, era nevoie de acest contrapunct. Nu știu cum l-au “citit” alții, dar eu m-am gândit imediat la povestea copilului din Omelas, imaginată de Ursula Le Guin, una dintre cele mai pătrunzătoare fabule ale timpului nostru:

They all know it is there, all the people of Omelas. Some of them have come to see it, others are content merely to know it is there. They all know that it has to be there. Some of them understand why, and some do not, but they all understand that their happiness, the beauty of their city, the tenderness of their friendships, the health of their children, the wisdom of their scholars, the skill of their makers, even the abundance of their harvest and the kindly weathers of their skies, depend wholly on this child’s abominable misery.

Tags: balet, dans, dans contemporan, festival de teatru, festivalul international de teatru de la sibiu, lumina, macedonski, marie-julie debeaulieu, nuditate, octavian saiu, omeals, pal frenak, sibiu, teatru, ursula le guin