Istoria suferinței

(aventuri din Carpați, partea a șaptea)

N-am mai trăit așa ceva de când am vizitat ruinele de la Pompei. Ca valoare istorică, Pompeiul e cu zece clase peste Roșia Montană, dar am avut aceeași senzație de istorie care poate fi palpată, de clipă cotidiană înghețată acum mii de ani și păstrată aproape intactă până în zilele noastre.

Nu cred în spirite, fantome și nici moroi, dar la Pompei și la Roșia Montană m-am simțit bântuit de sufletele celor au dat cândva viață acestor locuri. Câțiva au trăit în lux și decadență, alții cu mai multă cumpătare și mulți, foarte mulți, într-un chin groaznic și fără sfârșit, iar urmele tuturor au ajuns, neliniștitoare, până la noi, ca un semn de întrebare despre civilizația timpului nostru și despre cât am progresat cu adevărat în ultimele două milenii.

Mi se pare incredibil să poți merge prin galerii subterane săpate la începutul erei noastre de sclavi și de condamnați, cel mai adesea cu prețul vieții, galerii care stau și azi în picioare și în piatra cărora timpul nu a reușit să șteargă urmele suferinței acestor morți vii care le-au scormonit în munte.

Ce cred despre decizia Ministrului Culturii, Kelemen Hunor, de a elibera certificatul de descărcare de sarcină arheologică pentru aceste galerii (pe care UNESCO le consideră “un complex arheologic unic”), autorizând, de fapt, distrugerea lor, am spus deja în altă parte.

:: Norii negri (prima parte) | Teme-te de ardeleni chiar și când îți dau sfaturi (a doua parte) | Cum am intrat la apă pe Cheile Râmețului (a treia parte) | Brâna Caprelor (a patra parte) | Vânătările Ponorului și Huda lui Papară (a cincea parte) | Alcoolismul s-a născut la sat (a șasea parte) | Oameni de toată isprava (a opta parte) | Ce i-a uimiti pe brădeșteni (ultima parte)

:: mountain blogging powered by Mitsubishi ASX

  1. Din ce știu eu, în Imperiul Roman majoritatea celor care munceau în mină erau sclavi. Iar condițiile erau crâncene. În Evul Mediu minele au fost folosite, inclusiv în Ardeal, Țara Românească și Moldova, ca locuri de pedeapsă (de aici vine termenul “ocnaș” – cel condamnat să lucreze “la ocnă”, adică în mină). Tu te referi probabil la ultimele secole.

  2. Metoda de administrare a Alburnus Maior/ Rosia Montana de pe vremea Imperiului Roman pana la nationalizarea din 1948 a fost cesiunea din partea administratiei catre terti.
    Tertii puteau fi o persoana, o familie sau o firma (cum spunem azi). Periodic, au avut loc de reforme, prin care statul lua in administrare directa o parte din zona aurifera intrucat considera ca asa va castiga mai mult. Tot periodic, dupa reforma, renunta incet-incet la administrarea directa intrucat nu era eficienta.

    Nu stiu daca firma de care spuneam utiliza sclavi in epoca romana sau serbi in epoca medievala, dar familiile si persoanele cu siguranta nu. Nu am intalnit in studiile de specialitate despre Rosia Montana sau in declaratiile specialistilor informatia ca ar fi fost folositi sclavi. Desi teoretic este posibil, nu am intalnit dovezi arheologice in acest sens.

    Un studiu de arheologie preventiva a fost facut in perioada 2001-2006 pe 0,2% din suprafata Rosiei Montane si au fost gasite aprox 10.000 de artefacte, insa nimic in ideea utilizarii sclavilor, din cunostintele mele.

  3. Roșia Montană Gold Corporation a cumparat la propriu canalele (canaliile) de influenta incepanda cu presa pana la presedintele Romaniei. Sunt cu atat mai motivati cu cat pretul aurului atinge cote istorice….

    Poate morojnițele și vâlvele ii poate opri…..

  4. Valoarea galeriilor nu e contestata dar acestea sunt deopotriva periculoase. Nu se pot vizita in intregime si se pot prabusi parti din ele. A si fost acel caz cu un barbat care a murit. La noi oricum nu se face nimic si nu se investeste in cultura. Decat o galerie periculoasa in care intra cativa si mai au loc si accidente, mai bine inchisa sau cu acces foarte limitat.

  5. Eh au cumparat o laie toate canalele. Voi ce credeti ca sunt vreun grup de masoni care detin tot controlul? Ce le-ar iesi daca de ex nu s-ar mai face minerit? Mai ganditi mai oameni buni inainte sa vorbiti.

  6. Bucuresti – Rosia Montana u le distruge nimeni, doar ca vrem sa vizitam mai mult si pe langa ce exista ( foarte putin ) care merge vizitat in zona, dupa ce se investesc banii promisi cu siguranta o sa fie totul la niste standarde demne de uniunea europeana, deci o sa aibe si succes daca nu la noi cu siguranta la straini

  7. Dar cu suferinta oamenilor, cei care au construit locul, cum ramane? De ce la ei si pentru ei nu gandeste nimeni? Toti le ignora vointa si mai ales alegerea, aceea de a face ceva ce au facut toata viata: minerit! Rosia Montana e o localitate miniera…nu altceva!

  8. Salina Turda cioplită toată din dalta condamnaţilor (mulţi politici) mi-a dat aceiaşi fiori de care pomeneşti. Evident, vorbesc de ce-am văzut prin anul 2003, mult înainte să devină turistică. Un hău imens şi negru, cioplit din suferinţă, iadul făcut sensibil.

  9. Daca UNESCO le consideră “un complex arheologic unic” Cred ca nici un ministru sau arheolog nu poate da aviz de descarcare arheologica.
    Sugestie: cei afectati de decizie sa ceara in contecios-administrativ anularea avizului. Dureaza cam 3 luni

  10. @București Roșia Montană, e posibil să mă înșel în cazul particular al Alburnus Maior. Am bănuit că o practică generalizată pe cuprinsul Imperiului Roman se aplica și aici. Mulțumesc pentru lămuriri.

Leave a Reply