(aventuri din Carpați, partea a treia)
Cheile Râmeților sunt unul dintre cele mai spectaculoase trasee pe care le-am străbătut în Carpați. Râmețiul a săpat în Munții Trascăului un relief carstic fabulos, iar parcurgerea Cheilor a fost o aventură memorabilă.
Le-am abordat mai întâi dinspre Cheia spre Valea Mănăstirii. La început ni s-a părut că marcajul e deterioriat și incomplet, apoi ne-am prins că nu era mare nevoie de marcaj, pentru că nu ai de urmat altceva decât cursul râului. Ceea ce înseamnă că trebuie să mergi efectiv prin apă. Am prins o perioadă cu apă mare, așa că ne-am muiat bine.
Tot răul a fost, totuși, spre bine. La un pas greșit, am alunecat și m-am oprit cu tibia într-o piatră. M-a durut toată ziua, dar apa rece a ținut inflamația sub control: a doua zi nu mai simțeam nimic.
Pe unele porțiuni, apa este atât de adâncă și pereții atât de alunecoși încât trebuie să te folosești de cabluri pentru a trece. Cinste celor care le-au amplasat și rușine Consiliului Județean Alba care le lasă în starea în care se află. Unele cabluri sunt rupte (nu vreau să mă gândesc ce li s-a întâmplat celor care au avut ghinionul să le rupă), cele groase sunt ruginite și au fire rupte care zgârie rău, iar cele subțiri te rănesc și mai tare când te lași cu toată greutatea pe ele.
Venind dinspre Cheia, am abordat mai întâi partea dificilă a traseului, așa că trecerile ulterioare pe scările de metal bătute în piatră ni s-au părut floare la ureche. De altfel, toți turiștii cu care ne-am întâlnit și care veneau dinspre Valea Mănăstirii au făcut cale întoarsă când au dat de cabluri.
Și noi ne-am întors, dar pe un traseu chiar și mai aventuros decât cel parcurs deja. Cum a fost pe Brâna Caprelor vă povestesc în episodul următor.
:: Norii negri (prima parte) | Teme-te de ardeleni chiar și când îți dau sfaturi (a doua parte) | Brâna Caprelor (a patra parte) | Vânătările Ponorului și Huda lui Papară (a cincea parte) | Alcoolismul s-a născut la sat (a șasea parte) | Istoria suferinței (a șaptea parte) | Oameni de toată isprava (a opta parte) | Ce i-a uimiti pe brădeșteni (ultima parte)
:: mountain blogging powered by Mitsubishi ASX
Cred ca daca ai initia organizarea unui grup pentru astfel de excursii, ai avea un succes garantat. Multi adora muntele, dar, din pacate, nu au coechipieri pe masura.
nice , dom’le .
lasa ca e ok apa rece 😀 pentru o zi de vara locul acela e perfect daca vrei sa scapi de canicula din oras.
@Gabriela, mă gândesc, deocamdată îmi place să mă bucur de locurile astea cu unul, doi prieteni. Ce sper e să-i inspir pe alții să plece la drum pe cont propriu.
o zona superba, pacat ca nu este promovata si exploatata turistic asa cum trebuie