Aș fi vrut să nu fie nevoie să scriu însemnarea asta. Vă mulțumesc dacă o veți citi până la capăt. E despre un om frumos, care merită măcar 5 minute din timpul vostru.
Anul trecut, chiar pe vremea asta, am dat strigare pe blog în căutarea unui asistent personal. Dintre candidaturile primite, una m-a lăsat mască. Dosarul cuprindea, între altele, cea mai scurtă și mai convingătoare recomandare pe care am citit-o până acum. Comit o indiscreție pentru că v-o dezvălui, dar nu am nici talentul, nici concizia semnatarului pentru a v-o descrie pe Andreea:
Dragă Dragoş,
Adresarea sună foarte aliterativ, dar nu mi-am putut da peste mână.
Lumea fiind mai mică decât ne închipuim, am aflat că ai nevoie de o asistentă personală.
Ţi-o recomand pe Andreea Popescu, pe care se întâmplă s-o cunosc. Nu cred că ai face o afacere proastă angajând-o. Dimpotrivă. O ştiu drept un om decis, voluntar şi răzbătător. În plus, are două trăsături aflate, după cum ştii, în grav deficit naţional: caracter şi onoare. Dacă adaugi parolismul, obţii portretul unei tinere cum s-ar cuveni să fie mai multe.
M-aş bucura să primească o şansă – evident, în cazul în care căutările tale mai sunt de actualitate.
Cu gânduri bune,
Radu Paraschivescu
Nu cred că Andreea avea de unde să știe, dar domnul Paraschivescu este un om pe care îl admir de la distanță de multă vreme și pe care am regretat mereu că nu am reușit să-l cunosc îndeaproape. Probabil că nici dumnealui nu-și mai aduce aminte, dar a scris acum mulți ani un articol încurajator care mi-a dat încredere într-o perioadă în care eram foarte tulbure. Așa că veți înțelege de ce m-a mișcat această neașteptată scrisoare.
Citind dosarul, mi-am dat seama că știam despre cine era vorba. Andreea lucra la CanCan și scrisese cu vreo lună în urmă un articol despre una dintre acțiunile noastre, pe care l-aș da și azi de exemplu în școlile de jurnalism din România despre cum se poate face jurnalism atractiv și de calitate. Am sunat-o atunci și i-am mulțumit, dar am fost nedumerit când i-am primit candidatura.
Am chemat-o la interviu ca să aflu ce știam deja – că își căuta o profesie în care să creadă cu adevărat și o organizație unde să muncească pentru alții, nu doar pentru sine și că era, evident, supracalificată pentru postul pe care i-l puteam oferi. Din fericire, mai primisem o candidatură excelentă, a Andrei, iar la MaiMultVerde exista o deschidere la departamentul de Comunicare. Anamaria a fost fericită s-o angajeze, iar eu m-am bucurat de “dubla captură”.
Andreea nu ne-a înșelat cu nimic așteptările, ne-a dovedit că are și priceperea și pasiunea și energia necesare pentru a schimba lucrurile în bine în societatea românească. În iunie, la aniversarea MaiMultVerde, pe fața ei se citea că primise “botezul” organizației. Era extenuată (cred că dormise câteva ore în nopțile de dinainte), dar fericită.
Nu știam, însă, atunci că între grijile ei de zi cu zi mai apăruse una, la început nu foarte semnificativă, dar care s-a dovedit, în timp, cea mai teribilă și mai greu de învins dintre toate.
Cu Andreea și Anamaria la aniversarea MaiMultVerde
N-am să vă povestesc etapele descoperirii. Cred că, în afara Andreei și a celor care au mai trecut prin acest coșmar, niciunul nu ne putem închipui cu adevărat cum e. În august Andreea a fost diagnosticată cu cancer osos (condroblastic osteosarcom). Are 25 de ani și e unul dintre oamenii cu cel mai sănătos stil de viață pe care-i cunosc.
Repet, pentru că tot nu-mi vine să cred: are 25 de ani.
Prințesa Marina Sturdza ne-a spus odată ce a descoperit în sălile de așteptare ale saloanelor de oncologie unde și-a căutat, la rândul ei, tratamentul: cancerul este cea mai democratică boală. Nu ține cont de vârstă, de rasă, de educație sau de origine socială. Dar tot de la Prințesa Sturdza am mai învățat un lucru: că această boală crâncenă poate fi învinsă.
Este ceea ce ne va dovedi și Andreea, sunt convins. Spiritul ei voluntar, are dreptate domnul Paraschivescu, va răzbi și de această dată. Dar are nevoie de ajutorul nostru, al tuturor celor care uităm prea ușor că sănătatea este bunul nostru cel mai de preț.
V-am povestit de multe ori despre astfel de cazuri și v-am îndemnat de fiecare dată să faceți o donație, oricât de mică. De data aceasta mă pun chezaș pentru donația voastră și vă promit că Andreea nu vă va dezamăgi, așa cum nu ne-a dezamăgit nici pe mine și nici pe Anamaria atunci când am chemat-o alături de noi.
Îndrăznesc chiar mai mult. Dacă însemnările pe care le citiți de ani de zile aici pe blog v-au adus măcar o dată un zâmbet sau v-au descrețit fie și pentru o clipă frunțile, evaluați această clipă. În bani. Oricât de mult, oricât de puțin, nu contează. Și 20 de euro înseamnă ceva. Faceți un calcul, de cât vă puteți lipsi luna asta, și donați.
Puteți dona chiar acum 10 lei, folosind cardul bancar, prin sistemul online securizat pus la dispoziție gratuit de MobilPay.
Pentru donații mai mari, puteți folosi sistemul online de mai multe ori sau puteți transfera banii direct în conturile de mai jos:
Contul RON RO18BTRL04601201S65262XX este deschis la Banca Transilvania pe numele Andreea Popescu.Pentru donații in EURO puteți depune bani în contul RO21RZBR0000060011189159 deschis la Banca Raiffeisen pe numele Bogdan Fireteanu (prietenul Andreei).
Operația costă 25,000 de euro, iar cele 14 ședințe de chimioterapie care vor urma câte 3,000 de euro fiecare. Nici Andreea, nici familia ei nu au de unde să strângă atâția bani.
Vă mulțumesc pentru că o veți ajuta să iasă învingătoare din această încercare, iar Andreei îi mulțumesc încă o dată pentru darul minunat de acum un an și pentru energia cu care ne-a însoțit de atunci. Să ne dai mereu curaj, Andreea, și să te faci bine!
Am preluat si eu apelul. Doamne,ajuta!
Sa-i ajute Dumnezeu sa serbeze impreuna cu voi 50 de ani de MaiMultVerde ! Si tie, Dragos – cele mai bune ganduri, pentru ca esti un om frumos cu un suflet la fel de frumos !
Doamne-ajuta!
Ne vom ruga pentru Andreea. Dumnezeu sa o ajute!
Ma intristez de fiecare data cand aud povesti de genul asta. As vrea sa-i ajut pe toti, dar nu pot.
Dar oare nu exista in Romania nici o asigurare care sa te acopere impotriva acestul tip de nenorociri?
imi pare foarte rau, stiu ce inseamna o asemenea boala. o s-o pastrez in ganduri (si am facut si o donatie, desigur).
pies: btw, sistemul online de l-ai pus in blogul tau nu mi s-a parut prea functional. am folosit online bankingul.
Nu merge link-ul de donatie. Poti verifica, te rog?
@Marian – acum e in regula. Multumesc pentru sesizare.
Am primit si eu pe facebook aceasta poveste trista. Am donat, sper sa-i fie de folos. Ganduri bune!