Ce frumos și adevărat scrie Cosmin Alexandru despre putere în ultimul număr DoR:
Peste un an am mai urcat o treaptă. Puterea mi s-a înfăţişat sub forma cea mai tentantă, atunci, pentru mine: bani şi carieră. Împreună cu alţi asociaţi am înfiinţat o firmă de cercetare de piaţă şi am devenit şef. Întâi şeful meu, apoi al altora. Asta era o poziţie de putere explicită, venea la pachet cu un status social recunoscut. Aveam drept de decizie asupra altcuiva. Şi mi-l exercitam fără multe menajamente. Am avut angajaţi pe care i-am făcut să plângă în faţa mea, şi nu de bucurie. Când mi se părea că merită să fiu rău, eram rău. Puterea însemna capacitatea de a-i face pe alţii să facă cum vreau eu, indiferent de ce voiau ei.
Pe la 25 ani a început să-mi încolţească în minte ideea că ceva era în neregulă în felul în care îmi alimentam succesul. Că postura asta de proprietar al puterii şi dreptăţii e o falsă cucerire. Atunci am hotărât să mă duc în armată. Am vrut să trăiesc câteva luni într-un mediu în care toate însemnele puterii mele din centrul Bucureştiului nu mai valorau nimic. Să mă văd lipsit de putere într-o lume a puterii absolute. Acolo am înţeles cât de lipsite de putere sunt, de fapt, argumentele de genul „Pentru că aşa vreau eu!”, „Pentru că aşa zic eu că e mai bine!”, „Pentru că aşa scrie la regulament!”. A fost suficient încât să-mi învăţ lecţia şi să mă întorc dornic să-mi construiesc relaţii puternice, bazate şi pe altceva în afară de putere.
:: citește toată povestea aici
Foarte frumos articolul lui Cosmin Alexandru. Multumesc, Dragos ! Adevarul este ca se intampla sa primesti de la seful tau, la un moment dat, masura puterii lui… Eu am primit de la directorul meu, mai de mult, urmatoarea replica : ” eu sunt sef si am mereu dreptate !” si nu este proprietar de carciuma, este un om foarte inteligent, scolit si educat, dar cand n-a mai avut argumente mi-a trantit-o ca sa ma aseze in banca mea de subaltern .
Bine scris; sper, însă, ca cei care i-au fost angajaţi care şi-au luat umilinţe, să se fi luminat şi ei, altfel, cel mai probabil, victima care devine agresor este astăzi şef.
Cam asta se intampla. Dar sa stiti ca nu peste tot. La noi in tara inca sefia e luat zeieste dar sa stiti ca se dezvolta lumea si pe acest plan. Seful meu se prezinta un om foarte destept dar si cu respect, te asculta tot timpul, te ajuta cand nu sti. Deci sa stiti si voi ca sunt execepti.
Prin putere iti pui in valoare calitatile dar si defectele, e uman, eu cred insa ca puterea trebuie exercitata cu intelepciune si cu echilibru.