Frica de oameni

Andrew Forsthoefel a luat America la picior de la o coastă la alta cu gândul să cunoască tot felul de oameni și să asculte ce are fiecare de spus. This American Life, unul dintre programele mele preferate de radio, ale cărui podcasturi vi le recomand din toată inima, a transmis o parte din povestea lui. Una dintre reflecțiile lui Andrew mi-a rămas în minte și vreau s-o împărtășesc cu voi:

“O femeie din Georgia mi-a spus că nu ar trebui să trec prin orașul învecinat pentru că toți albii au plecat de acolo, au rămas doar slugile. Și că negrul sudist e cu totul altă dihanie decât negrul din nord. Astea sunt cuvintele pe care le-a folosit.

Povestea asta cu oamenii care m-au avertizat în legătura cu “ăia”, cu “ceilalți”, s-a repetat de multe ori. “Ăia nu sunt la fel de primitori cum suntem noi. O să te împuște doar ca să-ți ia cămașa din spinare. Să n-ai încredere în ei!”

N-am știut niciodată ce să fac în fața prejudecăților, mai ales atunci când ele vin din partea cuiva care m-a primit la el în casă și mi-a dat să mănânc. Mai des decât mi-ar plăcea să recunosc, n-am spus nimic. Și mi-e rușine pentru asta.

Ceea ce-mi doresc este ca acești oameni să fi trăit ceea ce am trăit eu, să fi văzut că tocmai oamenii de care îmi spuseseră să mă feresc au fost cei care m-au primit, la rândul lor, și mi-au dat să mănânc, și mi-au spus poveștile lor.”

  1. Intr-un mod exceptional descrie si Anatol Basarab in “Viata care ne traieste” aceasta diferenta pe care oamenii o fac intre “noi” si “ceilalti” si sentimentul de stabilitate si siguranta pe care apartenenta la “noi” il ofera 🙂

Leave a Reply to Crisego Cancel Reply