Simona Tache scrie frumos despre doctorul Sergiu Stoica, neurochirurg la Marie Curie:
Întâlnirea pe viu cu el a fost chiar mai șocantă decât convorbirile telefonice. Imaginați-vă un doctor tânăr, cu o față aproape de copil, care vă zâmbește continuu cu căldură și vă vorbește cu o voce foarte, foarte, FOARTE blândă. Imaginați-vă o atitudine modestă și extrem de umană. Imaginați-vă un om care așteaptă cu răbdare ca pacientul să-și epuizeze întrebările și nu pleacă de lângă el până nu-i răspunde la toate. Nu vreau să generalizez, dar medicii români rareori pot fi definiți prin blândețe, răbdare și căldură, deci e normal să nu fim foarte obișnuiți cu un astfel de tratament.
Merită citit.