Cea mai bună școală de bussiness din America vine la București

Pe 14 septembrie Școala Superioară de Afaceri de la Universitatea Stanford, cea mai bună școală de business din Statele Unite, conform revistei Forbes, vine la București pentru o sesiune de informare.

Evenimentul va avea loc la sediul Unicredit Țiriac Bank din B-dul Expoziției 1F, în sala Auditorium. Intrarea este liberă în limita locurilor disponibile. Vă puteți rezerva locul aici.

Pentru cei care n-au pus niciodată piciorul la Stanford, cred că The New Yorker a descris cel mai bine campusul și atmosfera universitară care m-au captivat vreme de doi ani:

Universitatea Stanford este atât de surprinzător de paradisiacă, cu pajiști atât de însorite și de frumos mirositoare, încât ai putea crede că aici te poți hrăni cu roadele copacilor și că poți trăi fericit o veșnicie întreagă. Studenții se plimbă cu bicicletele printre peluze minuțios întreținute, cu arbori în floare și statui ale lui Rodin, pedalând spre clădiri care poartă numele unor filantropi ca Gates, Hewlett și Packard.

Toată lumea pare fericită, deși există un bine-cunoscut fenoment denumit “sindromul rățuștei de la Stanford”: la suprafață, studenții par veseli și relaxați, dar pe sub apă dau cu disperare din picioare ca să continue să plutească. Direcția în care plutesc este, de regulă, o carieră de genul celor care le-ar putea pune numele pe una dintre aceste clădiri.

Ce șanse ai să fii admis în acest program

Am mai povestit despre calitatea profesorilor, dar și a studenților în compania cărora am avut privilegiul să învăț vreme de doi ani. M-am bucurat că am avut ocazia să completez, după o pauză de trei ani, seria de români începută de Alexandra Dumitrescu (MBA 2010). Mi-a urmat imediat Mădălina Seghete (MBA 2014) și, după o pauză de încă un an, Alexandra Cristea și Cristian Popescu încep programul în septembrie și îl vor termina în 2016.

Vă dau numele acestea pentru a vă convinge că, în ciuda faptului că este cel mai competitiv program de MBA (în 2015 Alexandra și Cristian au fost doi dintre cei 400 de admiși din peste 7000 de candidați), admiterea este posibilă, indiferent ce lucrați și de unde veniți.

Nu există un profil al “candidatului ideal”: Alexandra (Dumitrescu) era proaspătă absolventă de A.S.E. atunci când a candidat, eu veneam din sectorul non-profit și din media, Mădălina avea studii de electronică în State și făcea business development pentru un start-up în tech, Alexandra (Cristea) lucrase în consulting în State și apoi în sănătate în Kenya, Cristian își construise o carieră în IT la Timișoara.

Cine-și poate permite un astfel de program

Știu că pe unii dintre voi îi îngrijorează costul foarte ridicat al acestui program și vreau să vă spun că, asemenea multora dintre voi, nu am avut nici economii, nici alte surse alternative de finanțare atunci când am candidat.

Programul de admitere este, însă, “need-blind”, ceea ce înseamnă că pe cei de la Stanford nu-i interesează dacă-ți poți permite programul, ci vor în primul rând să determine dacă meriți să fi admis. Apoi, dacă răspunsul este afirmativ, te ajută să ți-l permiți. În cazul meu, asta a însemnat facilitarea obținerii unui împrumut, girat chiar de către școală, de la o cooperativă de credit din Statele Unite, împrumut pe care-l voi returna în următorii 25 de ani. 

Mai multe detalii despre ce conține programul, care este profilul candidaților pe care-i caută și ce perspective profesionale le deschide absolvenților puteți afla chiar de la Lisa Giannangeli, Director, MBA Admissions Office în cadrul sesiunii de informare din 14 septembrie.

Voi fi și eu acolo, gata să răspund întrebărilor voastre și să vă povestesc mai multe despre această experiență cu adevărat memorabilă, de care sper să vă puteți bucura în viitor cât mai mulți dintre voi.

Până atunci, prefer să las imaginile să vorbească de la sine:

:: Foto: arhiva personală
  1. Asa scoala, asa program, nu stiu daca mai exista altundeva in lume. Am aplicat si eu in prima runda anul acesta. Acum astept cu inima cat un purice sa vad daca iese ceva, dar nu-i dau sanse prea mari de reusita…

  2. Ah si apropo: am fost la un eveniment legat de MBA-uri in Amsterdam, unde tot Lisa a presentat scoala. E incredibil de draguta si “down to earth,” ca sa zic asa. Scoala in sine imi da impresia de o atmosfera mai relaxata si fara arogante, in ciuda faptului ca e atat de sus cotata.

  3. Poate ca-s eu oleaca mai optimista, dar sunt de parere ca ceea ce se invata la Stanford, eventual aplicat in tara de mai multe persoane, poate crea ceva schimbari in bine. Si poate-poate, folosindu-ne de filozofia Popa Tanda… Cel putin eu am aplicat cu ideea asta in cap.

Leave a Reply