Brâncuși nu e al nostru

Constantin Brancusi - V-am lăsat săraci şi proşti, v-am găsit şi mai săraci şi proşti

Spre sfârșitul anilor ’90 am petrecut o săptămână la Târgu-Jiu și mi-am omorât după-amiezele pe malul Jiului, păzind Masa Tăcerii de turiștii îndrăgostiți de opera lui Constantin Brâncuși. Acești vajnici iubitori ai artei moderne se năpusteau asupra grupului statuar cu un entuziasm și o familiaritate față de exponat pe care nu le-am mai reîntâlnit, zece ani mai târziu, decât în magazinele Ikea.

Am văzut în acele după-amiezi gorjene hoarde de pasionați ai avangardei, mustind de catharsis și duhnind a minimalism, cocoțați cu picioarele pe Masa Tăcerii sub privirile bovine ale celor care le făceau poze. Din Aleea Scaunelor, vreo două lipseau, iar alte câteva erau avariate. Poarta Sărutului purta și ea urmele pasiunii de nestăvilit a iubitorilor artei brâncușiene: numele acestora fusese scrijelit aere perennius în dalele de piatră.

M-am gândit atunci că motto-ul posterității lui Brâncuși ar putea suna așa – „Ferește-mă, Doamne, de ai mei că de străini mă apăr singur!”

Când am vizitat la Paris atelierul lui Brâncuși din fața Centrului Pompidou, câțiva români se plângeau că acesta putea fi admirat numai din spatele unor pereți de sticlă care nu permiteau vizitatorului să interacționeze cu spațiul și cu arta marelui creator. Abia atunci am înțeles ce lucru bun a făcut în anii ’50 Academia Republicii Populare Române când a refuzat moștenirea pe care Brâncuși voia s-o lase statului român. Academicienii (între care Sadoveanu și Călinescu) l-au acuzat pe sculptor de „lipsă de sinceritate” și de faptul că „speculează prin mijloace bizare gusturile morbide ale societății burgheze”. La prima vedere, o gravă greșeală de perspectivă. Dar vă dați seama ce s-ar fi ales de atelierul sculptorului dacă ar fi ajuns la Târgu-Jiu sau la București la cheremul turiștilor, al primarilor și al altor patrioți de ocazie? Pe lângă o asemenea crudă soartă, țarcul de sticlă de la Paris pare un destin net superior și o punere în valoare infinit preferabilă.

De când cu campania pentru achiziționarea Cumințeniei Pâmântului aud din nou că „Brâncuși e al nostru” și refrenul ăsta îmi dă un fior rece pe șira spinării: pentru că tot ce e „al nostru” e, de fapt, al nimănui.

Scara de bloc e „a noastră” și miroase a ghenă. Delta e „a noastră” și e plină de gunoaie. Copiii străzii sunt „ai noștri” și îi tratăm ca și cum ar fi ai nimănui. Pădurea e „a noastră” și ne-o furăm singuri, Carpații sunt „ai noștri” și îi distrugem cu o meticulozitate demnă de o cauză mai bună, orașul e „al nostru” și ne purtăm cu el ca și cum ar fi al altora. Chiar și guvernul tehnocrat începuse prin a fi „al nostru”, al tuturor, și a sfârșit prin a nu mai fi al nimănui, ca un copil pasat de la un părinte iresponsabil la altul în timpul divorțului.

Tocmai pentru că sunt iremediabil îndrăgostit de arta lui Brâncuși, tot ce-i pot dori posterității marelui sculptor este să nu redevină „al nostru”. Să rămână mai bine al meu, al tău și al cui l-o mai înțelege, l-o mai iubi și l-o mai privi pe unde și cum o putea fiecare.

Brâncuși ne-a lăsat saraci și proști și ne-a găsit, peste ani, și mai săraci și proști. Dacă nu ne-am ambiționa să-l facem, peste noapte, „al nostru”, am reuși poate, fie și în ceasul al treisprezecelea, să-l surprindem.

Nu sta deoparte. Donează și tu pe www.brancusiealmeu.ro

  1. Cred ca asta e cel mai prost articol pe care l-am citit despre “achizitia Brancusi”.
    Mi se pare fundamental gresit sa refuzi un bun de patrimoniu national si mondial in ultima instanta, doar pentru ca se tem unii ca ar putea fi distrus. O astfel de opinie tradeaza lacune grave in ceea ce inseamna conservarea si restaurarea patrimoniului in Romania. Traditia acestei meserii se incadreaza la un nivel inalt in ierarhia internationala din domeniu, din pacate sunt putini cei care stiu asta.
    Nu uitati ca in muzeele noastre sunt expuse lucrari de nume de artisti precum Van Gogh, Rembrandt, Van Eyck, Breugel la care se adauga cu usurinta lucrari de pictori romani cotati la nivel international. Restaurarea acestor piese s-a realizat de fiecare data in parteneriate cu specialistii marilor muzee din strainatate, restauratorii au participat la traininguri internationale, s-au facut dotari ale muzeelor din tara cu echipamente la care inca nu visam si asa mai departe.
    Achizitionarea unei lucrari de Brancusi nu inseamna doar expunerea ei intr-o sala de muzeu, inseamna foarte multe oportunitati de educare culturala si formare profesionala, care zic eu ca n-ar trebui sa fie ratate.
    Daca Brancusi “ne-a gasit mai prosti decat ne-a lasat” asta nu se poate datora decat sistemului prost in care functiona viata culturala romaneasca in vremea respectiva. Cred ca mai bine ar trebui scoase la lumina procedeele care duc la returnarea unui bun de patrimoniu cultural dintr-o tara in alta, sunt atatea exemple. Daca Romania se va alinia la conditiile impuse de cei care “il vand” pe Brancusi atunci sa fiti siguri ca cei ce il dau nu o fac punand in pericol lucrarea respectiva.

  2. Amalia Blue

    “Si mai saraci si mai prosti” care au reusit sa spele Poarta Sarutului cu furtunul cu jet de apa sub presiune… Asta spune multe si despre primarii ocupati sa schimbe borduri si floricele dar si despre “culturnicii” de la Cultura…

  3. Ba dobitoq martin stricland😉…daca brancusi nu avea in adn ceva din gumelnita, cucuteni,, carpodakai. Sic!, costoboci, buridavensi gelou blachus, etc. nu aveai ce admira nici peste geamuri la paris. Esti prea mic pentru a intelege esenta, durata lunga a timpului, creatia sufletului neamului ce transcede in neolitic. Da, esti un guru…o adevarata mirabilia mundi raportat la indivizii cu pretentii intelectuale avand 1000 de carti rasfoite, adevarati lideri de opinie cultura in mediul virtual. De fapt, tu, ca si altii, undeva in adnul vostru aveti o cumpana alogena care inclina balanta spre a denigra sfanta gura de rai careia ii faceti umbra degeaba.

    • Rolo Tomasi

      @rumangrur: dacopatule mars in grota de unde ai aparut, ca au trecut mileniile pe langa tine degeaba. ai valoarea unui gandac de bucatarie. a incerca sa te identifici biologic e ceva care tine cel mult de evul mediu, dar tu evident ca n-ai depasit epoca respectiva. involutie placuta, in continuare!

  4. Un articol vetust, genereaza reactii disproportionate, e un fel de radiație, ce a mai ramas din nationalism în cultura virtuală.Totusi are meritul ca trezeste un fel de nedumerire. Daca Brancusi este atât de popular că trebuie apărat de entuziasmul public, atunci nu prea avem vreun merit nici ”noi” , eternii imbecili -tinta a discursului moralizator și nici ”noi, partea cu certificat smart”. Despre Brâncusi însă se poate spune și că e pur și simplu spațiu, și că ne integrează cu tot cu limite individuale și IQ.

  5. Mai exista o fațetă a gorjeanului…Nu pot sa uit sutele de gorjeni care protestau cu pasiune când credeau ca Varia le distruge “Coloana Infinitului” si miile de oameni care au participat la inaugurarea restaurarii Coloanei. Sigur ca sunt si troglodiți dar să nu generalizăm.

  6. elena vijulie

    Ingenioasă punere în pagină. Witty. Un singur amendament. Brancusi nu a intenţionat nici o clipă să lase Atelierul statului român. A lasat in schimb statului francez dispozitii testamentare clare. Conditia a fost ca Atelierul să fie păstrat în exact aceeaşi aşezare a sculpturilor şi uneltelor şi în aceeaşi ambianţă ca în spaţiul original din Impasse Ronsin (cartierul urma să fie demolat). Parisul a respectat intocmai instructiunile. De aceea Atelierul lui Brancusi se află
    într-un pavilion separat şi nu chiar în Centrul Pompidou.

  7. Bah, eu nu inteleg. Asta e articol pentru sau impotriva donatiilor? De fapt reiese ca ar fi mai bine sa nu fie achizitionata sculptura de catre statul roman, ca sa o poata cumpara altii mai capabili sa o pastreze si sa o puna in valoare.

  8. Butufei Laurentiu

    De ce oare ” cu ceva timp in urma ” romanii au construit Ateneul Roman prin subscriptie publica , iar acum in 2016 suntem atat de reticenti la ideea de subscriptie publica ? Cred ca din lipsa de profunzime in mentalul colectiv in a ne imbratisa valorile , atat contemporane cat si istorice , iar asta depaseste criza morala de care se tot vorbeste . Am rezistat in istorie ( de mai bine de 3000 de ani ) prin unitatea colectiva atunci cand treceam prin incercari , iar acum cand aparent “incercarile lipsesc” suntem anarhici . Intariti-va cei ce intelege-ti si intaritii si pe cei de langa voi pentru ca “incercarile ” nu ne vor ocoli si singura noastra sansa sta tot in unitate . Democratia inseamna ATASAMENT COTIDIAN LA UN SISTEM VALORIC ceea ce presupune efort individual cotidian pentru a fi conectat cu acest sistem valoric.

  9. Mie mie se pare o ipocrizie. Avem atatea proiecte nerealizate si poate nerealizabile (ex: spitale noi, copii care mor de foame prin satele Romaniei, muzee in care nu s-a investit -inclusiv muzeul Brancusi din Targu Jiu- si altele. Totodata ma intreb cum se vor da banii inapoi la cei care au trimis sms in cazul in care nu se strange suma de bani. Asa s-a spus : banii vor fi restituiti la depunatori.. Dar precis pe ultima suta de metri se va strange chipurile o suma de bani si statul va plati diferenta. Dar de fapt cred ca tot noi toti vom plati chit ca am vrut sau nu. Daca voi asta artistii- o parte- vreti sa fie al al nostru , eu impreuna cu altii nu vrem sa fie al nostru. Imi cer scuze daca am deranjat pe cineva.

  10. Daca el nu ne-a vrut, noi il vrem. Noroc pe noi ca a murit (trupeste) si astfel am inceput sa-i revendicam maretele maruntaie. Am fi nebuni daca nu am lupta pentru ceva cu atat de multa importanta materiala. Valoare culturala, oare are pentru noi?

  11. Incerc sa inteleg natia din care fac parte, dar mai e mult pana cand vom reusi sa ne civilizam si eventulal sa trecem peste complexul “noi stim tot”, ” natie favorizata de zei”,

  12. Pana la urma cred ca, Cuminteanea Pamantului nu o sa se reintoarca la noi, cum nici Brancusi nu o sa se reintoarca din mormant.
    Nu dam banii pe arta deocamdata. Romanii au de dat bani pe multe altele pana sa isi permita nivelul ala de a arunca bani pe arta.
    Asta este..

  13. Excelent zis. Daca ne gandim la suma totala ceruta este una foarte mare (mai ales ca suntem o tara care avem nevoie de multe alte lucruri, mai importante), insa daca donam 2 euro fiecare (o suma mica pentru marea majoritate) atunci nu ar mai fi asa un mare caz. Din pacate, situatia in care a ajuns aceasta tara, ii face pe majoritatea sa nu dea nici macar un singur leu pentru ceva ce nu le va aduce niciun bine/beneficiu.

  14. Super articolul, dat Nu sunt de acord sa donez ca opera sa ramana in tara. Nu, lasa-o sa vina intr-un muzeu civilizat. In San Francisco de exemplu, oamenii stay late coada sa plateasca $30 sa vada La Negresse Blonde a lui Brancusi. Am citit de curand ca una din sculpturile lui s-a vandut in NY la un pret care a batut recordul lui Picasso.
    Am opinii ale romanor, majoritatea fiind de acord cu Becali in ceea ce priveste Cumintenia Pamantului.
    Te-ai gandit vreidata ce se intampla daca nu plecam in Franta? Romanii nu ii recunosc geniul nici dupa ce li s-a dat cu el in cap.
    Lasati-l pe Brancusi sa vina in marele muzee ale lumi unde este apreciat. Voi il aveti pe Gigi Becali.

  15. Brancusi de la Moskowa

    Acum cu intarziere am dat peste acest Blogg.
    Nu inteleg de ce este aceasta isterie brancusiana;toti trogloditii isi dau cu parerea cat de mare a fost Brancusi.
    Intreb si eu ca tot amu’ de rand:”Daca a fost asa de mare sculptor,de ce Brancusi,atata timp cat a trait,nu a primit nici-o comanda din partea Statului Francez….?!?!Se aude..?!?!

Leave a Reply