Artă pentru viață

Nu știu când ai fost ultima dată într-un spital, dar probabil că îți este familiară atmosfera deprimantă, de Purgatoriu, care domnește în cele mai multe dintre aceste așezăminte.

Dacă stai să te gândești, e complet anapoda, pentru că la spital te duci ca să te vindeci, iar scenografia sumbră nu are darul să accelereze acest proces. Ba dimpotrivă.

Continue reading…

La plecarea lui Havel

Nu mă pot opri să nu mă întreb, inutil și deplasat, câți dintre prietenii și cititorii mei mai tineri știu cine a fost Vaclav Havel. Europa de Est îmbătrânește.

Scrisoare către Vaclav Havel, aruncată la coș

(de Mircea Dinescu)

Havel, fii bun și retrage-te la mănăstire.
Nu mă pot obișnui cu ideea
că vulturul
e angajatul Salubrității.
Revoluțiile și-au mîncat copiii,
disidenții șomează,
protestatarii stau spășiți
la coada chitului McDonald’s,
numai tu, din catifeaua aceea istorică,
ți-ai tras cîteva costume pe cinste
pentru care te invidiez.
Te invidiez că la Praga
marijuana-i mai ieftină decît pîinea
și adolescenții pe poduri
ling timbrele impregnate cu krak.
Te invidiez că ești uns
din trei în trei zile
doctor honoris causa;
și maică-mea spera s-ajung
doctor în litere s-o vindec de plămîni
– n-am ajuns.

Continue reading…

În răspăr cu timpul

Probabil că ați observat că public uneori și advertoriale aici pe blog. Încerc să nu o fac prea des și sunt destul de selectiv atunci când accept o ofertă. În plus, am o politică foarte strictă de a marca aceste însemnări corespunzător din respect pentru cititorii mei. Această însemnare nu este un advertorial.

Campania celor de la Silva Dark merită un “Bravo!” din toată inima. M-am bucurat să găzduiesc interviurile pe care le-au realizat cu niște inși de toată isprava despre un subiect vechi de când lumea: cum ne trecem timpul.

Reiau aici cele cinci tablouri, pentru că mi s-au părut inspirate și cred că merită o privire mai atentă. Vă urez să luați folos din fiecare:

Continue reading…

Apă pentru melomani

Cu întârziere, vreau să salut o inițiativă inteligentă de felul cărora mi-aș dori să văd cât mai multe în România. În timpul Festivalului George Enescu, Tetra Pak şi Unicredit Ţiriac Bank le-au oferit melomanilor apă într-un ambalaj special produs din surse regenerabile de materii prime.

Nu este prima dată când ambele companii se implică în proiecte de protejare a mediului și de susținere a proiectelor culturale de anvergură. Le urez să recidiveze cât mai des.

Continue reading…

La un pahar de timp

Când arunci o privire peste lista spectacolelor regizate de Alexandru Darie te-apucă amețeala. Când a avut timp omul acesta să creeze atât de mult frumos, să conducă un teatru și să mai și trăiască? Pe scândura scenei timpul curge altfel decât în viața reală și probabil că ceva din acest meșteșug alchimic li se transmite și oamenilor care fac teatru și care învață mai bine decât noi, profanii, sa altereze curgerea timpului și să transforme clipele trecătoare în aur.

Continue reading…

Povestea unei secunde

Cu o copilărie petrecută pe platoul de filmare între aparate de filmat, reflectoare și decoruri, Medeea Marinescu este una dintre cele mai calde prezențe cinematografice de la noi.

Cu aceeași privire senină ca cea de acum aproape 30 de ani pe când interpreta celebrul personaj Mirabela, Medeea vorbește despre timp, despre pasiune, despre familie și despre dreapta măsură care trebuie ținută între ele.

Continue reading…

EmoTIFF

În anii fără soț, în țara mea se întâmplă trei minuni pe an: Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, Festivalul Internațional de Film “Transilvania” și Festivalul Internațional de Muzică “George Enescu” (care împlinește anul acesta 20 de ediții). Fiecare ar putea fi câte o culoare pe drapelul unei Românii mai bune și mai culte. Cei care le fac nu sunt nici sfinți, nici eroi. Sunt oameni care știu ce ocean de muncă separă visele de realitate. La fiecare sfârșit de Sibiu, de TIFF, de Enescu îmi vine să mă duc și să le strâng mâna.

Continue reading…