Ce-aș merge să văd la Sibiu

La început de iunie trag o fugă la Sibiu, unde are loc, între 27 mai și 5 iunie, Festivalul Internațional de Teatru. N-am să reușesc să stau și să văd atât cât mi-am planificat inițial, dar iată cum arăta acum câteva zile selecția mea. N-o luați ca pe o recomandare avizată (nu este), ci mai mult ca pe o invitație de a răsfoi programul de anul acesta. Veți găsi în el tratamente excelente pentru minte și terapii eficiente pentru suflet.

Continue reading…

Vârsta Obiectelor

Mâine după-amiază merg la un eveniment cu totul și cu totul special, pe care îl aștept de multă vreme. Este vorba despre premiera spectacolului de teatru comunitar Vârsta Obiectelor.

Timp de trei luni, 10 rezidenţi ai căminului de persoane vârstnice Rosen au lucrat împreună cu artiştii TangaProject în cadrul unui atelier de istorii personalizate ale obiectelor rezidenţilor. Textele scrise în urma atelierului au fost apoi dezvoltate în echipe de doi rezidenţi şi un artist facilitator. Spectacolul Vârsta Obiectelor este rezultatul acestui proces.

Intrarea este liberă, iar “actorii” se vor bucura cu siguranță să vă primească.

Continue reading…

Despre smerenie

À propos de femei excepționale, am citit zilele astea în The One (de mai) un interviu pe care Doru Iftime i l-a luat Anei Ularu, actrița pe care o știți, poate, din spectacolul “Lolita” în care juca acum mulți ani alături de Ștefan Iordache sau dintr-un scurt-metraj mai vechi de-ale lui Cristian Mungiu, inclus în filmul-omnibus “Amintiri din Epoca de Aur”, sau pe care o puteți vedea zilele acestea pe marile ecrane în rolul principal din “Periferic”.

Ana Ularu joacă de la 9 ani și nu și-a dorit niciodată să devină altceva decât actriță. Are deja ani buni de actorie serioasă în spate, iar la Festivalul de Film de la Locarno de anul acesta a primit Premiul pentru cea mai bună actriță.

Continue reading…

Puterea cuvintelor

Nu sunt un om religios, dar am prieteni credincioși (mulți) și chiar bisericoși (câțiva). Dincolo de respectul pe care-l datorez valorilor în care cred prietenii mei, am o mare admirație pentru textele sfinte, despre care cred că trebuie să facă parte din bagajul cultural al oricărui om educat.

Chiar mă gândeam zilele astea că unul dintre punctele tari care au contribuit la răspândirea și persistența religiei creștine a fost și este magnetismul cuvintelor evanghelice. Iisus Hristos nu a spus întotdeauna lucruri care nu mai fuseseră spuse până la El, dar felul în care le-a spus (și meșteșugul celor care le-au consemnat și le-au dat mai departe) le-a asigurat nemurirea.

Continue reading…

La patru ace

Am descoperit de puțină vreme o bijuterie de blog, One quality, the finest, care și-a propus să pună în lumină unele dintre cele mai frumoase expresii ale limbii franceze, asezonate cu povești uitate despre oameni fermecători și întâmplări exemplare.

În afara expresiilor propriu-zise, blogul e scris în limba engleză, așa că și cei mai puțin francofoni dintre voi se pot delecta de câteva ori pe săptămână cu aceste delicate piruete etimologice.

Unde mai pui că multe din expresiile limbii române au fost împrumutate din franceză, așa că poți afla lucruri neștiute chiar despre sintagme pe care le folosești zi de zi.

Continue reading…

Rămas bun

Pretențios și fragil ca o dantelă, așa vreau să mi-l aduc aminte. Leo și-a decupat viața din locuri, stări, secvențe, parfumuri, filme, cărți, muzică și prieteni. A avut curajul să aleagă mereu așa cum i-a dictat propriul gust, iar din asta i-a ieșit un colaj spectaculos: o viață ca un film de artă, în care frumosul și imperfectul au regizat împreună o peliculă memorabilă.

Cei care vor să-și ia rămas bun de la Alex. Leo Șerban o pot face luni, între 16 și 22, la Uniunea Scriitorilor – Casa Monteoru (Calea Victoriei cu B-dul Dacia) sau marți, între 14.00 și 14.30, la Crematoriul Vitan-Bârzești, unde va fi incinerat.

Continue reading…