Codrin Prisecaru a a avut ideea să tragă perdeaua ultimilor 20 de ani care au trecut peste Bucureşti. Am privit montajul de imagini mai întâi cu nostalgie, am tras de cursor înainte şi înapoi, o vreme nehotărât. Până la urmă, vă spun drept, m-am cam bucurat. Îmi place Bucureştiul colorat şi viu în care trăiesc. Totul e să ne aducem aminte din când în când de unde venim.
Ediţia “Bună ca viaţa” despre Bucureştiul literar cu scriitoarea Ioana Pârvulescu, călătoare în timp între Bucureştiul secolului XIX, Bucureştiul interbelic şi Bucureştiul contemporan, etnologul Şerban Anghelescu, care ne-a făcut introducerea în trei stabilimente celebre în lumea literară (Capşa interbelică, Uniunea Scriitorilor comunistă şi Muzeul Literaturii postcomunist) şi criticul de artă Adrian-Silvan Ionescu, care se îmbracă şi astăzi cu ţilindru şi papion, colecţionează obiecte vechi şi chiar reconstituie lupte din istoria României alături de Asociaţia 6 Dorobanţi.
Dragostea nu ține cont de vremea de afară. Voi fi alături de comunitatea bicicliștilor din capitală duminică, 14 februarie, de la 11:00 la cafeneaua Van Gogh, la invitația ilovemybike.ro, să arătăm că e vremea bicicletei.
Alături de iubitorii transportului alternativ pe două roți, ilovemybike.ro va decerna premiileconcursului de fotografii cu biciclete și va oferi revizii gratuite pentru cei care se hotărăsc să înfrunte la pedale frigul și zăpada.
Mâine (sâmbătă) de la 11 dimineaţa, pe TVR1, “Bună ca viaţa” vă propune o incursiune în Bucureştiul literar ca să mai uitaţi puţin de Bucureştiul din faţa blocului.
Ne-au ghidat în această incursiune invitaţii emisiunii, oameni cu totul şi cu totul speciali:
scriitoarea Ioana Pârvulescu, călătoare în timp între Bucureştiul secolului XIX, Bucureştiul interbelic şi Bucureştiul contemporan
etnologul Şerban Anghelescu, care ne-a făcut introducerea în trei stabilimente celebre în lumea literară: Capşa interbelică, Uniunea Scriitorilor comunistă şi Muzeul Literaturii postcomunist
criticul de artă Adrian-Silvan Ionescu, care a adus cu sine farmecul secolului al XIX-lea: domnia sa se îmbracă şi astăzi cu ţilindru şi papion, colecţionează obiecte vechi şi chiar reconstituie lupte din istoria României alături de Asociaţia 6 Dorobanţi.
Ieri pe la prânz m-am decis: îmi place gerul. Pentru că menţine zăpada în stare solidă, aşa că e mai puţină mizerie, mai puţină mocirlă, mai puţin maroniu. De ani de zile, nu m-am mai bucurat când ningea pentru că ştiam porcăria care avea să urmeze pe străzi, prin curţi şi pe trotuare. Dar aşa, criogenat, Bucureştiul e suportabil, ba chiar are şarm. Îmi aduce aminte de iernile copilăriei, pe care le reţin mai mult albe.
Vremea de-afară mi-aduce aminte de o melodie de-ale lui Andrieş, Blues de sezon, aia cu “avem calorifer la şcoală, da’ nu ne-avem bine cu cei de la centrală, aşa că primim pe ţeavă ferm şi logic… buletinul meteorologic: la munte ninge, la mare ninge, la vară ninge”.
Cred că v-am mai spus asta, îmi lipsesc pacea interioară, echilibrul şi înţelepciunea ca să mă pot bucura de zăpadă în Bucureşti. Conduceam azi pe o stradă centrală din Bucureşti, derapam pe zăpada groasă de câteva zeci de centimetri şi prietenul cu care eram îmi spune: “Parcă suntem la ţară”. Avea perfectă dreptate. Suntem încă la ţară.
Probabil una dintre cele mai importante surse de stress cotidian, transportul urban a fost subiectul ediţiei “Bună ca viaţa” de săptămâna trecută.
L-am invitat pe pilotul de raliu Titi Aur să ne dea sfaturi despre şofatul defensiv şi am prezentat alternative la deplasarea cu autoturismul, chiar şi iarna. Pentru călătorii cu metroul, am luat legătura cu autorii proiectului Metroul Greu | „Educă animalul din tine”, o iniţiativă care încearcă să picure un strop de civilizaţie în subteran.
Amalia Enache a realizat pentru “România, te iubesc” un material despre Dorin Ştefan, cel pe care Augustin Ioan îl numeşte, pe bună dreptate, “o fiinţă avangardistă prin construcţie”. Merită văzut: