Este de neconceput ca mai multe persoane sa actioneze concertat in beneficiul alteia, cu care nu se afla in relatii apropiate, intime sau de prietenie, fara stirea acesteia, persoana care, prin ipoteza, nu doar ca nu a determinat conduita celorlalti, dar nici nu va afla vreodata despre “binele” care i s-a facut cu forta.
:: de aici
— Dar, milostive doamne, nu-i asculta pre niște proști, pre niște mojici. Pune să deie cu tunurile într-înșii… Să moară toți! Eu sînt boier mare; ei sînt niște proști!
— Proști, dar mulți, răspunse Lăpușneanul cu sînge rece; să omor o mulțime de oameni pentru un om, nu ar fi păcat? Judecă dumneata singur. Du-te de mori pentru binele moșiei dumitale!
(“Alexandru Lăpușneanul” de Constantin Negruzzi)
:: colaj de Bogdan Petry
O Românie fără Andrei Pleșu, fără Regele Mihai și, mai nou, fără doctorul Arafat. Acum niște luni, Președintele se plângea că, “vedeți, noi încă nu ne așezăm corect valorile.” Observ că s-a apucat să dea cu barda și în ultimele valori care mai erau încă așezate la locul lor.
Astă-primăvară, guvernul din Bangladesh s-a umplut de rușine în fața întregii lumi după ce l-a demis pe Muhammad Yunus, laureat al Premiului Nobel pentru economie, de la conducerea băncii sociale pe care chiar el o înființase. Am zâmbit amar și mi-am zis că așa ceva numai în Bangladesh se poate întâmpla. Evident, m-am pripit. Țări în care politicienii nu mai au de mult nici măsură, nici respect, nici rușine sunt cu duiumul. România, mulțumită bravului nostru Președinte, nu e cu nimic mai brează.
Era deja ora două în noaptea de miercuri spre joi când am văzut pe TweetDeck mesajul de la BBC News. Cu zece minute înainte încărcasem două fotografii cu florile și lumânările din fața magazinul Apple din Palo Alto. Nu folosisem hashtagul #RIP Steve Jobs. Era evident că cei de la BBC monitorizau orice apariție legată de Apple (vă imaginați cam ce volum de muncă presupune asta?).
O mică lecție de istorie recentă și o posibilă explicație (dar nu și scuză) pentru gestul inelegant al Președintelui la adresa Regelui. Un text pe care aș fi preferat să nu fiu nevoit să-l scriu. Mi-e penibil când trebuie să strig în gura mare că 2 și cu 2 nu fac 5, așa cum insistă Președintele tuturor românilor.
Există un tip de mizantrop care-ți va desființa orice cadou, orice gest frumos, orice compliment, orice vorbă bună. Dacă e-n toane bune, omul nostru îți va tăia elanul cu un simplu “Lăsați…”, “Fii serios!” sau cu “Mersi, dragă, dar nu trebuia să te deranjezi”. Dacă n-ai noroc și l-ai prins într-o zi proastă, întâi are [...]
După strada Buzești și Hala Matache, un alt reper al Capitalei este amenințat cu distrugerea sub pretextul dezvoltării urbanistice. Redau mai jos apelul Sandrei Pralong, în al cărui mesaj mă regăsesc cu totul. Perdeaua de arbori seculari care înconjoară piața Charles de Gaulle nu reprezintă doar sursă de oxigen, ea este unul dintre puținele repere [...]
Un jurnalist indonezian își amintește la BBC că, după căderea lui Suharto, și-a temperat optimismul: Schimbările de regim sunt ca operațiile pe cord deschis. Nu contează doar operația în sine, contează și cum îți schimbi stilul de viață după operație. Revoluția română din 1989 e și ea un bun exemplu în acest sens.
Am fost azi în jurul orei 11, alături de mai mulţi bucureşteni, ca să imortalizăm ultimele zile ale Pieţei Matache. Ce se întâmplă zilele astea pe Buzeşti este o incredibilă continuare a demolărilor samavolnice din vremea lui Nicolae Ceauşescu. Aceeaşi inconştienţă, aceeaşi incultură, aceleaşi metode de răufăcător care se fereşte să acţioneze la lumina zilei, [...]
© 2012 bucurenci.ro. All Rights Reserved.
Powered by Wordpress. Designed by 
Comentarii