Archive | focus RSS feed for this section
OLYMPUS DIGITAL CAMERA

O diplomă de care sunt foarte mândru

Am primit astăzi din partea doctorului Bogdan Oprița, medicul coordonator al SMURD București și șeful departamentului de urgențe al Spitalului Floreasca, certificatele de participare în cadrul unui program de voluntariat pe care l-am inițiat aici pe blog, acum aproape un an, inspirat de programul Voluntar de profesie al Fundației Vodafone și de emisiunea cu același titlu pe care am realizat-o pe Prima TV.

Pe lângă faptul că mi-am îndeplinit un vis, aceea de a-i cunoaște îndeaproape pe oamenii minunați (doctori și asistenți deopotrivă) care lucrează la SMURD, m-a uns pe suflet ce ne-a spus doctorul Oprița înainte să ne înmâneze certificatele: că am fost “cea mai serioasă grupă de voluntari” din istoria SMURD București.

Citeşte toată însemnarea Comentarii { 5 }
baia_mare_photo

Da, putem vorbi despre Roșia Montană fără să ne certăm (1)

Am citit mai târziu însemnarea prietenului Cabral despre Roșia Montană și am hotărât să-i răspund aici pe blog pentru că dezbaterea civilizată despre un subiect atât de inflamant merită promovată.

În primul rând vreau să salut intrarea în dezbatere a unor lideri de opinie care sunt scutiți, prin natura firii sau a meseriei lor, de orice fel de vehemență, fie ea verde sau aurită. Nici eu nu voi progresul cu orice preț, după cum nici nu cred că oprirea oricărei dezvoltări industriale este o soluție pentru problemele cu care se confruntă planeta.

Sunt câteva subiecte asupra cărora nu sunt de acord cu Cabral, ceea ce nu înseamnă, neapărat, că eu am dreptate și că el greșește, ci că fiecare vedem lucrurile diferit.

Citeşte toată însemnarea Comentarii { 20 }
Amintiri din Făgăraș

Amintiri din Făgăraș

N-am reușit să ajung alaltăieri pe Moldoveanu, așa cum mi-am propus, dar am avut parte de o aventură la care nici nu visam. Ceva între The Blair Witch Project și un reality-show de tip survival. Făgărașul mi-a predat cu asprime câteva lecții importante și m-a răsplătit la peste 2,400 de metri cu niște priveliști vindecătoare. Despre ce a fost vorba vă povestesc în numărul din octombrie ale revistei The One. Deocamdată, vă las să vă clătiți privirile.

Citeşte toată însemnarea Comentarii { 7 }
Ce i-a uimit pe brădeșteni

Ce i-a uimit pe brădeșteni

Omid a insistat să cobor cu ASX-ul pe o pantă foarte abruptă cu fân necosit și, deși eram convins că nu-l mai scoatem de acolo, l-am ascultat (era târziu, eram obosit, nu mai știu ce-a fost în capul meu). Următoarele două zile, sătenii din Brădești s-au perindat pe la cortul nostru ca să se minuneze că am băgat mașina acolo și să ne asigure că n-o mai scoatem fără ajutorul lui nea Cutare, care i-a mai tractat și pe alții.

Citeşte toată însemnarea Comentarii { 3 }
Oameni de toată isprava

Oameni de toată isprava

Împreună cu mama lui, tanti Efti, o femeie scoasă parcă din poveștile lui Agârbiceanu, și cu Ana Szekely, o unguroaică frumoasă și hotărâtă, pe care și-ar dori-o în prima linie orice ONG bucureștean (partout cherchez la femme, în orice proiect frumos veți găsi urzind din umbră geniul bun al unor femei), Alin a construit la poalele muntelui Tășuleasa o organizație de voluntariat cum nu se mai văzuse la vremea aceea în România. Una în care, mai înainte de a învăța cum să fie voluntari, copiii și tineri din familiile sărace sau cu probleme învățau în primul rând să fie oameni: să muncească, să împartă, să fie generoși, să se bucure împreună și să facă totul cu dragoste pentru ceilalți și cu grijă pentru natură.

Citeşte toată însemnarea Comentarii { 3 }

Adevăr și provocare

N-am avut ce lucra și m-am lăudat în interviul pe care l-am acordat colegilor de la Story cu rezultatul luat la examenul GMAT, despre care am spus că a fost “cel mai dificil din viața mea”.

Rău am făcut. Paul, un tip care care răspunde la adresa de e-mail ballo[at]yahoo[dot]com, a căutat pe net un exercițiu de algebră de tip GMAT (o banală ecuație de gradul 1), despre care și-a adus aminte că le putea rezolva prin clasa a 5-a, și a conchis: “e ca si cum Nea Cutarica s-ar lauda ca a dat test greu de scriere ca sa fie admis la examenul de soferie.”

Carevasăzică am fost demascat.

Citeşte toată însemnarea Comentarii { 9 }
Istoria suferinței

Istoria suferinței

N-am mai trăit așa ceva de când am vizitat ruinele de la Pompei. Ca valoare istorică, Pompeiul e cu zece clase peste Roșia Montană, dar am avut aceeași senzație de istorie care poate fi palpată, de clipă cotidiană înghețată acum mii de ani și păstrată aproape intactă până în zilele noastre.

Citeşte toată însemnarea Comentarii { 15 }
Alcoolismul s-a născut la sat

Alcoolismul s-a născut la sat

“Problema cu satele românești”, îmi spune prietenul meu persan pe treptele crâșmei din Brădești, “e că, după 8 seara, sunt toți beți”. Apoi, fără ca măcar să se mai uite la ceas (era 9 fără un sfert), mă întreabă: “Mai bei o bere?”

Citeşte toată însemnarea Comentarii { 8 }
Vânătările Ponorului și Huda lui Papară

Vânătările Ponorului și Huda lui Papară

A doua zi după peripețiile de pe Cheile Râmețului, am ales un traseu ușor, de refacere și am pornit spre Vânătările Ponorului.

După ce trece prin câteva sate încremenite într-un timp premodern, cărarea intră într-un mic crâng, de unde se deschide spre o mare depresiune în formă de pâlnie: dolina Vânătarea. Se merge “pe buza pâlniei”, până în punctul ei cel mai înalt, unde marcajul coboară centripet spre punctul “de scurgere”. O mică pădure ascunde aici o scenografie spectaculoasă: trei pâraie se infiltrează în pământ, nu înainte de a da naștere unei foarte frumoase căderi de apă. Peretele înalt de calcar e brăzdat de urmele vineții care au dat numele locului.

Citeşte toată însemnarea Comentarii { 5 }
Brâna Caprelor

Brâna Caprelor

Intrarea pe traseu e străjuită de un marcaj decolorat pe o tablă ruginită și de crucea metalică a unui tânăr pentru care Brâna Caprelor a fost ultima ascensiune. Apoi poteca urcă vertiginos și se transformă într-un perete vertical de piatră de-al lungul căruia atârnă un cablu.

Drumul până pe creastă e compus din mai multe astfel de escalade, dar priveliștea panoramică asupra Cheilor Râmețului este neprețuită. Nu e un traseu ușor și nici foarte plăcut dacă ai rău de înălțime, dar, cu prudență și echipament adecvat (noi aveam, din păcate, sandalele cu care traversaserăm Cheile, nu ne dăduse prin cap să ne luăm bocancii în rucsac), poate deveni una dintre cele mai spectaculoase amintiri din Carpați.

Citeşte toată însemnarea Comentarii { 12 }