Brâna Caprelor

Intrarea pe traseu e străjuită de un marcaj decolorat pe o tablă ruginită și de crucea metalică a unui tânăr pentru care Brâna Caprelor a fost ultima ascensiune. Apoi poteca urcă vertiginos și se transformă într-un perete vertical de piatră de-al lungul căruia atârnă un cablu.

Drumul până pe creastă e compus din mai multe astfel de escalade, dar priveliștea panoramică asupra Cheilor Râmețului este neprețuită. Nu e un traseu ușor și nici foarte plăcut dacă ai rău de înălțime, dar, cu prudență și echipament adecvat (noi aveam, din păcate, sandalele cu care traversaserăm Cheile, nu ne dăduse prin cap să ne luăm bocancii în rucsac), poate deveni una dintre cele mai spectaculoase amintiri din Carpați.

Continue reading…

Cum am intrat la apă pe Cheile Râmețului

(aventuri din Carpați, partea a treia)

Cheile Râmeților sunt unul dintre cele mai spectaculoase trasee pe care le-am străbătut în Carpați. Râmețiul a săpat în Munții Trascăului un relief carstic fabulos, iar parcurgerea Cheilor a fost o aventură memorabilă.

Le-am abordat mai întâi dinspre Cheia spre Valea Mănăstirii. La început ni s-a părut că marcajul e deterioriat și incomplet, apoi ne-am prins că nu era mare nevoie de marcaj, pentru că nu ai de urmat altceva decât cursul râului. Ceea ce înseamnă că trebuie să mergi efectiv prin apă. Am prins o perioadă cu apă mare, așa că ne-am muiat bine.

Continue reading…

Teme-te de ardeleni chiar și când îți dau sfaturi

“No’ viniți în cur la Bora și vă-splic io undie-i Brădieștiu…”

mă ia foarte repede ardeleanul mic la stat, dar mare la sfat, când aude unde vreau să ajung. Întrebasem un polițist pe unde se iese din Aiud pentru Rîmeți, omul s-a băgat în vorbă și m-a luat tare. Încrezător în mitului ardeleanului binevoitor, i-am dat ascultare.

Continue reading…

Norii negri

Frate, ce-i chestia aia?!?

Se zice că filosofia s-a născut din mirare. Din mirarea prietenului meu s-a născut un potop de toată frumusețea. Prognoza era cât se poate proastă pentru toată săptămâna. Din București am ieșit pe un cer senin, dar spre Pitești am văzut un fel de tornadă orizontală apropiindu-se de autostradă. Nici n-am apucat să ne bem cafeaua în benzinăria unde oprisem că norul lung și cenușiu s-a așezat deasupra noastră și a început să toarne o răpăială diluviană.

Continue reading…

Dor de ducă

În săptămânile astea am ținut mai multe cursuri PCM la o companie cu sediul într-o clădire frumoasă, dar ușor aseptică, de birouri. Plantele decorative, ferestrele izolante și aerul climatizat m-au ferit cu succes de vipie, dar m-au și alienat întrucâtva. Mi s-a făcut un dor de mare, de munte, de baltă, de creastă, de aer tare și de apă curgătoare.

Continue reading…

Fantezie cu mogul, mândră și mândruță

Nici n-a părăsit bine Elena Udrea proaspăt inauguratul port turistic din Mangalia, că am și descins din Papa Prius, gata ptr micul exercițiu de imaginație – cum va arăta viața mea la 40 de ani.

Echipat, conform instrucțiunilor, cu pantaloni lungi, cămașă cu mânecă lungă, ochelari de soare, “ceva de cap” și încălțări cu talpă albă, m-am îndreptat spre barca lui Lucian Mândruță, cel care m-a invitat (când cu lansarea Cicloteque din Parcul Drumul Taberei) să particip la așa-numita Regată a Presei.

Continue reading…

Farmecul pierdut al dialogului

Nu e niciodată prea târziu pentru a-ți reaminti arta conversației.

Ai observat, ultima dată când ai urmărit un talk-show la una dintre televiziunile “de știri”, că oamenii nu discută unul cu celălalt, ci, cel mai adesea, unul în pofida celuilalt? Iar asta nu se întâmplă de ieri, de azi și nici nu ține de specificul local.

Continue reading…

Fericirea are chipul lor

N-am cuvinte să vă descriu starea de transă în care au fost vreme de patru ceasuri copiii de la Centrul de Plasament “Robin Hood”, unde am organizat a treia aniversarea a MaiMultVerde. Nici eu nu mi-am revenit încă. A fost aniversarea pe care o visez de ani de zile. Am să pun mâine fotografii și, când veți vedea cine au fost oaspeții lor, veți înțelege. Mi-am adus aminte de ce mi-a scris mai demult Alexandra. Îi împrumut propoziția pentru că se potrivește de minune:
Cu zîmbetul lor se face vară.

Continue reading…

Aniversare veselă și tristă

Am mari emoții în legătură cu aniversarea MaiMultVerde (împlinim 3 ani) din această seară. Am luat o pauză de la lucru ca să vă povestesc ce se întâmplă.

Am venit la Centrul de Plasament “Robin Hood” din cartierul Berceni Apărătorii Patriei (mă corectează Cabral) și le amenajăm copiilor și tinerilor de aici un spațiu verde nou-nouț, le construim un umbrar, iar seara le pregătim o petrecere pe care s-o țină minte toată viața.

Continue reading…

Un om vesel

Era o figură moșu! Cu contradicțiile lui cu tot, că era când de-un liberalism ultra-radical, ultra-progresist, când dădea într-un naționalism din cel mai feroce, era incredibil cum trecea de la una la alta. Îi mai ziceam: “Nu se poate, nea Petrache, ideile astea se bat cap în cap. Nu se poate s-o susții azi pe asta și mâine și pe cealaltă”. Și el se uita la mine și dădea din umeri (și aici, sprâncenele profesorului Radu Preda se transformă în două semilune, umerii sacoului se boțesc în sus, iar vocea mucalită pițigăiază replica lui Țuțea):

“Da’ de ce, dragă, m-am însurat cu ele?”

Continue reading…