Viitorul

Posted by dragos bucurenci on February 18, 2010

De vorbă cu Emi, privind pofticios spre noul lui Google phone.

Emi: …şi au văzut ei că nu mai merge cu presa scrisă, aşa că s-au gândit să investească în online.

Eu: Da, nu ştiu ce-o să se aleagă de presa scrisa…

Emi: iPad?

Flagrant delict

Posted by dragos bucurenci on February 4, 2010

Domnişoara blondă din maşină de lângă mine îmi face semn că vrea să-mi spună ceva. Cobor geamul.
- De ce scrieţi semeseuri în trafic?
- Poftim?
- De ce scrieţi semeseuri în trafic? Nu e bine…
N-am ce face, recunosc fapta.
- Aveţi dreptate, nu e bine. Îmi pare rău.
Domnişoara îmi zâmbeşte, totuşi, cu indulgenţă:
- Măcar merită?
Zâmbesc şi eu vinovat şi ne despărţim în termeni amiabili, deşi, mă jur, nu scriam nimic compromiţător. Era doar un semeseu de lucru.

Istoria mentalităţilor pe verticală

Posted by dragos bucurenci on January 30, 2010

Azi la curs, într-o pauză.

Tache: Eu îi spun mereu unui prieten, care are aceeaşi înălţime cu mine: Noi avem noroc că ne-am născut în secolul 20. Îţi dai seama cam ce se-alegea de noi dacă ne năşteam în Evul Mediu? În secolul 20, s-au schimbat lucrurile. Toţi dictatorii au fost mici de statură. Asta pe mine mă motivează pentru că ştiu că pot depăşi această piedică, dacă-mi propun cu adevărat.

Mache: Adică, dacă te strădui, poţi deveni şi tu dictator.

Tache: Da, de ce nu? Uită-te la Băsescu, nici el nu e foarte înalt.

Mache: Ei, da’ nu e nici scund. Şi nici dictator. Îmi vine uite, pân-aici (arată spre umăr).

Lache: Cine, Boc?

Mache: Nu, pe Boc nu l-am văzut în viaţa mea.

Tache: Păi nici n-aveai cum. E-atât de mic că nici nu l-ai văzut.

Lache: Când apare la televizor, la conferinţele de presă, îl acoperă crawl-ul.

Mache: Nu-i frumos….

Blues de sezon

Posted by dragos bucurenci on January 23, 2010

Vremea de-afară mi-aduce aminte de o melodie de-ale lui Andrieş, Blues de sezon, aia cu “avem calorifer la şcoală, da’ nu ne-avem bine cu cei de la centrală, aşa că primim pe ţeavă ferm şi logic… buletinul meteorologic: la munte ninge, la mare ninge, la vară ninge”.

Ştirea zilei

Posted by dragos bucurenci on January 13, 2010

:: Mă rog, e veche. E de pe Hotnews. Mi-a semnalat-o Runbaby, tot cu ochiul pe monitorizare.

Brânzeturi româneşti

Posted by dragos bucurenci on November 23, 2009

Gurmanzilor, ajutaţi-mă! De unde fac rost de nişte brânză de coşuleţ şi de alte brânzeturi româneşti speciale fără să trag o fugă până în pasul Rucăr-Bran? Trag o fugă mai aproape dacă e musai, dar nici chiar aşa departe. Apoi, ştiţi vreo specialitate de brânză bine împuţită (apud Păstorel) făcută în România, nu în Franţia ori aiurea?

Tonomatul cu complicateţuri

Posted by dragos bucurenci on

Weekendul trecut m-a sunat o prietenă, era într-un loc în care se plictisea groaznic. “Învaţă-mă un cuvânt complicat, n-am ce face aici”. Mi-a luat un pic, nu comit neologisme dacă bagi fisa, dar până la urmă i-am propus unul – tetrapiloctomie. L-a creat Umberto Eco atunci când a vrut să denumească savant tăierea firului în patru. Zilele trecute, am mai învăţat-o unul – procrastinare. Şi m-am gândit şi la un exemplu de utilizare a lui într-o frază:

a învăţa cuvinte noi şi complicate de la Dragoş e metoda mea favorită de procrastinare.

Trei leapşe pentru liniştea d-voastră

Posted by dragos bucurenci on November 13, 2009

Am rămas dator cu nişte răspunsuri la trei leapşe. Iniţial, am vrut să le ignor pentru că în blogosfera pe care o frecventez eu, treaba asta cu leapşa pe bloguri e demult fumată şi denotă din partea iniţiatorilor lipsă de interes faţă de Mersul Trendurilor (ediţia hardcover).

Totuşi, am să fac o excepţie, pentru că începătorii trebuie îndreptaţi cu duhul blândeţii.

Aşadar, Simona Tache vrea să ştie ce am făcut în premieră (sau după o pauză îndelungată) în ultimele şapte zile. Păi ar fi aşa:

• am pozat (cu canotieră şi velociped) pentru o fotografie de epocă realizată de Eugen Ciocan, Maître Photographe de la Belle Epoque
• am mers patru zile consecutive la sală
• mi-am făcut un card BRD ePayment powered by GeCAD
• am călătorit la business class fără să plătesc şi fără să cer asta
• am văzut un spectacol de teatru montat de David Schwartz (“România, te pup!”, excelent, nu-l rataţi!)
• am decis, după un an şi ceva, să-i mai dau o şansă iPhone-ului (despre asta voi povesti pe larg altă dată)

Dan Voiculescu e curios să afle care sunt, după părerea mea, cele mai bune condeie din online-ul românesc. Îmi displac topurile, aşa că ceea ce urmează nu este un top. Sunt primele nume care-mi vin în minte, cu siguranţă am omis pe cineva important.

Din blogosferă, îi citesc cu cea mai mare plăcere şi sufăr ca un câine când treburile mă ţin departe de Google Reader şi de textele lor, pe următorii:

• Cabral, de departe cel mai savuros, spumos şi efortless
• Petreanu, simţ enorm, văz monstruos şi verb pe măsură
• Tolo, singurul jurnalist sportiv care mă face să regret că nu mă pricep la fotbal
• Cosmin Alexandru, newcomer, un om care are ce spune şi care s-a adaptat foarte uşor şi firesc la online
• Mihai, din trio-ul TreiBădică (o să strigaţi “Nepotism!”, o să vă corectez, “Cumnătism!”, pentru “nepotism” trebuie să mai treacă nişte ani şi să înceapă şi Vlăduţ să scrie)

Ceea ce mă subjugă la toţi aceşti cinci este că reuşesc să transmită de foare multe ori emoţii, iar asta este, cred eu, o virtute esenţială a condeierilor.

Nu i-am trecut în listă pe oameni pe care îi citesc şi îi admir în offline, dar care, în textele scrise exclusiv pentru blog, rămân prea adesea nemuritori şi reci (ştiu bine, de altfel, că reproşul îmi poate fi contrapus în oglindă).

În fine, a treia leapşă: tot Simona Tache vrea să-i spun dacă sunt vampir, că prea sunt mort după ţoale. Evident că nu avem voie să răspundem la toate curiozităţile muritorilor, aşa că o să sar peste întrebare, dar nu mă pot abţine să nu pun şi eu una:

• Ce e mai bine? Să fii mort după ţoale sau să umbli cu ţoale de mort? Răspunsul la post restant. Gratis, mamă soacră!

Straniu

Posted by dragos bucurenci on November 12, 2009

În societatea noastră nu e acceptabil să te scobeşti în nas în faţa altei persoane şi nici să elimini gaze intestinale, dar e perfect ok să-ţi învălui aproapele într-un nor înnecăcios de fum de tutun. Ba, în acest din urmă caz, de cele mai multe ori, lipseşte până şi intenţia scuzelor.

Nu se poate, frate!

Posted by dragos bucurenci on October 9, 2009

Nu poţi să fii şi primul preşedinte negru al Americii, să te fetişizeze o treime din umanitate şi să mai şi iei premiul Nobel pentru pace. E tare, e prea tare, n-o semnez!