Cursul va avea loc între 24-26 noiembrie și va fi găzduit așa cum v-am obișnuit de către colegii mei de la EXEC EDU.

Process Communication este o teorie a personalităţii şi un model contemporan de comunicare care te învaţă cum să te faci ascultat, nu doar auzit de ceilalţi. Este folosit cu succes de mii de profesionişti din întreaga lume, de la astronauţii NASA la comandantul suprem al forţelor NATO, generalul Wesley Clark, de la manageri şi preşedinţi de multinaţionale la fostul preşedinte al SUA, Bill Clinton.

Felul în care oamenii percep lumea, canalele prin care comunică, impulsurile care-i motivează şi felul în care se comportă sub stress diferă în funcţie de personalitatea fiecărui individ. Modelul Process Communication te învaţă cum să comunici cu oamenii “pe limba fiecăruia”, astfel încât să te faci înţeles şi plăcut chiar şi de oameni cu personalităţi foarte diferite de a ta.

Află mai multe:
Ce este PCM | Ce câştigi dacă urmezi acest curs
Cui se adresează | Înscrie-te

Octavian Paler scria în jurnalul său mexican că,

“lângă o mare, în timp ce soarele domnește singur deasupra plajei, nu mai e nevoie de nicio retorică pentru a da un înțeles vieții. Trupul singur umple lacunele filosofiei. El găsește o mângâiere într-un adevăr care pe filosofi nu-i satisface: că există.”

Mi-am reprezentat întotdeauna paradisul ca pe o vacanță nesfârșită la malul mării, cu acces nelimitat la o bibliotecă. În ciuda avertismentelor medicilor dermatologi (pe care vă sfătuiesc, de altfel, să le luați cât se poate de în serios), nu-mi pot imagina un început bun de an sau o vacanță de vară departe de reflecția soarelui dogoritor în oglinda valurilor.

Oricât aș fi de ocupat (în ultima vreme m-am specializat în concedii petrecute vorbind la telefon sau scriind mailuri), peisajul marin reușește de fiecare dată să mă liniștească și să mă reconecteze cu mine însumi. Chiar și cea mai agitată mare îmi inspiră un calm atroce, pe fondul căruia marile întrebări, marile regrete și marile speranțe se detașează de zgomotul cotidian și mă cheamă la judecată.

La limanul câte unei mări, am dormit, am cântat și am petrecut cu prietenii, am făcut dragoste, am iubit, am plâns, am citit, dar cel mai adesea am stat de vorbă cu mine însumi. Am avut naivitatea să cred, cum spune în “Autoportret” același Paler, că “la mare nu există decât prezent”. E adevărat, urmele trecerii noastre nu rămân multă vreme pe nisip și nu se văd decât pentru câteva clipe în apă, dar astăzi mi se pare că abia această ștergere face ca trecerea noastră să pară nu doar ireversibilă, ci și neînsemnată. În prezentul continuu al mării nu e loc pentru trecutul nici unuia dintre noi.

La sfârșit de iunie, am petrecut câteva zile pe mica plajă din fața unei foste cherhanale grecești în compania unei cărți minunate, “Staring at the Sun”, a doctorului Irvin D. Yalom, profesor emeritus de psihiatrie la Stanford. La aproape optzeci de ani, gânditorul existențialist scrie despre o temă cu care s-a confruntat în decenii de terapie și de viață: teama de moarte.

Admit că nu sună ca o lectură ideală pentru vacanță, dar eu nu știu un loc mai potrivit decât nisipul de la marginea mereu alteia și veșnic aceleiași mări pentru a reflecta asupra singurei certitudini care ne unește pe toți:

“Orice s-ar spune, moartea chiar doare. Doare tot timpul; este mereu cu noi, scormonind undeva în interior, fâlfâind uşor, abia auzită, undeva sub membrana conştientului.”

Puțini terapeuți sunt pregătiți să ia această anxietate, “mama tuturor religiilor”, cum o mai numește bătrânul doctor de suflete, drept ceea ce este. Sunt mulți cei care preferă să o trateze ca pe un simptom, ca pe o sublimare a altor porniri, temeri, fracturi ale inconștientului. Yalom insistă, însă, că, “ascunsă şi deghizată, curgând într-o varietate de simptome”, teama de moarte “este izvorul multora dintre grijile, tensiunile şi conflictele noastre”.

Pentru că nu poate recurge nici la ipoteza existenței unei ființe supranaturale, nici la ipoteza vieții veșnice, terapia existențialistă are puține instrumente la îndemână cu care poate combate teama de moarte. Dar tocmai aceste constrângeri fac acest eseu terapeutic mai seducător și mai captivant.

Când își plânge prietenul mort, rătăcind prin pustiu

(“Muri-voi oare și eu? Oare nu mă așteaptă aceeași soartă ca pe Enkidu? Spaima mi s-a cuibărit în inimă: mi-e frică de moarte…”),

Gilgamesh vorbește pentru noi toți. Iar cuvintele doctorului Yalom picură ca un balsam peste rănile tuturor celor care au tremurat măcar o dată la perspectiva întâlnirii imposibile cu cea cu care nu putem fi niciodată în același timp și în același loc: propria moarte.

Am să vă las să descoperiți singure răspunsurile convingătoare pe care bunul terapeut le oferă celei mai mari nelininiști care ne poate bântui vreodată și am să ilustrez unul dintre aceste răspunsuri, acela că fizicalitatea morții ne distruge, dar că ideea morții ne salvează, cu o amintire care mă face să prețuiesc și mai mult frumusețea crudă a fiecărui răsărit și a fiecărui apus la malul mării.

Puțină lume știe povestea titlului unei emisiuni despre viața echilibrată pe care am realizat-o acum câțiva ani pentru TVR. O prietenă la care țineam enorm și căreia îi datorez mult din ceea ce sunt astăzi, s-a stins acum mulți ani pe patul unui spital de oncologie. Într-una din ultimele ei zile, apropiații care o vegheau au întrebat-o dacă-și dorește ceva. Își dorea, îi era poftă să mânânce o prăjitură. La chioșcul spitalului nu erau decât savarine. I-au luat una și, în timp ce o mânca, au întrebat-o dacă e bună .

“E bună”, le-a răspuns ea, “e bună ca viața.”

:: The One, august 2011

(aventuri din Carpați, partea a șasea)

“Problema cu satele românești”, îmi spune prietenul meu persan pe treptele crâșmei din Brădești, “e că, după 8 seara, sunt toți beți”. Apoi, fără ca măcar să se mai uite la ceas (era 9 fără un sfert), mă întreabă: “Mai bei o bere?”

În cazul brădeștenilor, evaluarea lui Omid nu e foarte departe de realitate. În cele trei zile petrecute acolo, am putut observa că bărbații satului (care nu are, cu femei și copii, mai mult de 20-30 de suflete) încep ziua la cârciumă și o termină tot acolo. Mergeam dimineața să ne spălam la cișmeaua din fața stabilimentului și dădeam de ei acolo, cam tăcuți și morocănoși, ca omul care n-a băut încă destul. Seara ne opream și noi să bem o bere (în ultima seară au fost două) și îi găseam tot la cârciumă, chercheliți bine și cu chef de vorbă.

Dacă n-ar fi această plagă socială care este alcoolismul pandemic, satul românesc de munte ar fi doar pitoresc. Așa, el este și foarte trist, pentru că aceste ținuturi cu adevărat paradisiace sunt locuite de niște bărbați grav bolnav al căror viitor este, în cel mai bun caz, cețos, la fel ca dimineața zilei în care am plecat din Brădești, cu sufletul îndoit, neștiind dacă se cuvine să mă bucur că astfel de enclave arhaice mai există încă sau dacă să mă întristez pentru soarta oamenilor care le locuiesc.

Din păcate, proiecte cum este Centrul Aliat au o adresabilitate mai mult urbană, pentru că ar fi nevoie de astfel de proiecte peste tot în țară și mai ales la sat.

:: Norii negri (prima parte) | Teme-te de ardeleni chiar și când îți dau sfaturi (a doua parte) | Cum am intrat la apă pe Cheile Râmețului (a treia parte) | Brâna Caprelor (a patra parte) | Vânătările Ponorului și Huda lui Papară (a cincea parte) | Istoria suferinței (a șaptea parte) | Oameni de toată isprava (a opta parte) | Ce i-a uimiti pe brădeșteni (ultima parte)

:: mountain blogging powered by Mitsubishi ASX

De luni până miercuri susțin o ediție specială a cursului PCM, dedicată tinerilor excepționali din societatea civilă.

Am primit mai multe candidaturi decât numărul maxim de cursanți pe care licența îmi dă voie să-i primesc la un curs, așa că am fost nevoit să refuz candidați buni. Îmi pare rău și sper să-i văd la curs cu o altă ocazie.

Candidații care mi s-au părut cei mai convingători sunt:

• Alexa Anisia, Societatea Studențească de Chirurgie din România
• Alexandra Cordea, Asociația Studenților Economiști din România
• Ana Bănică, Coaliţia pentru Mediu
• Anamaria Hâncu, Let’s Do It Romania
• Andrei Chirțoc, Fundația Hospice Casa Speranței
• Andrei Pascale, Liderii Mileniului Trei
• Bianca Bărbieru, artist freelancer și voluntar pentru proiecte de ecologie
• Corina Ion, Ecoteca
• Daniela Mocanu,  Salvează Vieți
• Diana Popescu, Școala de Valori
• Ioana Bețieanu, WWF
• Liana Buzea, Asociația EcoAssist
• Mihaela Stoian, Asociația DoReMi
• Oana Soare, Salvați Dunărea și Delta
• Ștefan Bradea, Asociația MaiMultVerde
• Răzvan Crișan, organizator GOMentorship
• Traian Bosenmmeyer, organizator GOMentorship
• Veronica Manolache, Societatea Studențească de Chirurgie din România

Echipa cursului PCM la Gala Business EDU

Câștigătorii de la toate cele șase categorii s-au hotărât în funcție de voturile a peste 1000 de profesioniști care ocupă funcția de General Manager, HR Director, OD Manager, Learning & Development Manager, Training Manager, HR Manager sau HR Business Partner în peste 380 de companii din România (fiecare cu peste 100 de angajați).

Datorez mulțumiri lui John Parr, cel care a adus modelul PCM în România și echipei care face acest curs posibil: Prof. Dr. Lavinia Rașcă, Oana Scarlat, Mihnea Rașcă, Ema Macovei, Andra Munteanu.

Dacă vrei să participi la PCM, ești tânăr, lucrezi în societatea civilă sau în sectorul de stat și ai cu ce te lăuda te poți înscrie la cursul cu tarif preferențial organizat pentru tinerii lideri din sectorul non-profit în zilele de 18-20 aprilie, urmând instrucțiunile de aici.

Următorul curs PCM deschis va avea loc în zilele 12-14 mai. Te poți înscrie aici.

Gala Premiilor Business Edu este un eveniment anual care răsplătește excelența în training, coaching, programe de dezvoltare personală și încurajează standardele înalte și inovația în această industrie. Cele șase premii acordate anul acesta au fost: Compania de training a anului 2010, Programul de training al anului 2010, Cea mai bună platforma de e-learning 2010, Trainer-ul anului 201, Coach-ul anului 2010, Cel mai bun jurnalist în domeniul HR din 2010.

Sâmbăta viitoare, pe 9 aprilie, voi vorbi despre alegerile care contează la conferința TEDx Eroilor de la Cluj, alături de Tudor Giurgiu, Constantin Trofin, dr Daniel David, Silvia Sîrb, Dacian Palladi, Nicu Aleman, Corina Bucea și dr Ioan Ștefan Florian.

Dacă vrei să vii și tu, trebuie să completezi formularul pe baza căruia vor fi selectați cei 100 de participanți. Termenul limită de trimitere  a aplicațiilor este astăzi, ora 23:00.

TEDx Eroilor este un eveniment independent organizat sub licența TED.

TED este o organizație non-profit, a cărei misiune este răspândirea ideilor și teoriilor valoroase din domenii precum tehnologie, divertisment, știință, cultură, artă, afaceri și probleme globale. Organizația a fost înființată acum 25 de ani, în California sub forma unei conferințe de patru zile, în care persoane ce au adus o contribuție valoroasă în domeniile în care activează țin un discurs de 18 minute. De-a lungul celor 25 de ediții, TED a avut invitați precum Bill Gates, Al Gore, Jane Goodall, Elizabeth Gilbert, Sir Richard Branson, Nandan Nilekani, Isabel Allende și Gordon Brown.

Așa că am hotărât ca, o dată pe an, să organizez o sesiune a cursului PCM care să fie accesibilă tinerilor excepționali care lucrează în sectorul non-profit. Atât eu, cât şi EXEC EDU, ne oferim serviciile în mod gratuit. Singurele costuri care trebuie acoperite sunt cel al profilului de personalitate, ale materialelor de curs şi ale meselor de prânz.

John Parr, coordonatorul PCM în România, a fost de acord să ne ofere profilurile de personalitate cu un discount de 40%. Astfel, costurile pentru un cursant sunt de 85 EUR fără TVA. Un loc la acest curs costă în mod normal 400 EUR.

Cursul are loc pe 18-20 aprilie la sediul Exec-EDU din București.

Dacă vrei să te numeri printre participanți, trebuie să lucrezi într-o organizație non-profit sau într-o instituție bugetară și să-mi trimiți pe adresa dragos [at] bucurenci [punct] ro un eseu de maximum 2 pagini în care să îmi povestești despre un proiect în beneficiul comunității pe care te mândrești că l-ai făcut în ultimii 3 ani. La finalul eseului scrie într-un paragraf de ce crezi că te-ar ajuta acest curs în cariera ta, precum și numele și datele de contact ale unei persoane de la care putem obține referințe profesionale despre tine. Deadline-ul pentru primirea eseurilor este vineri, 8 aprilie, ora 10:00. Câștigătorii vor fi anunțați aici pe blog pe 12 aprilie.

Pentru cei care nu aţi urmărit acest blog, PCM este o teorie a personalităţii şi un model contemporan de comunicare care te învaţă cum să te faci ascultat, nu doar auzit de ceilalţi. Este folosit cu succes de mii de profesionişti din întreaga lume, de la astronauţii NASA la fostul comandant suprem al forţelor NATO, g-ralul Wesley Clark, de la manageri şi preşedinţi de multinaţionale la secretarul de stat Hillary Clinton și la fostul preşedinte  Bill Clinton.

Felul în care oamenii percep lumea, canalele prin care comunică, impulsurile care-i motivează şi felul în care se comportă sub stres diferă în funcţie de personalitatea fiecărui individ. Modelul Process Communication te învaţă cum să comunici cu oamenii “pe limba fiecăruia”, astfel încât să te faci înţeles şi plăcut chiar şi de oameni cu personalităţi foarte diferite de a ta.

Opinii ale participanților de la ultimul curs:

• Mi-a deschis noi orizonturi în comunicarea cu oamenii. Am înțeles de ce  acționăm și reacționăm într-un anumit fel, cred că de acum  știu cum să–mi adaptez stilul de comunicare fiecărui tip de personalitate. – Ruxandra Mercurian, Director Coordonator, Banca Transilvania

• M-a ajutat să-mi înțeleg mai bine propria personalitate, reacțiile dar și greșelile.  - Ruxandra Ogrendil, Director Investiții, Mezzanine Management

• Orice curs de management ar trebui să înceapă la modulul People Management cu transmiterea instrumentelor pe care le oferă acest model. - Cristiana Iosif, Director General, Novaintermed

• Am găsit acea lentilă precisă prin care voi vedea lumea cu alți ochi. – Iustina Ghiță, Director HR & Compliance, Cardif Asigurări

• S-a făcut lumină. – Emilia Isculescu, Director Marketing și Vânzări, Novaintermed

• Cursul te face să vrei să studiezi mai mult, să acorzi oamenilor o mai mare atenție și să găsești soluții de rezolvare a problemelor de comunicare. – Andreea Dumitriu, Bancassurance Manager, Cardif Risque Divers

• Ce bine ne-am înțelege cu toții între noi dacă am fi conștienți de lucrurile descoperite prin PCM. Și dacă am fi atenți la cum spunem ce spunem. N-ar mai exista divorțuri și conflicte.  - Andreea Bădescu, Expert Segmentare, BCR

Următorul curs are loc pe 12-14 mai.

Cursurile sunt predate de mine (cursul avansat și cursul introductiv de 3 zile) sau de John Parr (Train the Trainer și Train the coach), deținătorul licenței PCM pentru România.

În premieră: Cursul avansat “PCM Refresher”

Se adresează celor care au urmat deja cursul introductiv de 3 zile. Are loc pe 7 martie, durează doar o zi, iar formatul este mai flexibil decât cel al cursului introductiv şi se mulează pe cerinţele şi preferinţele tale şi ale colegilor tăi. Structura finală este stabilită chiar în dimineaţa cursului.

În principiu, în prima jumătate a zilei vei avea ocazia să revezi noţiunile PCM pe care ţi-a fost cel mai dificil să le pui în practică după cursul introductiv şi să aduci în discuţie situaţii reale din viaţa ta profesională.

A doua jumătate a zilei este dedicată noţiunilor aprofundate: vei învăţa exerciţii cu ajutorul cărora îţi poţi dezvolta abilităţile de diagnostic şi comunicare în cadrul modelului PCM. Este vorba despre exerciţii pe care le poţi face acasă sau la serviciu şi care îţi vor permite să te perfecţionezi în ritmul şi la nivelul pe care le alegi chiar tu.

Mai multe detalii | Înscrieri

Cursul introductiv de 3 zile

Al 11-lea curs PCM predat de mine are loc pe 10-12 martie.

Mai multe detalii | Înscrieri

PCM Train the Trainer

Începând cu 23 mai P.S.D.C.I (Personal Skills Development Consultants International) organizează un nou program de intensiv de formare și certificare internațională ca trainer pentru Process Communication Model®.  Programul include cinci etape, la care te poți înscrie și separat cu condiția să fi urmat deja etapele precedente.  La prima etapă, care se desfășoară între 23 – 25 mai, sunt 16 locuri disponibile.

Modulele I, II și II al workshopului Train the Trainer sunt stabilite pentru 15-18 iunie, 11-13 iulie și respectiv 19-21 septembrie. La modulul I se pot înscrie și persoanele care au participat deja la un training introductiv condus de unul dintre trainerii români certificați.

Ultima etapă – Examinarea/Certificarea și seminarul avansat TOT-PCM va avea loc în 12-14 octombrie. La modulele I,II, III și la Seminarul avansat TOT-PCM sunt disponibile 12 locuri.

Toate atelierele vor fi organizate în București și vor fi conduse de John Parr.

Mai multe detalii | Înscrieri: anemaryormenisan@process-communication.ro

PCM Train the Coach

P.S.D.C.I oferă și un program de formare – recunoscut de către International Coach Federation (I.C.F.) ca formare continuă – destinat coaching-ului și consultanței personale. Este destinat profesioniștilor ale căror abilități de coaching sunt deja formate și care doresc să poată folosi modelul PCM și testul de personalitate PCM în practica lor.

Și acest curs este organizat și condus în întregime de John Parr, pe care vi-l recomand călduros atât pentru abilitățile sale de trainer, cât și pentru competențele și bogata lui experiență în psihologia organizațională.

Mai multe detalii | Înscrieri: anemaryormenisan@process-communication.ro

“Când te îndrăgosteşti, trăieşti o exaltare specială a vieţii, viaţa devine mai plină de sens, simţi că ea merită trăită şi că întreaga existenţă care te înconjoară capătă un înţeles aparte. Iar experienţa iubirii îţi poate da un impuls fantastic, vrei să faci lucruri, să depăşeşti obstacole, te simţi brusc mult mai bine echipat pentru a face faţă dificultăţilor şi frustrărilor din care e compusă viaţa de zi cu zi a oricăruia dintre noi.”

Poate că nu v-a trecut prin minte, dar “experienţa iubirii” povestită de scriitorul peruvian seamănă leit cu experienţele descrise de consumatorii de droguri. Înlocuiţi “iubire” cu “cocaină” sau cu “amfetamine” şi pasajul rămâne la fel de coerent.

Asta n-ar trebui să mai surprindă pe nimeni în secolul 21. Deşi drogurile şi iubirea sunt păţanii diametral opuse, biochimia din spatele lor este mult mai asemănătoare decât credeau părinţii noştri. Psihiatrul Michael Liebowitz, autorul cărţii “The Chemistry of Love” (citez din “Our sexuality” de Karla Bauer şi Robert Crooks), a descris încă din 1983 rolul central pe care-l joacă în timpul îndrăgostelii aceiaşi neurotransmiţători care sunt responsabili de efectele pe care drogurile le au asupra creierului uman: dopamina, norepinefrina şi feniletilamina.

Aceleaşi rotiţe care-i fac să viseze pe varzomanii din Vamă şi să danseze pe aladinii de club din Mamaia sunt cele care ne pun un zâmbet tâmp pe faţă şi ne fac să plutim la începutul oricărei poveşti romantice.

Tot ele sunt responsabile şi de imaginea aureolată pe care o proiectăm asupra persoanei iubite. În primele trei luni de romanţ, nimeni nu judecă limpede, fenomen descris, în egală măsură, de Eminescu (“C-un zâmbet faci gândirea să se-mbete”) şi de Rică Venturiano (“De când te-am văzut întâiaşi dată pentru prima oară, mi-am pierdut uzul raţiunii…”).

Obiectul atracţiei noastre suferă un vremelnic un proces de beatificare. Eminescu:

“Te-aş acoperi toată cu sărutări, cum argintarii îmbracă cu pietre scumpe icoana Maicii Domnului”

“Tu eşti regina stelelor din cerul meu şi regina gândurilor mele”;

Rică:

“Tu eşti angelul visurilor mele, tu eşti steaua, pot pentru ca să zic chiar luceafărul, care străluceşte sublim în noaptea tenebroasă a existenţii mele, tu eşti…”.

De altfel, îndrăgostiţii nu sunt singurii care văd enorm şi simt monstruos atunci când au creierul îmbibat cu feniletilamină. Sub influenţa stupefiantelor, batonul de ciocolată devine un fel de Sfânt Graal al fumătorilor de iarbă, iar başii electronici un fel de Trâmbiţă a Învierii pentru amatorii de droguri energizante.

Totuşi, o diferenţă majoră între droguri şi îndrăgosteală este că efectul primelor nu durează foarte mult. Sigur, nici euforia romantică nu are termen de garanţie nelimitat, dar trei luni sau trei ani sunt cu siguranţă de preferat celor câteva ore de distracţie pe care ţi le pot oferi drogurile.

Pe de altă parte, ceea ce i se întâmplă îndrăgostitului după expirarea termenului de garanţie seamănă, din nou, cu experienţa fratelui său drogat. Doctorul Liebowitz a observat că aceeaşi panică, aceeaşi disperare şi aceeaşi suferinţă care însoţesc pierderea unei relaţii de dragoste pot fi regăsite în sevrajul unui fost consumator de amfetamine.

Asta se întâmplă din cauză că în creier există un mecanism care previne “supra-încălzirea”: dacă este expus vreme îndelungată la torenţi de neurotransmiţători, creierul se desensibilizează şi nu-şi mai poate induce starea de bine în condiţii de stimulare normală. Lipsa de chef şi cheful schimbător vin astfel să completeze un tablou clinic care este perfect complementar zâmbetelor tâmpe şi plutirii de la începutul relaţiei.

În această perioadă, cea mai spectaculoasă mi se pare schimbarea cu 180 de grade a perspectivei idolatre asupra celui sau celei care fusese până mai ieri “odor în codru de tâlhari”:

“Căci azi le semeni tuturor la umbră şi la port, şi te privesc nepăsător c-un rece ochi de mort.”

N-am scris ca să strivesc corola de minuni a dragostei. Nu cred că sonetele lui Shakespeare vor putea fi vreodată recodificate folosind simboluri din tabloul lui Mendeleev. Dar cred că ne ajută să ne luăm mai puţin în serios dacă aruncăm din când în când o scurtă privire în culisele îndrăgostelilor noastre.

În plus, cu cât ştim mai multe, cu atât ne dăm seama de cât de puţine ştim, de fapt. Încă nu există, de exemplu, o teorie care să explice la nivel biochimic cum se face că ne îndrăgostim de anumiţi oameni şi nu de alţii. Suntem, în această privinţă, la fel ignoranţi sau de înţelepţi ca marele Will, care, în “Visul unei nopţi de vară”, a pus totul pe seama unei flori:

Cei cărora pe genele-adormite
Le picuri sucul florii fermecate
Se-ndrăgostesc de cea dintîi făptură
Pe care-o văd cînd se trezesc din somn.

Restul e tăcere.

:: The One, noiembrie 2010