Mâine voi modera la Palatul Parlamentului, începând cu ora 10, o dezbatere despre modificarea legislaţiei privind prevenirea consumului de droguri şi a riscurilor asociate acestuia. Este organizată de Roberta Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, care şi-a propus să găsească soluţii inteligente şi eficiente la problema consumului de droguri în România.
În România, 15% dintre adolescenţi declară că au consumat cel puţin o dată droguri ilegale (de două ori mai mulţi decât acum 4 ani). Potrivit legii în vigoare la această dată, oricare dintre aceşti adolescenţi, dacă ar fi fost surprins în posesia dozei destinate consumului propriu, ar fi fost pasibil de închisoare.
În Bucureşti există, conform estimărilor guvernamentale, 15,000 de consumatori de droguri injectabile. Norma europeană spune că minim 70% dintre aceştia trebuie să se afle în contact cu servicii sociale. Adevărul este că în Bucureşti se poate asigura tratament substitutiv cu metadonă doar pentru 800 de pacienţi (pentru care consilierea psihologică este oricum un lux).
Consumul de droguri este o problemă a întregii societăţii pentru că numărul consumatorilor de droguri uşoare este tot mai răspândit, dar şi pentru că, în absenţa tratamentului, consumatorii de droguri injectabile puternic adictive pot prezenta pericol social.
Problema nu e simplă, iar soluţii sunt mai multe. În favoarea uneia sau alteia înclina argumente morale, economice, medicale. Îmi propun să le aflăm pe cele mai importante dintre ele în cadrul dezbaterii de mâine.
Cei care mă urmăriţi de ceva vreme ştiţi că anul acesta m-am certificat ca trainer al unui model de comunicare extrem de apreciat în SUA şi Europa, introdus acum şi în România – Process Communication.
Este o teorie a personalităţii şi un model contemporan de comunicare care te învaţă cum să te faci ascultat, nu doar auzit de ceilalţi. Este folosit cu succes de mii de profesionişti din întreaga lume, de la astronauţii NASA la comandantul suprem al forţelor NATO, g-ralul Wesley Clark, de la manageri şi preşedinţi de multinaţionale la preşedintele SUA, Bill Clinton.
Felul în care oamenii percep lumea, canalele prin care comunică, impulsurile care-i motivează şi felul în care se comportă sub stress diferă în funcţie de personalitatea fiecărui individ. Modelul Process Communication te învaţă cum să comunici cu oamenii “pe limba fiecăruia”, astfel încât să te faci înţeles şi plăcut chiar şi de oameni cu personalităţi foarte diferite de a ta.
Primele două cursuri au loc la sfârşitul lui octombrie. Cursul durează trei zile şi pune accentul mai ales pe partea practică: important e ca la sfârşitul cursului să comunici mai eficient şi cu mai mare uşurinţă.
Există şi un site oficial al Process Communication® România, unde găseşti mai multe detalii despre modelul PCM şi lista tuturor trainerilor certificaţi pentru România.
Reduceri
Am creat un tarif special cu o reducere de 100 EUR pentru cei care nu au împlinit 25 de ani pentru că, dacă la vârsta lor aş fi descoperit un model atât de util şi de eficient ca Process Communication, aş fi scăpat de multă bătaie de cap.
Absolvenţii Erisma beneficiază şi ei de o reducere de 10%.
Am fost săptămâna asta, împreună cu Alina Sîmpetru de la TBWA/Merlin, la Şcoala de vară Plant Your Brand organizată de cei de la ADvice Students în Delta Dunării la Mila 35. Am studiat câteva campanii publicitare cu miză socială şi le-am explicat de ce nu cred că acestea pot avea impactul scontat. Am încercat apoi să-i învăţ cum să creeze contextul pentru a genera ştiri despre proiectele şi evenimentele lor, ceea ce e mai ieftin şi mai eficient decât publicitatea clasică. Pentru mine, a fost şi un test al unui potenţial training de PR pe care mă gândesc de multă vreme să-l fac pentru comunicatorii din ONG-uri.
Am descoperit o gaşcă de tineri foarte dezgheţaţi la minte, o energie şi o atmosferă de care mi-era dor. Felul în care s-au mişcat organizatorii şi mai ales modul în care au depăşit cele câteva obstacole logistice apărute pe parcurs m-au convins că noii profesionişti vin tare din urmă. Aşa să ne-ajute Dumnezeu
Îi veţi vedea întâi pe Mihai Iliescu, interpretând la chitară melodii optimiste de Bach şi de Guţă şi pe Cosmin Alexandru, vorbind despre cum le putem insufla optimism celorlalţi. După mine, vorbesc Emi Gal şi psihoterapeutul Eugen Hriscu:
Marti, 7 iulie 2009, la sediul Agenției de Monitorizare a Presei (Calea Plevnei, nr.98, bloc 10C, sector 1, București) va avea loc dezbaterea “Ura virtuală vs. responsabilitatea reală”, organizată de Secretariatul General al Guvernului și de Agenția Națională pentru Romi în cadrul proiectului S.P.E.R.
Scopul evenimentului este de a atrage atenția asupra discursului intolerant propagat prin intermediul internetului și de a supune dezbaterii un cod etic pentru mediul virtual. Dezbaterea va fi moderată de Mircea Toma. Au fost invitaţi să contribuie la dezbatere si la redactarea codului etic: reprezentanți ai unor instituții cu atribuții în prevenirea și combaterea discriminării, ai celor mai importante media online, bloggeri, avocați și membri ai unor organizații de apărarea drepturilor omului.
Vineri, de Ziua Internațională a Mediului, ne vedem la TIFF, la premiera oficială în România a documentarului cu tematică eco ”Home”, regizat de Yann Arthus-Bertrand, produs de Luc Besson și narat de Glenn Close. Este un documentar spectaculos, cu imagini tulburătoare despre impactul speciei umane asupra planetei care ne găzduieşte.
Evenimentul este co-organizat de MaiMultVerde, cu sprijinul Eco-Rom Ambalaje și cu susținerea Cod Verde și se desfașoară la Cinema Republica, la ora 18:00.
Premiera mondială a filmului are loc vineri în peste 50 de ţări. La TIFF voi prezenta filmul împreună cu Anamaria Marinca, Hanno Höfer, primarul Clujului, Sorin Apostu și directorul Institutului Francez la București, Henri Lebreton. Dacă nu poţi ajunge la Cluj, ne poţi urmări în direct de postul Realitatea TV.
Dacă însă eşti în Cluj şi vrei să vezi filmul, vino vineri între 10:00 şi 17:30 cu o pungă de deşeuri reciclabile (hârtie, plastic, sticlă, metal) în faţa cinematografului Republica şi primeşti un bilet gratis (oferta este valabilă în limita a 200 de locuri). Ne vedem la Cluj!
Mulţumiri speciale celor de la Centrul de Resurse pentru Organizaţii Studenţeşti (CROS) şi Alianţa Naţională a Organizaţiilor Studenţeşti din România (ANOSR), care susţin colectarea selectivă a deşeurilor în cadrul premierei ‘Home‘ de la TIFF.
Joi, 28 mai, ora 19:30, la Muzeul Național de Artă Contemporană (Palatul Parlamentului, în fundul curţii ), va avea loc lansarea cărții profesorului Dorin Ștefan, Carte de bucate de arhitectură.
Catalizatori în instalație vor fi Alexandru Andrieș, Ion Cotenescu, Doina Levintza, iar prezentarea va fi făcută de Augustin Ioan.
Zice Dorin Ștefan:
Instalația este o interfață între carte și public. Murătura este legatura metaforică între cartea de bucate, arhitectură și o “lege europeană” precum cea care reglementează dimensiunea castravetelui. Este prilej de reflecție asupra ideii de local, regional și global. […] Paranoia e legată de “lege” dar și de arhitectură și de munca arhitectului, care poate fi atins de paranoia, lucrând foarte mult în vecinătatea puterii.
Dorin Ştefan este astăzi unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai arhitecturii româneşti. O fiinţă avangardistă din construcţie, practician şi autor de manifeste provocatoare chiar când îşi redactează teza de doctorat, profesor dintre cei cu charismă şi personaj prin tot ceea ce face. Este atipic pentru mediul nostru, tocmai pentru că starea sa de normalitate este ultima tendinţă în arta pentru care trăieşte.
Rog politicos a nu fi bănuită de nimeni de ipocrizie. În cazul meu e şi mai complicat, fiind vorba de un jurnal. Jurnal ce acoperă 6 ani din viaţă. Apar mama, tata, oameni, amintiri, imagini, experinţe, înţelegeri, dureri, bucurii. Am consemnat pentru mine fără gînd de publicare vreodată. Am consemnat şi nu l-am mai citit. Am încercat şi mi-a picat greu la suflet. L-am aruncat într-un “file” în stînga ecranului.
Oana Pellea îşi lansează luna viitoare jurnalul publicat de Editura Humanitas, iar Cosmin Alexandru inaugurează cu textul Oanei despre acest jurnal seria de invitaţi pe care îi va găzdui la el pe blog.
Joi, 28 mai, la ora 18, la Librăria Cărtureşti Verona va avea loc o conferinţă de presă în cadrul căreia vor vorbi despre acest jurnal Oana Pellea, Ioana Pârvulescu şi Radu Paraschivescu.
După curăţenia de la Buşteni, ne-am trezit devreme ca să ajungem la Bucureşti la Mişcarea contra statului, marea alergare organizată de VIVA!, Carmen Brumă şi Mircea Badea, una dintre cele mai deştepte campanii organizate în ultima vreme.
Surpriza neplăcută a dimineţii a fost că Malvina călcase prost pescuind gunoaie din pârâul de pe Valea Cerbilor şi acum păşea destul de greu. Până la Bucureşti, am dezbătut dacă să alerge (părerea ei) sau să stea locului (părerea mea). La 8 dimineaţa am hotărât să tranşăm dilema la secţia Ortopedie a spitalului Floreasca. Doctorul a ţinut cu ea, aşa că la ora 10 ne-am alăturat oamenilor muncii de la oraşe şi sate veniţi cu mic cu mare să-l alerge pe Mircea Badea prin Parcul Tineretului.
Cu Malvina Cservenschi aproape de linia de sosire
Vă spun cu mâna pe inimă, n-am mai văzut aşa ceva de multă vreme. VIVA! zice c-au fost o mie de oameni, eu zic c-au fost trei mii. Oricum, au fost puhoi. De alergat, au alergat cam vreun sfert, dar tot a fost o desfăşurare impresionantă de forţe. Iar mesajul campaniei a fost excelent transmis, sper că am convins cât mai mulţi sedentari că nu e aşa de greu să facă puţină mişcare. Trebuie doar să faci un pas şi încă unul şi încă unul şi tot aşa…
À propos, ideea evenimentului îi aparţine Mihaelei Nicola. Chapeau!
Joi seară mi-a dat prin cap să merg pe bicicletă la petrecerea VIVA!, care împlineşte anul acesta 10 ani. Nu ca să fac vreun “statement”, ci pur şi simplu dintr-o fiţă. Mi s-a făcut milă de toate şmecheriile de maşini care se vor bloca unele pe altele în parcarea Clubului Diplomatic, aşa că am zis să le iau faţa cu ceva la care nici nu se aşteaptă. În plus, am vrut să-mi dovedesc mie că pot să merg îmbrăcat elegant pe două roţi. Ştiam că se poate, dar aveam încă o reticenţă: dacă se pătează / se rup pantalonii, dacă alunecă pantofii, dacă o să-mi fie prea cald, dacă…. dacă… dacă…
Aşa că am lăsat dubiile şi cheile de la maşină acasă şi am pornit la drum. Cele mai multe priviri ciudate admirative le-am stârnit în Herăstrău, care era destul de plin la ora aia. La destinaţie, am pedalat demonstrativ pe lângă şirul de maşini bară-la-bară şi m-am oprit fix în botul petrecerii, la ultimul stâlp de care mi-am putut lega bicla:
Cu Mircea Solcanu, Maria Apostol şi Amalia Enache
Singura problemă a fost la întoarcere. Îmi uitasem farul la birou şi au fost câteva porţiuni neluminate. Dar a meritat.
Joi, 28 mai, ora 19:30, la 
