De la mănăstirea Sihăstria Rarăului la groapa de gunoi de la Pata Rât. La doar …
Sunt oameni și aici
Elogiu femeilor adevărate
Femeile celor mai buni prieteni. Prietenele celor mai bune femei. Femeile-cele-mai-bune-prietene. — Femeile care se …
Dragoste în vremea fofoloancei
De ce nu scriem despre sex la fel cum vorbim despre futut — Dacă n-ați …
Toate la timpul lor
Nimic nu mai e ce-a fost — Acum niște ani, în cercul meu de prieteni …
Aer curat
Prietenia dăunează grav fumatului Dintre luptele pe care le-am dus cu mine însumi, cea mai …
Zbor deasupra șinelor de tren
O pasarelă spre secolul trecut Care-i prima imagine cu care îţi iese Bucureştiul în cale? …
Decența Dacianei
Drumul de la prejudecată la admirație. Ne-am cunoscut la prima mea acțiune de ecologizare la …
Confesiunile unui misogin
Când am plecat din România, mi se părea că sunt un campion al drepturilor minorităților, fie ele de gen, de etnie sau de orientare sexuală.
Pe scala toleranței îmi plăcea să cred că punctam undeva foarte sus, în compania celor au priceput de mult cum devine treaba cu sexismul, șovinismul, rasismul, xenofobia și homofobia și care nu mai au acum altceva de făcut decât să-i lumineze și pe alții. Căzusem, desigur, în păcatul trufiei.
Jalea de bronz
Încăperea era, într-adevăr, goală, dar nu cu totul. În mijlocul ei, ușor decentrată, se afla o statuie: o femeie îmbrăcată în haine sărăcăcioase, așezată pe jos, pe caldarâm, ca și cum ar fi ieșit la cerșit ori s-ar fi oprit o clipă să-și tragă sufletul după o zi de trudă. Numai că mâinile ei nu cerșeau, iar ochii-i nu păreau să se odihnească.
Prietenia ca o corvoadă
Sau cătușele unui prost obicei
“În «Totul este iluminat» (volumul de debut al lui Jonathan Safran Foer) o mamă îi spune fiului ei: «Într-o bună zi și tu va trebui să faci pentru mine lucruri care nu-ți plac. Asta înseamnă că suntem o familie.»” Prietenul cu care stau de vorbă face o mică pauză și apoi adaugă: “Cam asta cred eu și despre prietenie.”
Am rămas o vreme descumpănit. Nu știu să fi auzit o definiție mai teribilă ca asta. Și, deși mi-e greu s-o recunosc, nu lipsită, într-un anume fel, de adevăr.